un blogger SCEPTIK

un blog sceptic

APARITIE EDITORIALA PRO-VITA

Semnalam cu bucurie o aparitie editoriala a celor de la Pro-Vita. Redau mai jos descrierea cartii asa cum am primit-o de la Bogdan Stanciu.

Cartea autorilor americani dr.John C. Willke şi Barbara H. Willke, „Avortul. Întrebări şi răspunsuri”, subintitulată „Să-i iubim pe amândoi”, a fost tradusă, de la apariţia primei ediţii în SUA, în 1985, în peste 20 de limbi. Ideile pe care le promovează autorii pot produce efecte pozitive asupra unor molime sociale, care evoluează ca o avalanşă în societatea noastră de astăzi, iar cursa aceasta de asanare a mediului poluat, chiar otrăvit, de politicile liberaliste şi de viziunea mercantilistă asupra vieţii, se dă contra cronometru. Asta este opinia editorilor de la Asociaţia Provita Media, care, de câţiva ani buni, încearcă să promoveze pe plan naţional o gamă de informaţii, elaborate după modelul acestei cărţi atât de cunoscute. La nivel mondial, cartea medicilor americani a devenit sursa de bază de idei şi argumente pentru mişcarea pro-vita, mai ales a celor care vor să demaşte răul care-l produc instituţiile şi marile concerne ale industriei mondiale ale avortului.

Modelul constă în esenţă în a contracara conceptele ideologiei materialiste şi liberaliste cu argumente care sunt susţinute în special de ştiinţa medicală modernă, ca şi de alte domenii ale ştiinţelor conexe. Fiecare idee este prezentată sintetic, într-un limbaj pe înţelesul tuturor, oferind pentru credibilitate şi pentru lămuriri mai ample sursele documentării, care sunt de obicei publicaţii notorii sau lucrări ştiinţifice. De-a lungul timpului, de la o ediţie la alta, autorii au îmbunătăţit structura cărţii, adaptând-o din mers la bătălia ideologică pe care trusturile pro-avort, din ce în ce mai bogate şi mai agresive, o desfăşoară peste tot în lume. Iar România, ca orice altă ţară fostă comunistă, de altfel ca mai toate ţările aflate în criză socială şi economică, a devenit o ţintă a reprezentanţilor acestei industrii, care are experienţă şi mijloace materiale de a corupe instituţii de stat şi chiar guverne.

Informaţiile pe care ni le oferă autorii, formulate simplu, după modelul întrebare-răspuns, citite cu răbdare până la capăt, oferă cititorului un adevăr fundamental. El poate înţelege şi pe această cale valoarea inestimabilă a vieţii omului. Cercetările ştiinţifice, dar şi o parte din mijloacele tehnologiei, aşa cum le prezintă autorii din sursele cele mai autorizate, relevă un fapt intuit de înţelepţi sau de unii medici de-a lungul istoriei, acela că un copil din pântecele mamei are viaţa la fel de bogată şi valoroasă ca atunci când a fost născut. Discursul autorilor, la acest capitol, are credibilitate pentru toate nivelele de înţelegere. El poate influenţa şi lumea medicilor ginecologi, şi pe oamenii politici, care constituie pârghiile cele mai importante ale acestui mare mecanism internaţional, care condamnă anual la moarte, în numele intereselor financiare, sute de milioane de copii. Bineînţeles, aceste argumente pot în cele din urmă mişca în bine presa, lumea oamenilor de drept sau pe cea finanţiştilor. Am evocat aici doar pe reprezentanţii domeniilor care au rolul cel mai important în a modifica legislaţiile naţionale şi punerea în practică a politicilor pro-avort. Chiar şi numai pentru că oferă un asemenea cadru de dezbatere, cartea aflată în discuţie este atât de necesară de-a fi făcută cât mai repede cunoscută în lumea României de astăzi.

Argumentele acestei cărţi, însă, au valoare terapeutică. Terapeutică pentru că ele au darul de-a limpezi minţile oamenilor cu informaţii din gama celor întâlnite în mod obişnuit în lumea de astăzi, promovate de şcoli, de presă sau de literatura ştiinţei actuale. Căci minţile multor oameni nu au putut să dezlege dramele în care au intrat, şi pe care le presimt, dacă nu le trăiesc în mod conştient, după ce au participat direct sau indirect la un avort. În România, drama avortului, dacă ţinem cont că toţi membrii familiilor în care s-a luat decizia avortului au simţit mai mult sau mai puţin greutatea responsabilităţii morale, a făcut milioane de suferinzi la nivelul psihicului sau sufletului. Pentru aceştia, cartea vine cu un mesaj de iubire, nu unul polemic sau de condamnare.

Conceptul de bază al ideologiei propuse, atât cât se poate spune că există şi o orientare teoretică, este acela de a-i face disponibili pe oameni să iubească şi copilul, ca pe mama care-l poartă în pântece. Concepţia actuală, pe baza căreia a fost construit un întreg eşafodaj legislativ pro-avort în toată lumea, promovează o atitudine de ură şi duşmănie între copilul din pântece şi cei din jurul lui, pornind chiar de la părinţi. Acestei lumi a urii autorii îi propun, cu argumente pe înţelesul tuturor, conceptul „Să-i iubim pe amândoi”. Pe de o parte, ideile acestei cărţi, ca orice lămurire cu argumente credibile, pot începe alinarea celor cu sufletele încărcate de drama participării la un avort. Iar pe de altă parte, dacă acest mesaj ajunge la cât mai mulţi oameni, astfel încât să iniţieze un curent de opinie generală, întregul eşafodaj al industriei avortului ar începe să se clatine şi chiar să se prăbuşească.

Asociaţia Provita Media (www.provita.ro), editor al cărţii, roagă pe această cale pe cei ce pot şi vor să promoveze aceste mesaje să anunţe mai departe această apariţie editorială. Sunt aşteptate toate sugestiile care vizează o difuzare cât mai largă, Provita Media asumându-şi responsabilitatea de a le pune în practică cât mai repede. Reprezentanţii asociaţiei vor şi pot să se implice în organizarea unor lansări ale acestei cărţi în diferite oraşe alături de alţi susţinători pro-vita.

Cartea costa doar 15 lei si are 424 pagini. Merita citita!

ianuarie 9, 2008 Posted by | ATITUDINI, STIRI | , , | 2 comentarii

DECRETEII – CAPITOLUL PROSTIREA MASELOR

Cu ceva timp in urma, Evenimentul Zilei a lansat o campanie intitulata Decreteii, pe tema decretului dat de Ceausescu prin care erau interzise avorturile. Serialul EVZ, lacrimogen si indemnator la desfrau prezinta „drama” femeilor care nu au avut libertatea zic ei, de a alege avortul spre deosebire de vremurile glorioase ale epocii post-industriale. O doamna marturiseste:

„Am tras apa si dus a fost!”

„In fiecare zi, dupa ce veneam de la serviciu, imi puneam sonda pana simteam ca intra in col si injectam prin ea ser fiziologic. Seringa si sonda le fierbeam intr-o cratita cu capac, ca sa nu vada vecinii, ca stateam intr-o camaruta, iar bucataria si baia erau la comun cu alte familii”.

O trec transpiratiile in timp ce povesteste, ca si cum inca ar risca vreo pedeapsa. A stat cu frica zi dupa zi, pana cand, intr-o noapte, s-a declansat avortul.

Doamna S. a simtit cand s-a desprins acolo, in ea, ceva. A luat un lighean de la baia comuna, l-a pus in mijlocul dormitorului si acolo, asistata de sotul ei, a eliminat sarcina. „Nici nu stiam daca ala era embrionul sau ce era, ca era ca un ghem de sange. Dupa ce s-a oprit hemoragia, l-am pus intr-o punga si am spalat ligheanul. Era aproape 6 dimineata”, isi sterge femeia broboanele de pe frunte.

Cu avortonul in punga, doamna S. s-a dus la serviciu ca sa-l arate unei colege mai in varsta. Trebuia sa stie daca a scapat de calvar sau nu. Aia a facut ochii mari, i-a confirmat, iar doamna S. a aruncat avortonul in wc-ul turcesc de la serviciu si a rasuflat usurata. „Am tras apa si dus a fost pentru totdeauna!”

Unii inteleg libertatea prin a face ce vor, dar Mantuitorul Hristos ne invata ca adevarata libertate este eliberarea de sub robia pacatului. Ce libertate poti avea cand zi de zi te macina constiinta pentru pacatele comise? Ce bucurie poti simti din faptul ca prin faptele tale bucuri pe draci? Unii, vezi draga Doamne, intelectuali considera si sunt ferm convinsi in sinea lor, ca printr-o educatie sexuala se pot preveni sarcinile nedorite. Astfel am ajuns ca si copiilor de gradinita sa le spunem ca de fapt barza e o poveste… De fapt aceasta asa zisa educatie sadeste semintele desfraului, desfrau care va ajunge sa abrutizeze acele suflete. Da, femeia, a fost facuta din barbat, pentru barbat. Omul este o fiinta sociala, dar omul nu este un dobitoc. Ar trebui sa aiba discernamant. Ce judecata poate fi aceasta cand tu iti arunci copilul la veceu? Este acesta instinctul matern, instinctul femeii? Acel ghem de… ce-o fi, are suflet inca din prima clipa. Ajungi sa faci crima, sa lipsesti un om de bucuria vietii, de bucuria comuniunii cu Dumnezeu, lipsindu-te totodata si pe tine insuti de aceasta unire, pentru ce? Pentru niste clipe de placere, vai! trecatoare. Lepezi bucuria petrecerii cu ingerii pentru cateva clipe de asa zisa placere, placere care pana la urma se transforma in scarba si repulsie. De ce? Pentru ca nu are nimic divin in ea, nimic moral, nimic nobil, nimic ce poate sa merita osanda vesnica.

Acel copilas pe care tu il ucizi poate fi salvarea ta. Poate fi un doctor, poate fi un judecator drept, poate fi un preot, poate fi, ma rog, un om de treaba, care sa-si aduca si el aportul la o societate mai buna si care sa se mantuiasca. De ce-l lipsesti de lumina cunostintei? Prin sudoarea muncii ne castigam painea si prin nasterea de prunci mantuirea. Nici desfranatii, nici betivii nu vor intra in Imparatia Cerurilor. Nu va amagiti! Iata si alte pareri pe aceasta tema de la cei care decretul lui Ceausescu i-a invrednicit de lumina zilei:

„Sunt unul dintre decreteii din 1969. Ai mei aveau deja 5 copii. Mama avea dreptul sa ma avorteze. A si fost la doctor sa faca chiuretaj. Dar doctorul si-a luat liber in ziua aceea. Am crescut cu ceai si biscuiti, am facut doua facultati in Romanica si pe la 30 de ani am sters-o in America. Imi doresc ca nici o mama sa nu ajunga sa-si doreasca sa avorteze”.

E adevarat, cei mai multi dintre noi am reusit in viata. Nici nu se compara generatia de dupa ‘89 cu noi. Cei mai multi au o slaba pregatire si am mari indoieli ca voi manca o pensie buna pentru ca nici nu vor sa se inhame la munca. Nu stiu daca mai apare o generatie ca asta, dar sper”.

„Stiu cat de greu a fost sa ramanem la un numar rezonabil de doi copii! Cred ca Dumnezeu ne-a ajutat sa nu ajungem la vreun avort si totusi sa ne traim viata de oameni tineri (un prezervativ era marfa prohibita). Dar va intreb: oare lipsa cvasitotala a copiilor din familiile tinere de azi, ce fel de experiment o fi?”.

„Decretel de ‘68, copilarie fericita, facut meditatii si prieteni, intrat facultate, participat Piata Universitatii, asteptat minuni de la Constantinescu, plecat unde si-a intarcat ala copiii, reusit luat serviciu, facut copii, nu construieste capitalismul, ci doar decenta unei existente”.

„Rusine pentru articol. Sunt dintr-o familie de noua copii. Noi nu suntem nascuti prin decrete, ci prin harul lui Dumnezeu. Tatal meu are aproape 100 de urmasi (97)”.

Se pare ca nea Nicu avea macar o viziune pe termen lung, nu ca handicapatii din ziua de azi”.

„Nu a fost de vina Decretul, a fost inconstienta si neinformarea femeilor. Nici in Franta nu au existat anticonceptionale decat dupa anul 1960. Femeia, care avea putin creier, putea sa scape de sarcina fara riscuri. Acum e mai bine ca dupa 1989 femeile nasc si-si omoara copiii?”.

In ziua de azi asistam la o degradare a vietii de familie. A ajuns o povara pentru multi a avea copii. Unu’ si-atat. Si asta e prea mult, mai bine un caine, nu plange si nu-l schimbi noaptea. In timp ce in orfelinate multi micuti inalta rugaciuni fierbinti la Dumnezeu, cu manutele impreunate crucis doar, doar, mami sau tati se vor intoarce si-i vor scapa de calvar. Pentru ca la 18 ani vor fi aruncati instrada… Sunt ai nimanui… In locul lor multi au preferat un animal de casa sau pilula avortiva… Indepartarea de Dumnezeu, necitirea Scripturii, a Sfintilor Parinti, duce la impietrire, la deznadejde, la moarte sufleteasca si la sinucidere. Life sucks! Nu zic asa americanii? Sau life’s a bitch. Nu, viata nu e o curva (bitch) pentru ca nu-ti iesa tie pasenta. Pentru ca nu-ti iesa tie furtisagurile, afacerile, smecheriile si fraierelile, pentru ca vrei sa-ti faci voia si nu-ti iesa, dai vina pe viata si ajungi sa-ti inneci amarul intr-o rachie. Nu cauta voia ta ci cauta voia Domnului. Roaga-te ca Dumnezeu sa-ti arate Calea sa, sa te indrume sa ti se descopere, si atunci vei stii si sensul vietii si ce ai de facut. De ce alegi sa traiesti iadul si aici si dincolo cand poti simti Raiul?

decembrie 9, 2007 Posted by | ATITUDINI, ORTODOXIE | , , , | Un comentariu

CHINEZII MANANCA FETUSI!

Mi-a atras cineva atentia ca pentru-viata.org mi-au publicat un articol scris de mine pentru credinta-ortodoxa. Iata despre ce e vorba:

Un cotidian de limba engleza din Hong Kong, anume Eastern Express, relata, in 12 aprilie 1995, ca in China se mananca bebelusi (vezi site-ul: http://trosch.org). Mai exact, fetusi sau avortoni. Ba mai mult, acestia intra in randul delicateselor, daca stam sa ne gandim ca un creier de pana la 8 saptamani costa 999 $ iar un avorton peste 8 saptamani ajunge la 600 $ (dolari americani, nota bene!). Sunt si preturi mai mici: ochii/urechile 50-75 $ fiecare, splina sau pancreasul 75-100 $, rinichii 100-125 $. Asta la clinicile private. La spitalele de stat le poti obtine pe gratis.

Preturile sunt valabile la data de 1 ianuarie 2000.

Totul a inceput, prin anii ‘70, in America. La acea data au fost legalizate avorturile, iar avortonii au inceput sa fie folositi in diverse experimente, cu precadere pentru tratarea bolii Parkinson (cercetari suedeze) sau pentru aplicatii in cosmetica (creme). Si tot in Ame¬rica, pana in 1998, s-au cheltuit 23,4 milioane dolari pentru 295 astfel de experimente.

In China se fac anual aproape 14 mili¬oane de avorturi (oficial, vorbind), in timp ce pe plan mondial cifra depaseste 50 de milioane.

Dar iata cateva fragmente din textul aparut in Eastern Express, autor Bruce Gilley:
„Recomandarea zilei pentru pranz, in Shenzen, este avortonul. Luand in calcul zvonurile ca doctorii din spitalul de stat Shenzen mananca asa ceva, un reporter a intrat pe fir incognito. Sustinand ca este slabit, reporterul a intrebat o doctorita din acest spital daca-i poate oferi cativa fetusi. insa stocul se epuizase… Revenit, cum i se spusese, a doua zi la pranz, reporterului i-a fost oferit un borcan cu avortoni de marimea unui deget. „Sunt zece fetusi mici aici, toti proaspeti, de dimineata. Ii puteti lua pe gratis, fiind un spital de stat, nu pretindem nimic. De obicei ii luam acasa noi, doctorii, dar pentru ca aratati cam palid, luati-i dv”.

Colindand mai multe spitale/clinici, reporterul nostru a aflat ca avortonii detin cele mai bune pro¬prietati de revigorare a organismului. O doctorita, Yang, fiind intrebata daca fetusii sunt comestibili, a replicat categoric „Desigur! Sunt chiar mai buni decat placenta”. Apoi a continuat: „iti fac pielea neteda, iti intaresc metabolismul si sunt buni si pentru rinichi. Cand am lucrat intr-un spital al armatei din provincia Jiangti, deseori luam acasa avortoni. Erau roz, ca puii de soarece si aveau maini si picioare. De obicei, mai cumpar porc si fac din toate o supa”. Un domn, Cheng, din Hong Kong, a fost sfatuit de mai multi doctori si profesori din spitalele guvernamentale sa consume fetusi pentru a se vindeca de astm. Domnul Cheng pretinde ca s-a vindecat. Lua intr-un termos cate 20-30, dupa cum se nimerea si ii tinea in frigider. „De obicei maneam placenta, dar nu prea m-a ajutat”, afirma tot el.

Zou Qin, o doctorita de 32 de ani, de la Clinica Lun Hu, are pielea fina ca o adolescenta. Atribuie acest fapt dietei cu fetusi. Sustine ca a mancat aproape 100 numai in ultimele luni. Aratandu-i reporterului un specimen dintr-un borcan, ii explica: „Sunt preferati avortonii femeilor tinere, mai ales primul si mai ales baietii. Apoi adauga linistita: „Se irosesc daca nu-i mancam. Pacientele nu-i vor. Si-apoi nu facem avorturi doar ca sa mancam fetusi. Sunt deja morti cand ies”. A dat chiar si nepotilor sa manance, fiind slabiti. Totusi au un dezavantaj: „Fetusii miros urat cand ii gatesti si nu toti suporta mirosul. Supa e cea mai buna, dar poti face si un piure din ei. Trebuie, in schimb, sa adaugi mult ghimbir (mirodenii, n.n.)”. Doctorul Tun SiuFong se arata mirat cum cineva poate trece peste putoarea ce se degaja in urma prepararii fetusilor: „E ca si cum ai avea in casa un soarece mort”.

Un alt doctor, Warren Lee, nutritionist de aceasta data, afirma ca obiceiul de a manca fetusi este adanc inradacinat in folclorul chinez. Totusi, nu contin nici o substanta secreta, cu proprietati miraculoase, asa cum crede majoritatea, desi in termeni medicali vorbind, sunt bogati in proteine si hormoni.

Patrick Jen, psiholog, nu ar manca avortoni, desi recunoaste ca, in copilarie, mama sa i-a dat sa manance placenta.

Alti doctori, Wong si Chu Ho-Ting se arata dezgustati de idee, desi tot ei afirma ca placentele sunt hranitoare”.

In anul 2004, in Austria, politia a descoperit in casa unui fost soldat, Meiwer (42 de ani), 2 camioane de e-mail-uri tiparite si peste 3800 de fotografii cu potentiale victime. Dl. Meiwer considera canibalismul solutia eradicarii foametei si a suprapopularii. Cazuri asemanatoare au fost descoperite si in America, de unde tragem concluzia ca reinvie canibalismul pe terenul intoarcerii la un paganism sinistru, asemanator celui dinaintea marelui potop al lui Noe. Nu cumva, paganismul de acum anunta potopul cu foc?

Tradus si adaptat de min de la http://trosch.org/lif/cannibalism.html

noiembrie 20, 2007 Posted by | DUSI CU PLUTA, OCULTISM, SANATATE, STIRI | , , , , | 6 comentarii