DATA NASTERII DUMNEZEU-OMULUI HRISTOS

Recent, cativa „oameni de stiinta” au pretins ca adevarata data a nasterii Mantuitorului Hristos ar fi undeva prin vara. Acest lucru este „aproape cert” zic ei, cladindu-si teoria pe un program de computer care calculeaza „cu maxima precizie” alinierea planetelor, ma rog, Cerul.

Insa un articol din ZIUA (inclusiv un comentariu aferent articolului), fac lumina in acest caz, indirect.

O FETITA, SALVATA DE INGERUL PAZITOR este titlul unui articol care-ti da fiori pe sina spinarii. Viata unei fetite grav bolnava de plamani depindea numai de aparate, era tinuta artificial in viata, cand, maica-sa, femeie fara frica de Dumnezeu, crescuta in duhul lumii seculariste, decide s-o deconecteze. Familia, prietenii, cunoscutii se aduna la spital pentru a asista la acest eveniment trist. Dar camera de supraveghere a spitalului surprinde o silueta luminoasa iesind din camera fetitei, iar aceasta – minune! – incepe sa respire normal taman cand i se scoate masca de oxigen, fara de care viata ei nu ar fi fost posibila. Care este legatura dintre ziua nasterii lui Hristos si acest eveniment, va intrebat, asa-i? Ei bine, legatura este ca micuta era nascuta tot pe 25 decembrie, in aceeasi zi cand crestinii praznuiesc nasterea Mantuitorului lor.

Prin acest eveniment, prin aceasta minune dumnezeiasca (care ar trebui amintita in SINAXARE) Dumnezeu ne invata mai multe lucruri:

– in primul rand, dovedeste marea dragoste fata de neamul omenesc, pentru care S-a si jertfit. Craciunul pentru acea familie chiar daca putin credincioasa, dar, totusi, de credinta crestinam ar fi fost umbrit de moartea fetitei. Acum s-a transformat in bucurie, si nu numai anul acesta ci in fiecare an, si nu numai pentru ei ci pentru toti aceia care citesc aceste randuri si care isi vor aminti la fel, an de an, ca undeva, intr-o familie americana, intr-o lume secularizata si o societate indracita, Dumnezeu a facut o minune.

– in al doilea rand, este o lectie pentru familia si prietenii familiei, este o avertizare blanda, nonviolenta, prin care Dumnezeu a ales sa le transmita ca numai El este stapanul vietii, iar noi trebuie sa ne miscam in cadrul poruncilor Lui, porunci mantuitoare si pline de iubire. Viata este uneori inteleasa altfel decat ar trebui… Orice speranta era pierduta, fetita era irecuperabila. Numai o minune o mai putea salva. Sigur asta vor fi zis si doctorii, dar mai mult in gluma decat in serios. Si iata ca, o minune s-a si intamplat. L-au pomenit pe Dumnezeu, dar in treacat, indirect, din superstitie, sau dintr-un reflex verbal, dar Dumnezeu i-a auzit, la fel cum l-a auzit acum mii de ani si pe Moise („Ce strigi catre Mine?”), care fara sa-l cheme cu grai, Il pomenea in gand. Acum, cu siguranta, cei care au asistat la aceasta intamplare isi vor reconsidera principiile de viata, iar eu cred ca si conceptul de „viata” il vor intelege altfel.

– in al treilea rand, este un argument in vesnica si interminabila discutie despre existenta lui Dumnezeu, in sens larg, si a datei nasterii Lui, in sens restrans. Iata ca Dumnezeu, desi nu tine cont de date calendaristice pentru a face minuni, a fost impresionat de suferinta acestei copile, nascuta pe 25 decembrie. Si cred ca a inviat-o pe fetita si pentru sfintenia zilei Craciunului, din modul cum a ales mama ei sa actioneze intelegem ca era superificiala in credinta. O intamplare care pentru unii nu are nici un ecou, o intamplare pe care unii o vor interpreta in fel si chip, dar care pentru un crestin are valoare mantuitoare, interpretata in mod crestin. Ne face sa luam aminte la existenta Lui, la sfintenia si maretia zilei de Craciun, si nu in ultimul rand la modul in care intelegem si noi viata si ne raportam viata noastra la Viata cea fara de moarte.

Un comentariu interesant si demn de mentionat al acestui articol, ne infatiseaza un caz similar, cand un baietel, cade de la etajul unei cladiri superioare si nu pateste nimic. Era de asemenea, nascut pe 25 decembrie:

Eu cunosc cazul unui baietel de patru ani care a cazut de la etajul shase, si era nascut in ziua de Craciun. Acest copilash a cazut pe o bucata imensa de gheatza din fatza blocului in fatza unui batrinel ce mergea sa-si cumpere lapte. Acesta a lesinat, iar copilul s-a sculat ca si cum nimic nu s-a intimplat. Cind s-au alertat vecinii a iesit si mama lui afara care-l lasase cu geamul deschis in bucatarie ca-l imbracase sa-l duca la gradinita si nu dorea sa se incalzeasca copilul pina cind mai termina si ea citeceva prin casa pentru ca apoi sa-l inshface si sa-l duca in fuga mare la gradinita. A fost nevoita impreuna cu alte doua doamne care aveau mashin sa se duca la spitalul de urgenta. Acolo doctorii au spus ca e o gluma. „Cum, domnule o gluma, cind l-au vazut zburind pe geamul de la bucatarie atitia oameni ?” „Da, domne, asta e, nu vedem nici macar o vinataie ceva la el, decit aceste mici zgirieturi proaspete pe care le-o fi facut cind a alunecat de pe geam !”, i-au spus doctorii. In final i-au facut copilului niste radiografii, asaaa, mai mult sa nu zica ca nu au facut chiar nimic. Dupa vreo trei ore, l-a dus maica-sa la gradinita. Un doctor l-a intrebat, auziti si voi, cum a cazut ? Iar micutul a raspuns ca a vrut sa vada cum intra in bloc o tanti si a alunecat peste geam. „Bun, dar iti aduci aminte cum ai cazut ?” „Da, a spus baietelul, m-a dus doua aripi pina jos !”

Mare esti, Doamne, si minunate-s lucrurile Tale, si imparatia Ta nu are sfarsit!

UN NOU SITE: DESPRE MANTUIRE

Semnalez aparitia unui nou site ce trateaza problema mantuirii, in lumina Sfintilor Parinti. In zilele de astazi, cand multi se fac pe sine povatuitori si calauzitori, cuvintele pline de duh ale Sfintilor care au batatorit calea spre Rai inaintea noastra, vin sa desparta lumina de intuneric. Sa urmam asadar caii batatorite de ei si sa ne regasim cu totii in Imparatia lui Dumnezeu! Amin.

SFANTUL TEODOR STUDITUL, DESPRE INSELACIUNEA POFTELOR, DESFATAREA TRUPULUI SI INTOARCERE LA POCAINTA.

Fratilor, nici o oprire nu are cel ce vrea sa se mantuiasca. Nici o indreptare nu-l tine sa nu se izbaveasca, macar de va cadea in pacatele cele mai mari si mai grele. Si ca este cuvantul acesta adevarat, am multe marturii de spus.

Una din cele multe este aceea a lui David, capetenia talharilor, care s-a citit in ziua Vinerii, la noi. Ca s-a aratat, in ce chip era mai inainte ucigas de oameni si cu alte rautati grele insarcinat si cum, caindu-se si venind spre pocainta lui Dumnezeu prin cinul calugaresc, atat s-a imbunatatit, incat si pe cei care ii avea diavolul supusi si osanditi spre chinuri i-a mantuit. Pentru ca a zis catre el ingerul: „Davide, Davide, Dumnezeu a iertat pacatele tale si de astazi inainte vei fi facator de minuni”. Marea milostivire de oameni a lui Dumnezeu s-a aratat asupra lui, ca nu numai ca l-a iertat de atatea ucideri mari ce facuse, ci facator de minuni l-a aratat. Voiesti sa vezi si altul? Afla de Manase, care cincizeci si doi de ani a facut pe evrei sa se inchine idolilor si apoi, pocaindu-se din toata inima, nu numai ca s-a mantuit, ci si peasna (cantare, psalm, nn) a scris si a cantat-o lui Dumnezeu, care si pana in ziua de astazi se canta in biserica lui Dumnezeu. Asijderea si cei ce au cazut in patima dragostei trupului si s-au cait. Cati si cati au fost, ca nu au numar. Unul din ei a fost si proorocul David, ca si el a cazut in pacat de desfranare si de ucidere, dar, pocaindu-se, a luat iarasi darul proorociei. Asijderea si Maria Egipteanca din patima fara de satiu a desfranarii a ajuns la vietuire ingereasca si s-a invrednicit si de darul proorociei. Pentru aceea nici o piedica nu poate gasi omul ca sa se pocaiasca, ci numai de va vrea sa se pocaiasca, afla mantuire.

Deci si noi de acum inainte, fratilor, sa fim sarguitori, fiind incredintati ca daca Dumnezeu ca un mult milostiv a mantuit pe cei ce au cazut in adancul rautatilor, cu cat mai vartos nu ne va mantui pe noi care ziua si noaptea pentru aceasta ne rugam Lui cu deadinsul.

Insa auzind noi pocainta acelora ce am aratat mai sus, sa nu zica cineva ca, iata, ei au castigat si aici voia trupului si vor castiga si acolo desfatarea, ci sa zica mai vartos si sa creada ca patimasul nu va castiga nici cele trupesti de aici, nici bunatatile de acolo. Pentru ca cel ce se biruieste de pacate, cum poate sa se desfateze? Ce castig va avea aici pacatosul decat desfranarea, lacomia, iubirea de argint, rapirea sau alte patimi rele? Si stiti ca ei se dogoresc ca de vapaia iadului de poftele cele necuviincioase si se aprinde inima ticalosilor ca o vapaie de foc, tocmai ca a celor ce sunt bolnavi si ard de sete. Asadar drept este sa se spuna ca acestia si aici sunt osanditi si ticalosi si ca in veacul viitor se vor osandi spre chinuri, in veci, fiindca au iubit poftele trecatoare. Unii ca acestia trebuie sa suspine si sa lacrimeze, pentru ca pacatuiesc si desfraneaza. Cineva trebuie sa aiba mila de ei, iar nu sa creada ca dobandesc vreo dulceata. Cel ce petrece in fapte bune, cu adevarat castiga ambele parti, iar prin nepatimire si curatenie dobandeste bucurie negraita intocmai ca sfintii, bucurandu-se in Domnul. Si toate le socotesc dupa dragostea lui Dumnezeu, deoarece sfintilor se cade sa urmam in toate, cu bucurie.

Deci sa ne ostenim, fratilor, pentru mantuirea noastra, cu rabdare, supunere si taierea voii, care este marturia tuturor faptelor bune si ostenelilor laudate. Si asa vietuind, sa ne facem mosteni vietii vesnice, in Hristos Iisus Domnul nostru a Caruia este slava si puterea impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Cuvintele Sfantului Teodor Studitul, Ed. Episcopiei Alba Iulia, 1994

PARINTELE ARSENIE PAPACIOC SE ALATURA PARINTELUI IUSTIN

Parintele Iustin nu este singurul care reactioneaza in cazul IPS Nicolae. Iata ce spune si Parintle Arsenie Papacioc:

„Gestul Mitropolitului Nicolae Corneanu nu este necontrolat, ci este demonstrativ. Ma exprim si ceva mai mult: nici macar nu recunoaste, dupa ce a fost fotografiat, de unde se vede ca el insusi se considera vinovat. Consider ca este o batjocura ceea ce a facut Mitropolitul Nicolae Corneanu! Habar nu are ca este ortodox! A fost comunist – si nu orice fel de comunist, ci unul vandut comunistilor! Este si ramane o capetenie comunista. Referitor la apostazia sa, am primit vesti si din Grecia. Grecii astia, domnule, le stiu pe toate, sunt foarte atenti. Sinodul B.O.R. insa nu a dat niciun raspuns; Sinodul nostru tace. Ar fi cazul sa se trezeasca si sa ia o masura! (…) Personal, il consider un alintat, nici macar un copil – pentru ca unui copil ii poti gasi o scuza. (…) Sinodul trebuie sa ia o masura, dar, din pacate, Sinodul nostru doarme. Ma astept totusi sa aiba o reactie ferma, inteleapta. Pana la urma, oricum adevarul va birui, iar sinodalii care acum se tem sa ia o masura vor ramane niste lasi, de nicaieri”.

TRUFIE CATOLICA

Prea luminatii cardinali ai Singurei Biserici Catolice si Apostolice cum se auto-denumesc, si-au pus capetele unul langa altul si au mai inventat ceva. Se pare ca novismele din Biserica Catolica -cacofonia nu poate fi evitata- continua. De parca n-ar fi fost ‘ndeajuns. Dupa Filioque, primatul papal, infailibilitate, Imaculata Conceptie, Aggiornamento, legalizarea morala a prezervativelor, si multe alte nascociri buclucase care nu faceau decat sa puna bete-n roate unui ecumenism si-asa tratat cu scepticism, exceptie facand BOR-ul nostru, acum, cardinalii catolici au analizat ei istoria (ca protestantii Biblia, in paranteza fie spus) si au ajuns la concluzia ca Maica Domnului ar trebui „ridicata in rang” adica pusa pe acelasi piedestal cu Fiul lui Dumnezeu. Pentru cine nu pricepe ce inseamna inventarea unei dogme (absurde, ca deh, mintea noastra mai e influentata si de Intunecimea Sa) vreau sa precizez ca orice exagerare in venerarea Maicii Domnului sau invers, necinstirea ei, sunt 2 extreme care se unesc, adica este HULA. Sfantul Ioan Maximovici il citeaza pe Sfantul Epifanie al Ciprului care spune ca „in amandoua aceste erezii salasluieste aceeasi vatamatura: atunci cand oamenii nesocotesc cinstirea Maicii Domnului si atunci cand, dimpotriva, o slavesc mai mult decat ii este cuvenit in chip propriu” [Panarion, Impotriva Colyridienilor].

O asemenea tentativa a mai existat si a apartinut unui anume episcop apusean Malou, care de asemenea, a afirmat ca Maica Domnului este O COMPLETARE A SFINTEI TREIMI. In asemenea conditii, este greu de purtat un dialog cu catolicii, care chiar si asa nu ezitau sa-ti bata apropo-ul cum ca ei sunt urmasii Sfantului Petru si ca ei sunt Biserica cea Catolica sau Soborniceasca. Se pare ca papa Ioan Paul al II-lea nu s-a inselat cand a spus ca in Biserica, dogmele cresc si se dezvolta. Intr-adevar Biserica Catolica ne rezerva noi surprize de fiecare data. NEPLACUTE! Fara indoaiala ca daca in 1054 catolicii puteau fi considerati schismatici, in ideea reconcilierii, acum au dovedit ca nu sunt numai schismatici ci si eretici si daca vor continua asa vor ajunge SECTARI ! Bietii catolici, bye bye mantuire!

Cinci cardinali romano-catolici incearca sa revolutioneze cultul propunand nici mai mult, nici mai putin decat proclamarea unei a cincea dogme despre Fecioara Maria, care ar situa-o aproape pe acelasi nivel de mantuire cu Iisus, informeaza cite-ul Catholica. Initiativa lor poate afecta grav atat dialogul cu Bisericile Ortodoxe, cåt si cu celelalte culte crestine.

Cei cinci inalti prelati ai Bisericii Romano-Catolice (Telesphore Toppo, din India, Luis Aponte Martinez din Puerto Rico, Varkey Vithayathil din India, Riccardo Vidal din Filipine si Ernesto Corripio y Ahumada, din Mexic) i-au adresat o scrisoare Papei Benedict al XVI-lea, cerandu-i sa declare o a cincea dogma mariologica, despre care ei afirma ca ar „proclama adevarul crestin deplin despre Maria“.

Aceasta noua inventie ar trebui sa o proclame pe Maria „Mama spirituala a intregii omeniri, co-rascumparatoare cu Isus rascumparatorul, mijlocitoarea a tuturor harurilor cu Isus unicul mijlocitor, si avocata cu Isus Cristos in numele omenirii.“
Ei considera ca a sosit vremea unei asemenea proclamari solemne si ca propunerea lor
ar clarifica „invatatura constanta a Bisericii despre Maica Rascumparatorului si cooperarea ei unica la opera de Rascumparare, precum si despre rolurile ei ulterioare in distribuirea harului si mijlocirea pentru familia umana“. Ei sunt foarte convinsi ca acest pas ar fi „expresia cea mai inalta a claritatii doctrinare in slujba fratilor nostri crestini si necrestini care nu sunt in comuniune cu Roma“.

O asemenea propunere a mai fost facuta in timpul pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea, dar a fost respinsa, fiind considerat nepotrivit momentul pentru o asemenea proclamare. La vremea respectiva, pr. Stefano de Fiores, membru al Academiei Pontificale Internationale Mariane, unul dintre apropiatii Papei Ioan Paul al II-lea, declara pentru Agentia Zenit ca „fratii separati, protestanti si ortodocsi, ne reproseaza ca nu i-am consultat in legatura cu ultima dogma despre Maria. De aceea, consider ca o astfel de dogma ar trebui sa includa participarea lor“.

Este de notorietate faptul ca Biserica Protestanta critica prezentarea Mariei in dogma romano-catolica drept mijlocitoare si nu se sfieste sa defineasca asemenea formulari drept erezii.

In Biserica Romano-Catolica, pana la aceasta data, dogmele mariologice sunt in numar de patru: maternitatea divina a Mariei (titlul de Nascatoare de Dumnezeu, „Theotokos“, a fost dat la Conciliul din Efes din anul 431); neprihanita sa zamislire, stabilita de Papa Pius al IX-lea la 8 decembrie 1854; fecioria sa perpetua, stabilita la Conciliul din Lateran din anul 649, si ridicarea la cer cu trupul, dogma decretata de Papa Pius al XII-lea la 1noiembrie 1950. Biserica Romano-Catolica defineste aceste dogme, proclamate succesiv in istorie, ca fiind continute in revelatia divina si ca stabilesc credinta prezenta mereu inca de la originile Bisericii.
Acceptarea celei de a cincea dogme despre Maria ar bloca, fara indoiala, dialogul ecumenic care, oricum, cu toate rezultatele inregistrate pana acum, nu i-a apropiat mai mult pe crestini. Preluat din Gardianul.

Imaculata Conceptie este dogma inventata de catolici prin care s-a hotarat de ei ca Maica Domnului ar fi fost ferita de pacatul stramosesc, ca s-ar fi nascut asemenea Mantuitorului, prin umbrirea Sfantului Duh, iar nu prin impreunare trupeasca. Aceasta inventie nu numai ca a fost criticata de Parintii ortodocsi, dar nici printre apuseni nu si-a gasit sustinatori.

Sfantul Ioan Maximovici – canonizat acum cateva decenii- a scris o carte dedicata cinstirii Maicii Domnului, cu un capitol aparte, din care vom spicui cateva idei.

„In acest fel, biserica Romei a mai adaugat o abatere de la invatatura dreapta”. „Cred ca nimeni nu ar putea merge mai departe de atat”, spune raspicat Sfantul Ioan Maximovici. Citind afirmatia unui episcop apusean, Malou, care spune ca Maica Domnului „este o completare a Sfintei Treimi” – mergand deci pe calea zeificarii ei – si avand in vedere si necinstirea Maicii Domnului de catre protestanti, Sfantul Ioan Maximovici il citeaza pe Sfantul Epifanie al Ciprului care spune ca „in amandoua aceste erezii salasluieste aceeasi vatamatura: atunci cand oamenii nesocotesc cinstirea Maicii Domnului si atunci cand, dimpotriva, o slavesc mai mult decat ii este cuvenit in chip propriu” [Panarion, Impotriva Colyridienilor]. „Nu trebuie adorat ceea ce le este propriu Sfintilor din Ceruri, ci trebuie adorat Stapanul lor. Maria nu este Dumnezeu si nu a primit un trup ceresc, ci unul iesit din unirea unui barbat cu o femeie” [Impotriva antidicomarionitilor]. De aceeasi parere sunt si apusenii: Sf. Ambrosie al Milanului [„Singur Fiul lui Dumnezeu este fara de pacat” Comentariu la Luca; Despre casatorie si despre desfranare] si Fericitul Augustin [Scrisoarea 187]. Iar un alt apusean, teologul Bernard, isi exprima indignarea fata de noua dogma inventata: „Ma inspaimant acum, vazand ca unii dintre voi au ales sa schimbe lucruri de capatai, aducand sarbatori noi, necunoscute inainte de catre Biserica, sarbatori care nu sunt primite de gandire si din predania cea din vechime” [Scrisoarea 174].

Aceasta invatatura catolica pare, la prima vedere, sa sporeasca cinstea Maicii Domnului, dar in realitate ii neaga toate virtutile. Ce vrednicie i s-ar cuveni ei, daca, asa cum spun papistasii, a fost ferita de pacat? Noi stim ca „virtutea este efortul de a face binele”, cum spunea si Parintele Dumitru Staniloae. Ori Maica Domnului si-a dovedit aceasta virtute, iar ca dovada/rasplata, Dumnezeu a binecuvantat-o si a ales-o pentru a rascumpara neamul omenesc. Daca ea ar fi fost ferita de pacatul stramosesc, ar fi insemnat ca Dumnezeu ar fi obligat-o sa ia parte la mantuirea noastra, ceea ce ar insemna ca Dumnezeu este nedrept, deoarece pe unii ii mantuieste cu de-a sila, in timp ce pe altii ii lasa in pacat. Iar ca nu este asa reiese si din dialogul cu Arhanghelul Gavriil, care bine-vesteste Fecioarei: „Nu te teme Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu”, adica Dumnezeu pretuieste dragostea, ravna si curatia ta. Sfantul Nicolae Velimirovici este de parere ca „aceste din urma cuvinte ale ingerului resping pretentiile anumitor teologi apuseni privind imaculata conceptie, potrivit careia, Fecioara Maria s-ar fi nascut fara nici o umbra de pacat stramosesc si fara nici o raspundere fata de acel pacat al lui Adam. Altfel de ce ar fi spus ingerul ca ea a aflat har, mila la Dumnezeu? Mila lui Dumnezeu, care cuprinde notiunea iertarii, o afla cel ce are trebuinta de ea, cel care o cauta. Preacurata Fecioara si-a inaltat eroic sufletul la Dumnezeu si intru aceasta inaltare a aflat, iesindu-i in intampinare, mila!”. Raspunsul Maicii Domnului: „Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau!” denota smerenie, deoarece, nestiind cum se va petrece aceasta, a primit cuvantul ingerului; s-a supus voii lui Dumnezeu.

Cunoastem din Sfanta Traditie ca Maica Domnului la varsta de 3 ani a fost dusa la Templu si asezata de catre Sfantul Prooroc Zaharia in Sfinta Sfintelor, acolo unde numai arhiereul intra, o data pe an si numai ca sa aduca jertfe. Toti s-au minunat de aceasta, dar Sfantul Prooroc Zaharia, cunoscand de la Duhul Sfant cine este acea prunca a asezat-o acolo, dand slava lui Dumnezeu. La Templu, Maica Domnului a stat pana la varsta de 12 ani, vietuind asemenea monahilor de astazi: priveghind de seara pana dimineata. In zorii zilei adormea putin, apoi iar se scula la rugaciune. Si era pururea in genunchi de la ceasul al treilea (9 dimineata) pana la al noualea (3 dupa amiaza), cand incepea lucrul mainilor, dar si atunci era cu rugaciunea pe buze. Seara, la ora sase, primea hrana ingereasca de la Arhanghelul Gavriil.

Dar faptul ca Fecioara Maria era plina de virtuti reiese din insasi numele ei, deoarece cele cinci litere inchipuie numele celor cinci mari si renumite femei ale Vechiului Testament, pe care insa, prunca Maria le intrecea cu neasemanare:

M a r i a m – sora lui Moise, stralucea cu doua daruri: fecioria si proorocia, iar Fecioara Maria a fost Fecioara si inainte si dupa nastere. Iar dupa primirea arhanghelului, vizitand-o pe ruda sa Elisabeta, mama Inaintemergatorului Ioan, a proorocit.

A v i g h e i a – s-a maritat intru smerenie, iar Maica Domnului mai ales pentru smerenie este laudata

R a h i l a – a fost vestita pentru frumusetea ei, iar Fecioara Maria este insasi podoaba si frumusetea cerului

I u d i t a – prin intelepciunea ei a omorat pe Olofern, capetenia asirienilor ce se pornisera cu razboi impotriva poporului israelit, iar Fecioara Maria s-a facut pe sine salas al intelepciunii si al Cuvantului lui Dumnezeu (Sf. Ioan Damaschin, Bogorodisna, gl. 3), care prin puterea Lui a omorat pe Olofern cel fara de trup, adica pe diavolul.

A n a – fiind stearpa s-a slavit pentru ca a devenit maica marelui Samuel (I Regi 1, 20), dar si Preasfanta Fecioara Maria este mult mai vestita, pentru ca nu stearpa, ci Fecioara fiind a devenit Maica lui Emanuel (Isaia 7, 14). Preluat de pe eresulcatolic.

OBSTEA DIACONESTI INVITATA LA CLUJ SI ALBA

Luni, 10 decembrie, intre orele 20:00 – 22:30 ASCOR-ul din Cluj a organizat o conferinta a carui invitat a fost parintele Amfilohie de la Manastirea Diaconesti, comuna Agas, judetul Bacau. Tema abordata a fost mantuirea in cadrul Bisericii Ortodoxe, importanta Sfintelor Taine si a botezului. Totodata s-a facut si lansarea cartii despre Parintele Gheorghe Calciu, lucrare realizata de maicile de la Diaconesti, maici care l-au insotit la Cluj pe parintele Amfilohie si care au delectat audienta prin cantarea unor colinde traditionale precum si a unor imne inchinate marturisitorilor din inchisorile comuniste. Marti, 11 decembrie, parintele si maicile sunt asteptate in aula Dumitru Staniloae a Facultatii de Teologie din Alba Iulia unde vor prezenta cartea despre parintele Calciu, cantand, de asemenea, si niste colinde, ca si la Cluj, insa nu va avea loc si conferinta. Ar mai fi de mentionat ca maicile de la Diaconesti au scos 3 cd-uri cu cantari bisericesti, iar cartea despre parintele Calciu este a doua lor lucrare, dupa Ioan Ianolide. Asteptam cu nerabdare urmatoarele lucrari…