AMERICANII AU FACUT DIN MUSULMANI TERORISTI, IAR ENGLEZII SFINTI

Cu sute de ani in urma, europenii se uneau sub acelasi stindard in lupta contra „paganilor”, contra semilunii. Astazi, bisericile catolice sau anglicane sunt transformate in moschei, iar occidentalii se convertesc in masa la islamism. Iata, insa o alta stire trista:

Doi elevi din Marea Britanie au fost tinuti peste program la scoala drept pedeapsa pentru ca au refuzat sa ingenuncheze si sa se roage lui Allah in timpul orei de religie. Alarmant este faptul ca cei doi baieti, de 11 si 12 ani, de la Liceul Alsager, din apropierea orasului britanic Stoke-on-Trent, nu sunt de confesiune islamica, relateaza „Daily Mail“. Era vorba despre un “exercitiu” de religie, care presupunea si rugaciunile specific musulmane. Parintii copiilor au spus ca drepturile lor au fost incalcate prin aceasta pedeapsa absurda, iar scoala respectiva a primit plangeri si de la alti parinti nemultumiti. De asemenea, britanicii s-au declarat uimiti si de un nou regulament al politiei, care prevede ca, atunci cand se fac perchezitii cu caini in casele locuite de musulmani, animalele sa poarte un fel de “botosei”, pentru a nu murdari incaperile. In religia musulmana, cainii sunt considerati “animale murdare”, fiind recomandata evitarea contactului cu acestia. Initial, regulamentul urma sa fie aplicat numai la moschei, dar el a fost extins si la apartamentele de locuit.

CUI II E FRICA DE „FANATISMUL RELIGIOS”?

Unu din trei liceeni aşază Biblia deasupra ştiinţei – ARTICOL PRELUAT DIN „COTIDIANUL„

Peste jumătate dintre elevii de liceu din Iaşi şi Bacău susţin că principala sursă a răului din lume este Satana şi că Biblia este ghidul complet pentru fericire.

Mai bine de o cincime dintre elevii de la liceele industriale şi vocaţionale prezintă un nivel ridicat de fundamentalism religios, această trăsătură fiind definitorie doar pentru 9% dintre elevii de la colegiile naţionale, arată un studiu realizat în luna mai 2007 în cadrul Departamentului de sociologie al Universităţii „Petre Andrei“ din Iaşi („Barometrul valorilor şi relaţiilor sociale ale elevilor de liceu“).

De altfel, 60% dintre liceeni sunt de acord cu afirmaţia conform căreia Biblia este „ghidul complet şi de nădejde către fericire“, iar aproape unu din trei dă dreptate afirmaţiei „De fiecare dată când ştiinţa şi Sfânta Scriptură intră în conflict, ştiinţa este cea care greşeşte“.

Dozele de fundamentalism vădite printre cei 1.200 de elevi chestionaţi în municipiile Iaşi şi Bacău pot să pară mari. Sociologii atrag însă atenţia că fundamentalismul detectat aici este mai degrabă de formă, nefiind unul asumat şi nici sămânţă pentru violenţe.

„Fundamentalismul religios măsurat sociologic nu este conotat negativ şi nici nu este sinonim cu terorismul, cum se întâmplă, de multe ori, la nivelul simţului comun“, atrage atenţia sociologul Sebastian Năstuţă, coautor al studiului şi asistent universitar la Universitatea „Petre Andrei“. În fundamentalismul religios sociologul ieşean vede mai curând o trăsătură de personalitate şi un rezultat al socializării, o amprentă a celor şapte ani de acasă. Lucru demonstrat, de pildă, de faptul că fundamentalismul accentuat este de două ori mai mare în liceele industriale şi vocaţionale (22%) faţă de colegiile naţionale (9%). „Elevii din cele două tipuri de licee vin cu o educaţie diferită, sunt socializaţi în mod diferit sau provin din familii cu profil sociodemografic diferit.

Cei de la colegii sunt crescuţi în spiritul competiţiei, al luptei pentru note cât mai mari şi al reuşitei în viaţă prin propriile forţe, asta şi pentru că părinţii au de obicei un statut social superior“, afirmă Sebastian Năstuţă. Pe de altă parte, continuă el, cei de la liceele industriale sau teologice, proveniţi mai degrabă din familii mai puţin înstărite şi cu un nivel mai scăzut al studiilor, au fost obişnuiţi să fie mai pasivi şi să aştepte ca ajutorul să le cadă din cer (de exemplu, ei consideră în mai mare măsură că Dumnezeu şi norocul reprezintă factori ai succesului în viaţă).

Ecuaţia ştiinţă-religie este la fel de interesantă. 34,5% dintre băieţi şi 30,5% dintre fete cred că adevărul ultim se găseşte în Biblie, şi nu în tratatele ştiinţifice. Sociologul Tudor Pitulac, lector universitar la Universitatea „Petre Andrei“, pune acest rezultat pe seama lipsei de interes pe care românii o manifestă faţă de cercetarea ştiinţifică, dar şi pe faptul că Biserica este instituţia în care avem încrederea maximă. În plus, de vină ar mai putea fi şi sistemul de predare prea abstract. „În Occident, elevii sunt încurajaţi să facă experimente şi să verifice valabilitatea principiilor, ceea ce apropie mai mult tânărul de ştiinţă“, arată Pitulac.

Cercetarea privind fundamentalismul religios al liceenilor mai relevă o diferenţă semnificativă între elevii ortodocşi şi cei catolici. La primii, fundamentalismul are o pondere de 15,8%, pe când ultimii împărtăşesc această atitudine în proporţie de 22,9%. Distanţa dintre cele două confesiuni are două explicaţii, afirmă sociologul Sebastian Năstuţă. Prima ţine de o chestiune metodologică, de eşantion: în Iaşi şi în Bacău sunt relativ puţini elevi catolici, iar o bună parte dintre aceştia învaţă la seminarii teologice, observă sociologul.

De asemenea, catolicii îşi asumă mai bine anumite afirmaţii fundamentaliste, deoarece au un contact mai strâns cu Biserica. Comunităţile sunt mai bine coagulate şi, în plus, există cursuri speciale de catehism. „Deşi nu am făcut studii asupra elevilor protestanţi sau neoprotestanţi avem suficiente motive să presupunem că fundamentalismul religios al acestora este şi mai crescut, tocmai pentru că Biblia este un element cu o prezenţă mai accentuată în viaţa acestora“, adaugă Năstuţă.

Diferenţe apar nu doar între confesiuni, ci şi între sexe. De pildă, 61% dintre fete şi numai 54,4% dintre băieţi acceptă afirmaţia că un adevărat credincios „trebuie să ştie că divinitatea îi cere să lupte mereu cu satana şi cu adepţii săi din lume“. Această demarcare poate fi explicată tot prin educaţie şi mai puţin prin influenţa şcolii, spune Năstuţă. El îşi explică aceste cifre prin faptul că în cultura noastră „băieţii sunt încurajaţi să fie mai curajoşi şi mai independenţi, iar fetele să fie mai credincioase şi mai temătoare“.

Deşi aceste procente ar putea să pară îngrijorătoare, sociologul Tudor Pitulac crede că e vorba despre o credinţă de faţadă. E drept că peste 60% dintre elevi susţin că izbăvirea şi fericirea vor fi obţinute doar urmând Cartea Sfântă, dar „dacă îi întrebi concret despre ce e vorba acolo, ei nu ştiu“, observă Pitulac. Sociologul ieşean observă că, deşi majoritatea românilor susţin că aderă la valorile creştine, puţin le-au internalizat şi acţionează cu adevărat după ce stă scris în Biblie. „În România suntem într-o situaţie de mijloc. Aproape nimeni nu are curajul să spună «eu ignor acest set de învăţăminte», dar la fel de puţini le îmbrăţişează. Dacă vedem o Biblie pe jos, nici nu o călcăm, dar nici nu o ridicăm“, traduce Pitulac atitudinea religioasă specifică majorităţii românilor.

QUOT ERAT DEMONSTRANDUM!

ORTODOXIA – INTRE PRO SI CONTRA

Toata lumea vorbeste acum despre „fapta” Mitropolitului Nicolae. Toata lumea ortodoxa. Si poate ca nu numai, pentru ca ceea ce va decide Sfantul Sinod vis-a-vis de Mitropolitul Banatului va fi si un raspuns asteptat pe plan extern atat de Vatican cat si de celelalte Biserici Surori, mai ales a Rusiei sau a Greciei care au cerut socoteala Sinodului, Sinod care se va intruni – daca se va intruni – numai la presiunea societatii nicidecum din alte motive, stati voi linistiti…

Dar, paradoxal (sau poate nu, de vreme ce toate se intampla din voia Domnului), isprava IPS Nicolae aduce si ceva bun. Zic eu.

– In primul rand, „forteaza” Sinodul sa stabileasca mai clar ce si cum in materie de ecumenism si Miscarea ECUMENISTA (nu ecumenica – sa fim bine intelesi, da)?

– In al doilea rand, se confirma temerile noastre, ale celor ce prevedeam cumva acest lucru, mai ales, poate, dupa „isprava” PS Sofronie, alta poveste cu final nefericit. Iata ca noi cei extremisti, fundamentalisti, paranoici, panicari, etc am avut dreptate. La fel cum dreptate au avut si monahii athoniti care au reactionat in urma vizitei papei la Bucuresti, sau Patriarhia Rusiei (dimpreuna cu altele) care condamnau deschiderea prea larga fata de aceasta miscare sincretist-eretica. Si, coincidenta sau nu (?!) toate acestea, adica atat isprava IPS Nicolae cat si cea a PS Sofronie, se intampla in vremea de carmuire a PF Daniel, la randu-i un personaj controversat.

– In al treilea rand, se vede clar pozitia poporului, a gloatei cum zice unii, care crede ca prostimea nu stie ce e cu bisericile astea de-L inteapa pe Dumnezeu la talpi. Iata ca mirenii nu-s chiar asa de naivi sa inghita gogosile ecumeniste, ba din comentariile ce le-am citit pe diverse site-uri, mirenii au ajuns sa dea dovada de mai mult curaj si discernamant decat o parte a clerului, care desconsidera consecintele negative (pe diverse planuri) a cuminecarii de la Timisoara. Bravo tuturor celor ce au reactionat dupa putere fata de aceasta fapta rusinoasa si ticaloseasca a Mitropolitului Banatului. Au dat dovada ca, desi se fac presiuni si propaganda, constiinta lor e inca treaza!

Cu toate acestea, asa cum spuneam anterior, sunt si unii care (personal nu stiu sa zic daca o fac din convingere sau doar ca sa fie un Gica-contra) nu sustin atitudinea noastra, atitudine care, asa cum aveam sa remarcam un pic mai tarziu, este confirmata de Parintii Iustin Parvu si Arsenie Papacioc. Exista printre noi si altii mai motzati, cu creasta mai mare si diplome mai multe, carora li se pare ca duhovnicia echivaleaza cu teancul de hartie reciclabila sau cu titulatura de 3 randuri de pe ecusonul din chept.

E greu sa faci o analiza unor asemenea texte. Si, la urma urmei, fiecare are dreptul lui de a gandi cum ii trece prin cap, sau altfel spus, cat il duce capul.

Asadar, dupa mintile luminate de atata rugaciune intens(a)iva, „reactionistii”, in frunte cu Pr. Iustin si Pr. Arsenie, suntem demn de… izolare. Suntem primitivi, deci inapoiati; suntem extremisti, fundamentalisti, deci un posibil pericol pentru Biserica si societate; n-avem doctorate, deci nu intrunim criteriile necesare pentru a ne pronunta asupra problemei, suntem prea prosti pentru o lume atat de (dez)informata; ne simtim aparatori ai Ortodoxiei, deci suntem epileptici/in inselare. Cum o dai, cum o sucesti, tot de rau iesa. De bine n-are cum pentru noi ca am ajuns prea tarziu. Harurile si virtutile s-au impartit de mult iar cele ce au ramas sunt consacrate anumitor „elite”. Noi – pleava!

Un asemenea exemplu de iluminat este si Pr Dorin Piciorus, care a lasat deoparte molitfelnicul si psaltirea pentru a putea face lumina in discutiile despre ierarhie. Cunosc blogul Parintelui de mai demult, unele articole au fost chiar bune si nu ma asteptam la o asemenea pozitie. Insa, asa cum ziceam anterior, urmarile faptei comise de IPS Corneanu au si parti bune.

Ca sa rezum ce gandeste Pr Dorin despre acest episod este destul de greu, articolul fiind destul de bine redactat si consistent in idei. Pacat ca sunt eronate. Va invit sa cititi (cu picoarele in apa rece): http://bastrix.wordpress.com/2008/06/03/afisul-unei-mentalitati .

Pe scurt, Prea Cucernicia Sa, considera ca episodul de la Timisoara a reactivat fundamentalismul ortodox, care a suferit o oarecare amorteala (adica a stat in-stand by). Prin urmare, de la discutiile „este mason, nu este mason” privitoare la PF Daniel, s-a pastrat tematica discutiei, dar s-a schimbat personajul. Cu alte cuvinte, suntem un fel de devoratori care asteptam ivirea unor noi „suflete”, noi stiind inainte ce vom zice. Pr. Dorin este ingrijorat si de faptul ca vorbim (ne ia gura pe dinainte care va sa zica) fara a avea o traire aferenta. Tiii, ma, sa-i zica cineva si Parintelui Iustin asta, sau Parintelui Arsenie, ori celorlalti din „tabara” noastra carora le straluceste chipul! Si mai ales sa-i trimita cineva vorba si Sfantului Teodor Studitul care spune: „Atunci cind Credinta e primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacere. Daca e vorba de Credinta, nimeni nu are dreptul sa zica: „Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cirmuitor? Nici acesta nu doreste sa aiba vreun amestec. Sau un sarac care de-abia isi cistiga existenta? … Nu am nici cadere, nici vreun interes in chestiunea asta. Daca voi veti tacea si veti ramine nepasatori, atunci pietrele vor striga, iar tu ramii tacut si dezinteresat?” sau ca „Si chiar daca am fi pacatosi in multe, totusi suntem ortodocsi si madulare ale Bisericii Universale, indepartindu-ne de orice erezie si urmind oricarui Sinod recunoscut ca ecumenic sau local. Si nu numai acestora, ci si hotaririlor pe care le-au luat si le-au propovaduit Sinoadele. Nici nu este ortodox desavirsit, ci pe jumatate, cel care crede ca are dreapta credinta, dar nu se alatura dumnezeiestilor Canoane” (Migne, PG Epistola II.81). Stie oare ce vorbeste Pr. Dorin & comp.?

Pr. Dorin incearca sa abordeze problema dezbaterii actului IPS Corneanu. Pune niste intrebari valide, dar nu ramane la ele ci prin tonul mesajului, titlu si concluzii, vrea sa spuna ca aceia care s-ar pronunta despre problema sunt aproape sigur „ingeri din cer care invata o alta smerenie, oameni cu o adudienta globala”. Pr. Dorin intuieste si un mesaj pe care organizatorii conferintei l-ar promova subliminal: „Noi v-am spus ca tot Sinodul este vândut. Aceasta e dovada! Si dovada …este gestul ÎPS Corneanu”. Nu, parinte, dovada sunt dovezile, ca e mai multe. Si nu e doar o parere personala: este o parere formulata de mai multi Batrani cu viata sfanta (deci care au si traire, pe langa vorbe) si acesti Batrani, sunt atat din interior (Romania) cat si din exterior (Rusia si Grecia). Daca Prea Cucernicia voastra n-ati prea stat de vorba cu asemenea Parinti harismatici, asta inseamna ca nu sunteti informat, nicidecum altceva. Pentru ca nu stiti nimic in acest sens, de aceea vi se pare ca stiti. Dar, ma rog, asta e alta discutie… Sa revenim…

Daca Sfintiei voastre vi se pare „ingurgitabil” atitudinea participantilor/sustinatorilor Conferintei nu inseamna ca trebuie sa si generalizati. Sunt si teologi care au „inghitit-o”. Altii chiar pe de-a’ntregu, fiind chiar participanti (sic!). In fine, parintele continua cu o idee subtila, ca nu raportul ecumenism/fanatism ar fi subiectul discutiei ci „episodul Timisoara”. Ca, de fapt, organizatorii conferintei, care sunt dintre cei care „injura Sinodul”, VOR SANGE! Ii reamintesc parintelui ca „episodul Timisoara” are loc dupa „episodul Oradea”, episoade dintr-un „serial” inaugurat la alegerea PF Daniel. Ca daca stau bine sa ma gandesc, „episodul Timisoara” este de fapt un serial in sine, nu?

De asemenea, parintele Dorin se arata intrigat de atitudinea organizatorilor si sustinatorilor (morali, evident) ai conferintei: „Adica nu prinde la acesti oameni linistea, smerenia, ascultarea, cumpanirea, discernamântul, ce se întâmpla dupa ce noi cerem depunerea din treapta a mitropolitului Corneanu…ci conteaza numai o aliniere grabita, imediata la niste standarde imaginate de infuzatorii acestei mentalitati”. Oare ar trebui sa-i (re)amintim pr. Dorin ca si altor prea cucernici si prea cuviosi anumite Canoane, vechi de pe vremea Apostolilor care interzic slujirea in comun?

Punctul 3 al eseului Pr. Dorin e asa plin de sofisme incat nu merita osteneala de a fi comentat. Noi suntem tributari unei atitudini de opozitie inca de pe vremea comunistilor, atitudinea noastra (impreuna cu a Pr Iustin sau Arsenie) este lacunara, neavand suficiente cunostinte pentru a intelege caderea altora, etc.. Dar, argumentarea nr. 3 poate provoca mici zambete (desi intregul eseu lasa un gust amar). Fundamentalismul nostru exista si datorita faptului ca „e un trend actual al vietii seculare mentalitatea de a demasca, de a deconspira, de a te rafui…si ei copie comportamentul secular”. I-auzi!

Pr Dorin atinge apogeul la punctul 4, unde isi propune sa ne scoata nimic altceva decat… NEBUNI, conspirationisti, paranoici. Toti participantii la conferinta, toti cei ce „injura Sinodul” sunt si ANTI-SISTEM. Adica, scriem despre UE, NATO, etc numai in varianta neagra, cu alte cuvinte numai negativ. De parca s-ar putea scrie si in varianta „light” cum o numeste autorul. Imi aduc aminte de niste interviuri realizate de Sorin Dumitrescu vrednicului de pomenire Ioanichie Balan, smerit calugar moldovean, din Sihastria. Se pare ca Pr. Ioanichie era la randu-i anti-sistem, ca si Pr Iustin si altii.

„Pentru conferentiarii de astazi…mitropolitul nostru este un pacatos incurabil, de care Biserica trebuie sa se dezica imediat, neaparat… Pentru acest lucru vor pleda în aceasta seara. Si vor pleda cu gândul ca toata Biserica a cazut, ca toata Biserica s-a smintit deodata si ei sunt…Marele Fotie al Constantinopolului într-o ipostaza dallesiana” zice prea cucernicia sa la punctul 5. NO COMMENT, zic eu. Dupa fapte ii veti cunoaste. Sinodul si-a facut cunoscute faptele. In afara de cativa pe care ii numeri pe degetele unei singure maini, toti sunt fosti comunisti care n-au de-a face cu Ortodoxia (asa cum este si IPS Corneanu) sau simpatizanti ai masoneriei.

Concluziile nu-s nici ele mai breze… „Avem nevoie de o Biserica Ortodoxa extremista, ghetoizata, cu accente antilegislative si care sa ne propuna o viata ideologizata? Cu alte cuvinte, e bine sa ne raliem cu mentalitatea de tip afis, reductionista, care ne face sa ne fie teama de tot ce misca si rasufla sau vrem o Biserica Ortodoxa cu oameni realisti, atenti, adaptati timpului lor?”.

Mda, cam asta ar fi interventia de trista amintire a Pr Dorin. Desigur, dumnealui si-a spus punctul de vedere, e liber s-o faca. Si tot dumnealui, in finalul eseului, ne indeamna sa alegem. Acelasi indemn il reproduc si eu aici, la finele comentariului meu: alegeti fratilor, e vremea cernerii. Trebuie sa alegem pentru ca la randul nostru vom fi alesi.

Astea se intampla cand, asa cum spunea si Pr Dorin, vorbim fara a avea o traire aferenta si fara a avea o legatura cu marii duhovnici, cand stafeta a fost smulsa cu de-a sila, nu predata de la Batran la ucenic. Desigur, Pr Dorin, cand spunea acestea, se referea la noi, eu preiau ideea si spun ca se potriveste de minune „partidei” sale. Iar ca argument, aduc pozitiile adoptate de cei 2 mari duhovnici ai nostri. Nu si-ar fi putut vedeai ei linistit de batranetea lor, chiar era de trebuinta sa-si mai faca „prieteni”?

Alegeti, fratilor, alegeti, e vremea cernerii! Alegeti, dar.