APARITIE EDITORIALA – CARTE CU ARTICOLELE PR. ANDREW PHILLIPS

Dragi cititori,

Va anunt cu bucurie ca impreuna cu Editura Babel am reusit gruparea si publicarea intr-o mica brosura a materialelor semnate de pr. Andrew Phillips, care au aparut pe acest blog si in revistele Rost si Credinta Ortodoxa.

Formatul este A6, 80 de pagini, monocrom si cu 4 fotografii, tot monocrom. Copertile, fata-verso color, dupa cum se vede. Pentru ca parintele a fost rau inteles in privinta cipurilor si poate ca si exprimarea sa a fost lacunara, lucru firesc in cadrul unui interviu, am decis impreuna sa scoatem acel pasaj, pentru a nu crea confuzie.

In ce priveste pretul, pentru un singur exemplar = 2 lei + cheltuieli de expeditie, sau 3 lei cu cheltuieli incluse, in timp ce pentru distribuitori oferim comision 30%, obtinand un pret de 1,4 lei. Pentru societatile de difuzare gen Supergraph, pretul este negociabil. Factura este eliberata de Editura. Transportul este asigurat gratis prin Posta Romana.  Contactati Editura la: docuprint@clicknet.ro .

Rugam sa ne semnalati pe adresa de email de mai sus daca undeva pretul de vanzare depaseste 3 lei.

MANIFEST. PENTRU ROMANIA!

Frati Romani!

Au trecut 18 ani, de cand speranta de schimbare in bine, pe care o nutream cu totii, a fost inselata. Din timp in timp, ne-am incolonat frumos la urnele de vot, pentru
a-i alege pe cei a caror promisiuni ne hraneau inca dorinta de mai bine.
S-a perindat la conducerea tarii, intregul alfabet de partide, dar promisiunile lor s-au dovedit a fi mincinoase, iar declaratiile politicienilor, pura demagogie.

In 1989, lucrurile pareau minunate:

– Scapasem de tiranul comunist si de acolitii sai de prim rang.

– Datoriile externe ale tarii erau platite, iar Romania era un stat creditor.

– Baza industriala era foarte dezvoltata, chiar daca solicita modernizare.

– Agricultura si zootehnia, puteau asigura suficienta hrana pentru toti, prin eliminarea sau reducerea exporturilor.

– Somajul era aproape inexistent.

– Romania beneficia de simpatia intregii lumi.

– Entuziasmul nostru era gata sa faca minuni, canalizat in bine.

Cu ce ne-a fost rasplatita speranta de catre cei pe care i-am ales, e greu de crezut, chiar si acum, cand incepem sa intelegem.

1 – Tara a fost jefuita de avutiile sale – industrii grele si usoare, infrastructura agricola, mine si centrale, furnizori de gaze si curent electric, pana si flota de pescuit oceanic a Romaniei, au fost toate instrainate, la preturi de nimic, fie unora din afara, fie clicii de securisti, care a preluat fraiele economiei tarii, manand-o spre dezastru.

Ce nu au preluat ei, s-a instrainat, iar restul a fost vandut unor nemernici, care-au profitat din plin si rapid, casand fabrici intregi la fier vechi si punand muncitorii pe drumuri.

Ca urmare, din luna in luna, incalzirea, curentul si mancarea, devin tot mai scumpe, in timp ce profiturile patronilor si salariile angajatilor agentiilor guvernamentale ce le „supravegheaza”, ating sume revoltatoare.

Muncitorii care castigau un salar decent, fie au plecat in strainatate, daca varsta le permitea, fie lucreaza pe mai nimic la „patron”, fie s-au pensionat, traind la limita saraciei.

2 – Politicienii de profesie care s-au erijat in conducatori ai tarii, n-au facut altceva dacat sa-si foloseasca pozitiile, pentru a facilita jaful, in mod direct sau indirect, sau in cel mai bun caz, sa doarma, in timpul sedintelor.

Astfel, indiferent de clica aflata la putere, lucrurile au mers din rau, in mai rau, leul a fost devalorizat prin furt de catre clasa conducatoare, care a profitat din greu ca sa cumpere proprietati reale, cu bani obtinuti fraudulos din afaceri gen Caritas, la preturile de ieri, in timp ce oamenii de rand, si-au pierdut apartamentele, iar economiile lor au fost devalizate, astfel efectuandu-se un transfer urias de bogatie de la clasa de mijloc, catre caracatita securista ale carei tentacule au cuprins intreaga tara.

In cautarea unui trai decent, Romanii au fost nevoiti sa plece din tara, lasand in urma sotii, copii si bunici, familii rupte si destine triste, situatie care convine de minune guvernantilor, caci cu cat mai multi plecati inafara, cu atat mai slaba este presiunea asupra lor, pentru o schimbare adevarata. Intre timp, cu banii munciti din greu, Romanii de-abia isi mai cumpara un apartament in propria lor tara.

Am devenit si noi sclavii indatorati pe viata, ai unor banci straine si puse pe capatuiala.

3 – Justitia corupta pana in maduva, nu face decat sa calce peste cetateanul de rand, a carui sudoare este risipita de avocati, fara ca sa-i aduca castig de cauza.

Pensionarul care de foame fura mancare din magazin este pedepsit aspru, soferul amendat abuziv nu are nici un recurs real in curti, iar omul expropriat din casa lui de vechiul regim, a imbatranit asteptand sa i se faca dreptate.

Aceeasi justite, ii lasa in deplina libertate pe marii jefuitori ai avutiei nationale, pe criminalii care au furat miliarde in valuta forte si pe copiii lor, atunci cand in goana limuzinei de lux, ucid pe cate unul dinte noi, cei de rand.

4 – Statul jupoaie pur si simplu pielea de pe noi, prin taxele oneroase pe care le platim, la ora actuala, cele mai ridicate din Europa.

Fiecare institutie a statului poate impune taxe fara ca acestea sa fie legiferate, aducandu-ne in jalnica situatie de a avea de platit peste 600 de taxe in total.

Inca ne mai aplecam de mijloc la ghisee pentru a fi repeziti de un birocrat plictisit, inca mai stam la cozi interminabile ca sa platim facturile, inca mai suntem tratati cu dispret si batjocura de catre cei ale caror salarii le platim din banii nostri.

Toate astea sunt absolut inacceptabile, dar noi mai rabdam.

5 – Intre timp, ministrii si functionarii aceluiasi stat au intors privirea in alta parte, sau mai rau, au colaborat activ, la distrugerea invatamantului si a sistemului medical, ambele aflate in plin colaps.

In ce tara s-a mai auzit ca pacientii sa-si aduca de acasa bandajele si sa trebuiasca sa dea plicul cu bani pentru a fi bagati in seama, pe cand liceele si facultatile produc pe banda absolventi care au dificultati ducand la bun sfarsit o fraza?

Cum e posibil ca scolile primare sa fi devenit oaze ale traficantilor de droguri, iar copiii nostri sa fie batuti si chiar violati in locuri in care ar trebui sa fie in siguranta?

De ce sunt incurajati cei mai buni ingineri si doctori sa emigreze in tari straine, cand la noi este atata nevoie de ei?

De ce ii toleram pe nemernicii care perpetuaza si permit toate relele astea, ca mai apoi sa alegem altii ca si ei, pentru noi batjocuri si tradari?

6 – Cei investiti cu pazirea integritatii si avutiei nationale, nu fac decat sa-si incaseze salariile grase, sau se imbogatesc imens profitand de informatiile la care au acces, ocupand toate posturile cheie din economia nationala, in vreme ce tara este destramata fie fizic de catre miscari iredentiste pentru autonomie, fie spiritual, prin atacarea pe orice cai a credintei, traditiilor si culturii noastre.

Cine le da lor consemnul ca sa ii urmareasca, spioneze si hartuiasca cei care se opun distrugerii tarii, pe cand cei care-o distrug, sunt lasati in liniste si buna pace?

Cum e posibil ca sfintele icoane si religia in scoli sa devina obiecte de atac intr-o tara Crestinata acum 2000 de ani de insusi Sf. Apostol Andrei, iar pornografia sa devina”arta”, subventionata de contribuabili, prin Institutul Cultural Roman ?

Cum ne-am lasat antrenati sa acceptam gunoiul ce se revarsa din televizor in camerele noastre, in timp ce noi ne credem informati si amuzati?

De cand au devenit „diversitatea”, drepturile speciale pentru perversii sexuali si toleranta pentru excrocii alogeni, mai importante decat apararea scumpelor noastre traditii?

Plange tara rupta-n doua, iar lor le pasa daca ne conformam politicului corect impus dinafara?

Ce fel de monstri au acaparat pozitiile din care isi permit sa improaste cu noroi, in tot ce-avem noi mai sfant?

Cand ne vom trezi odata sa punem mana pe lopata si sa facem curatenia atat de necesara in ograda noastra cea mare- cand vom alunga sobolanii care arunca cu gunoi, din varfurile pe care s-au cocotat, cand vom curata balegarul afara unde apartine,
cand vom inlocui gramezile de mizerie cu rasaduri de flori ?

Voi incheia cu aceasta analogie:

Cum sa ne asteptam ca balta mizerabila sa se transforme intr-un elesteu limpede si curat, atata vreme cat aceeasi pesti amortiti, permit acelorasi broaste raioase sa ii convinga ca mocirla rau mirositoare si algele putrede sunt bune pentru ei?

Desteapta-te Romane!

Autor:  Fratele Nicolae

RASUL CULTURII GENERALE

Să luăm ca paradigmă râsul lui Mircea Badea de aseară, unde, în emisiunea de după ora 23, neştiind ce înseamnă stavropighie a presupus că e un subiect comic. Însă a presupus că e un subiect comic nu numai pentru că nu cunoştea înţelesul semantic al cuvântului, ci pentru că i se pare că limbajul bisericesc, special, nu are niciun rost. De ce? Pentru că teologia e pentru el o floare la ureche, în comparaţie, probabil, cu faptul de a face o emisiune ca a sa. Dacă la emisiunea în direct îţi dai cu părerea despre orice, ai umori şi distrezi lumea…probabil aşa ar trebui să stea treaba şi cu limbajul teologic: să fie un hocus-pocus umoristic.

Să nu se înţeleagă că el e marele şi singurul vinovat de neştiinţă teologică sau de fobii teologice! Am dat exemplul său pentru că e recent şi este sugestiv. Gesturi identice cu ale sale trăim aproape zilnic, de parcă cineva le trage la xerox şi le implantează în capul tuturora. Cu alte cuvinte: de ce îţi vine să râzi de lucruri care te depăşesc? Şi dacă te depăşesc şi eşti un ignorant în speţa ca atare, de ce crezi că trebuie să bagatelizezi subiectul, dacă te depăşeşte?

Complexul de inferioritate pe care îl trăieşti ca posesor de cultură generală, alături de probleme nerezolvate între tine şi Dumnezeu, între tine şi viaţă, între tine şi tot ce există nasc râsul ieftin, batjocura la adresa realităţilor teologice, blasfemia cea mai jegoasă şi de nesuportat. Trivialul blasfemiei este însă un mod de disculpare care te acuză. Pe măsură ce vrei să convingi cu tot dinadinsul că eşti redus, că eşti submediocru în domeniul înţelegerii realităţii pe atât devii impozant în sfera imprecaţiei. Drăcuitul ca la uşa cortului, înjurăturile pe teme religioase şi blasfemiile oţioase sunt moduri de autocaracterizare. Ele arată gradul tău de decadenţă exhibat cu multă lejeritate. Adică nu numai că eşti mitocan dar vrei să te şi lauzi cu asta, vrei ca să ştie toată lumea, vrei să fii perceput ca o căzătură de către toţi.

În concluzie râzi de ceea ce nu eşti când râzi de ceea ce nu cunoşti. A nu şti ceva nu e o ruşine, ci e o normalitate pentru fiinţa umană, pentru că neştiinţa noastră merge paralel cu ştiinţa nu numai în lumea de acum, ci şi în viaţa viitoare, în veşnicie. Sunt miliarde de miliarde de lucruri de cunoscut. Cunoaşterea e nesfârşită. Noi suntem creaţi de Dumnezeu cu o posibilitate nesfârşită de cunoaştere. Aţi mărturisi neştiinţa în faţa a ceea ce trebuie să ştim şi vom ştii e un act de cea mai mare normalitate şi înţelepciune. Însă a râde de ceea ce nu cunoşti, pe premisa că anumite lucruri sunt o prostie ca să le cunoşti, arată că ai rămas la faza cunoaşterii preferenţiale, la faza îmi place numai îngheţata dar nu prefer ciorba.

Cultura generală îţi oferă răspunsuri generale. Acesta e un copac, noi suntem oameni, de aici se dă drumul la computer, trebuie să faci bani ca să ai ce mânca, omul moare, inima e în partea stângă…sunt cunoştinţe iniţiale. Dacă ţi se pare o aiureală compoziţia internă a copacului, cum arată inima pe dinăuntru, ce înseamnă moarte, din ce e compus computerul şi cum a rezultat şi, la primul cuvânt, noţiune, termen pe care nu îl cunoşti râzi ca proasta în târg, nu sunt de vină termenii specializaţi şi nici cei care au cultură specială, ci e de vină cel care a rămas la baza muntelui cunoaşterii sau care nu vrea deloc să asculte, să înveţe de la cei care cunosc o ştiinţă, o realitate anume.

De aceea, militantismul pentru maimuţa lui Darwin în şcoli în defavoarea creării omului de către Dumnezeu, frica de oamenii specializaţi pentru că nu ştim noi, marele public, ceea ce spun, luarea în râs a ceea ce ne depăşeşte sunt atitudini ale unor oameni cu idei puţine şi fără perspective reale în cunoaştere. Exclusivismul nu este o atitudine ştiinţifică sau de caracter după cum nespecializarea nu produce discernământ. Dacă democraticii care cer ştiinţă fără credinţă şi militează pentru libertatea de alegere ar fi lipsiţi de idei preconcepute nu ar dogmatiza drept adevăr ultim o teorie ştiinţifică, atâta timp cât adevărul ştiinţei este adevărul cercetării continue. Dar, pentru că miza nu e ştiinţifică şi Darwin în şcoli nu e un slogan specializat, ci vine din frământări ale culturii generale, de aceea exclude orice altă posibilitate de înţelegere a realităţii, ştiinţa fiind văzută ca o dictatură a conştiinţelor şi nu ca fundamentul a ceea ce le eliberează de neştiinţă.

Ştim că nu poţi să râzi înţelept dacă nu eşti înţelept. Ar fi o cerere prea mare, eronată de altfel, din partea noastră. Însă poţi să te abţii democratic să răzi din şi prin neştiinţa proprie. Într-o cultură democratică, unde ar trebuie să fim atenţi să nu lezăm pe alţii, din spirit de excludere, nici fizic şi nici moral, râsul tâmp trebuie descurajat pentru a cultiva deschiderea spre dialog şi spre munca de cercetare. Unde nu ştii întrebi. Când vrei să cunoşti ceva faci studii, cercetezi, devii audiantul celor care au studiat problema, care s-au specializat în ea.

Dacă pentru a câştiga un proces am învăţat să ne luăm un avocat bun, tot la fel, dacă avem nevoie de fluenţa vorbirii, de vestimentaţie conformă cu slujba noastră, de decorarea casei, de înţelegere a unor probleme teologice sau de scanarea stării noastre de sănătate, trebuie să mergem la cei care sunt în măsură să ne dezlege enigmele sau să ne ajute în mod real. Ca să fim proprii unui dialog trebuie să fim proprii tematicii dialogului. Dacă suntem în afara discuţiei, a intra ca musca în lapte înseamnă a ne include acolo unde nu ne e locul şi unde nu ne putem simţi confortabil.

Dragă Mircea Badea, stavropighiile patriarhale în Biserica Ortodoxă Română sunt Mănăstirile care se înfiinţează şi se conduc direct de către patriarhul României şi de către administraţia patriarhală. Cuvântul stavropighie e un cuvânt compus, vine din limba greacă şi înseamnă, într-o traducere foarte liberă: locul unde s-a pus crucea de către patriarh, ca unul care a zidit şi sfinţit Biserica Mănăstirii respective. Deci, după cum observi, nu e nimic de râs ci doar de… învăţat.

Preluat de la Pr. Dorin

INCENDIU LA CASA ALBA!

WASHINGTON : Un tragic incendiu a distrus, luni dimineaţa, biblioteca personală a preşedintelui George W. Bush. Ambele sale cărţi au fost mistuite de flăcări. Purtătorul de cuvînt al Preşedinţiei, Ari Fleischer, a declarat că preşedintele este cu atît mai afectat, cu cît nici nu apucase s-o coloreze pe cea de-a doua.

Preluat de la http://lovinpress.wordpress.com