SI-A ANGAJAT PATRIARHIA DJ?

La sfarsitul lunii martie, a avut loc in Capitala un alt protest impotriva actelor biometrice. Patriarhia Romana a luat act de aceasta demonstratie si a emis un Comunicat. Avand in vedere ca tonul este mai moderat, dar ca totusi, in esenta este acelasi lucru, inclin sa cred ca Patriarhia a angajat un DJ sa remixeze cuvintele parintelui Stoica. Este rezonabila atitudinea de a nu reactiona sub presiune, dar Patriarhia se contrazice singura cand zice ca: „Biserica Ortodoxă Română nu reacţionează automat şi fără discernământ la presiunile şi manifestaţiile stradale ale unor asociaţii şi organizaţii, care – fără o consultare prealabilă cu Patriarhia Română – folosesc Dealul Mitropoliei ca loc de desfăşurare a mişcărilor protestatare”. Invitatia la dialog fost facuta in repetate randuri, dar reprezentantii Patriarhiei au inteles sa participe la acest dialog pur si simplu prezentand pozitia Patriarhiei, comentand ambiguu luarile de atitudine iar apoi ridicandu-se de la masa, in semn de protest fata de… lipsa de dialog. Biserica ar trebui sa reprezinte interesele credinciosilor si sa avertizeze si sa condamne tot ce poate atenta la mantuirea sufletelor acestora. Acest lucru este o datorie, o obligatie din partea ierarhiei si un drept pentru credinciosi, instituite chiar de Domnul Hristos. Prin lepadarea de problemele cu care se confrunta credinciosii, Ierarhii devin furi si isi pierd imputernicirea de a pastori enoriasii. Biserica este un factor de mentinere a pacii sociale in cadrul societatii, dar este ultimul lucru pe care trebuie sa-l faca in relatia cu Statul ateu/necrestin. Hristos n-a venit sa aduca pace ci „sabie”, si a condamnat atitudinea fariseilor. E drept ca a zis dati Cezarului ce este al Cezarului, dar ascultarea aceasta merge pana la pacat, deoarece cezarul este stapan pe bunurile pamantesti nu si pe cele sufletesti. Statul are dreptul sa-si tina evidenta cetatenilor, dar nu sa transforme cetateanul intr-un obiect si sa-i ingradeasca libertatea. Chiar daca acum este vorba de cipuri in pasapoarte, mass-media internationala a aratat ca in Occident aceste cipuri se implanteaza sub piele, iar experti in domeniul IT au demonstrat ca datele din acele cipuri nu sunt deloc sigure, putand fi usor manipulate/falsificate. Istoria recenta a demonstrat ca totul este folosit impotriva omului, pentru instaurarea dictaturii si a controlului total. Chiar si astazi, in vremurile asa zis democratice, asistam la transformarea treptata, dar din ce in ce mai vizibila, a lumii intr-un sistem socialist, mai comunist decat cel comunist simtit pe propria piele. Mai mult, zeci de documentare si informatii au dezvaluit adevarul despre presupusii teroristi si falsele atentate, nu numai din America, dar si din Spania, Marea Britanie sau alte parti ale lumii. Argumentarea cu securizarea datelor nu „tine” deoarece, cipurile pot fi hacuite, iar in al doilea rand, „teroristii” au fost agenti ai diverselor servicii secrete, insarcinate cu efectuare de operatiuni pentru instaurarea Guvernului Mondial. Este de-a dreptul uimitor sa vezi cum o problema asa de serioasa este ridiculizata de cei care ar trebui sa o condamne si cu cata usurinta purtatorul de cuvant al Patriarhiei a declarat ca va fi primul care-si va lua cip.

Pe de alta parte, trebuie maxima prudenta in expunerea cauzei, pentru ca foarte usor se pot oferi argumente partii adverse, prin atitudini exagerate, prin exces de zel, cuvinte spuse la „cald” si per ansamblu fara o sfatuire cu duhovnicul. Asa cum am aratat si in alt articol, campania de protete impotriva cipurilor trebuie sa se desfasoare sub semnul MARTURISIRII dreptei credinte si nu sub semnul fanatismului sau anarhiei, asa cum am remarcat in vreo doua cazuri pana acum. DECLAR IN MOD PUBLIC, PE ACEST BLOG, CA SA FIE CLAR PENTRU TOTI: SUSTIN CAMPANIA IMPOTRIVA CIPURILOR, PORNITA IN URMA LUARII DE POZITIE A PARINTELUI IUSTIN, DAR MA DELIMITEZ DE ORICE ACTIUNE EXAGERATA, NESABUITA SI NEDUHOVNICEASCA A UNORA CARE, PARCA FARA SA GANDEASCA, FAC AFIRMATII PUERILE, HAZARDATE SI PANICANTE.

Fiecare reactioneaza dupa cum ii este firea, unii pe un ton mai domol, altii pe un ton mai aspru, insa in tot cazul nu trebuie sa lipseasca argumentarea ideii. N-as vrea, pentru ca ma exprim mai acid, sa fiu incadrat in acest tavalug care observ ca inghite pe tot mai multi, mai ales din cei care protesteaza dar sunt in afara Bisericii. Atitudinea prompta, ferma, nu trebuie confundata cu „perlele” scoade de unii sau altii in diverse locuri si circumstante. Duhul marturisirii nu are de-a face cu anarhismul si dezordinea in care se zbat unele suflete framantate, pe drept cuvant, de aceasta problema. Singura vina pentru toata poveste o au Patriarhia si Sinodul, deoarece nu iese fum fara foc si tot efectul are si o cauza. Iata cateva din atitudinile lamentabile sesizate doar in ultima vreme in exprimarile Patriarhiei:

– refuza dialogul

– condamna reactiile firesti la stimulii din societate, cand ea insasi trebuie sa fie prima care sa reactioneze

– este total lipsita de atitudine in unele privinte, cum ar fi marsul homosexualilor, coruptia din societate, globalizarea, avorturile, ecumenismul sau conflictul din Kosovo

– acuza total aiurea pe unii ca vor sa se substituie Sinodului, interpretand rautacios unele afirmatii, exagerand si cautand nod in papura. Nu este in stare sa formuleze replici pertinente la acuzele care i se aduc.

– acuza pe altii de extremism si lipsa de dialog cand insasi refuza dialogul si practica metoda pumnului in gura, dupa principii staliniste, bine stiute si studiate

– emite comunicate jignitoare, penibile chiar pentru un asemenea nivel si fara argumentare temeinca, logica sau scripturistica si sustine actiuni care lezeaza demnitatea si integritatea morala, desi vehiculeaza cuvinte ca „Scriptura”, „Hristos”, „morala crestina”, „invatatura de credinta”

– sprijina actiunile politice si necrestine ale Statului, desi condamna implicarea in politica, uitand unde a dus compromisul cu sistemul ateu-comunist.

– nu da dovada de transparenta, ameninta cu diverse sanctiuni pe cei ce indraznesc sa se impotriveasca pumnului de fier al patriarhului Daniel, fara a preciza pe ce temei sunt fondate acestea

– intretine o stare de tensiune in Biserica, prin jignirea si „prigonirea” unora ca Parintele Iustin, macar ca sunt unii care in numele Parintelui actioneaza subminand insasi cauza pentru care lupta. Acuza pe toti cei care-i aduc reprosuri, de schisma, cand ea insasi intretine fermentii acestei (viitoare??) actiuni

– se ghideaza dupa norme proprii, interne, facand abstractie de ce se intampla in celelalte Biserici Ortodoxe, adevaratele Biserici Surori. Sinodalitatea si NU dictatura au lamurit dreapta credinta de inselaciuni, intotdeauna.

– alte probleme care ar trebui rezolvate CITITI AICI

Imi exprim in continuare durerea ca Patriarhia ne impinge incet dar sigur spre schisma si ca dialogul este impiedicat de unii ce se cred mai mult decat sunt. Induhovnicirea ramane in continuare principalul scop in viata si preocuparea esentiala pentru orice crestin. Sunt unii, din pacate, care cred ca impiedicand sau amanand decizia de „stantare” isi pot vedea nestingheriti de viata caldicica de pana acuma. Acestia sunt dintre cei care exagereaza in ton si in idei, cei neduhovnicesti, putin dati pe la biserica. Mersul pe la biserica si trecutul pe sub epitrahilul duhovnicului sunt cele 2 criterii prin care recunoastem un marturisitor de un anarhist. Clar sau nu?