PRAPASTIA GLOBALIZARII

Aflam din ziare ca la 50 de ani, cel care in anii ’80 tinea in transa tineretul lumii intregi, nu o duce prea bine.

Cata verva etala Michael Jackson in video-clipurile sale din „Thriller”, cum mai sfarama parbrize, cum serpuia in mod incredibil, cum se mai apuca cu ambele maini de zona inghinala in scene nemaivazute pe la noi.. Ce muzica, ce imagini, ce dans, ce ritm, cata culoare si actiune, cum era sa nu ne fure ochii si mintile celor care eram adolescenti pe-atunci?

In mod similar, am devenit cu totii pro-Americani, privind la prosperitatea afisata in „Dallas”, ascultand lipiti de aparat, Europa Libera, dansand pe muzica americana, lasandu-ne dusi de imaginile caselor mari cu gazon perfect, a masinilor incredibil de late si stralucitoare, admirandu-le accentul si degajarea, dand o mica avere pentru o pereche de blugi Wrangler, sustinand echipele americane de baschet de cate ori jucau impotriva rusilor si exaltandu-ne atunci cand Ronald Reagan numea URSS-ul „imperiu al raului”, mestecand guma Wrigley’s cu portia si simtindu-ne si noi americani in spirit de cate ori puneam mana pe-o sticla de Pepsi ..

Au trebuit sa treaca 25 de ani ca sa incepem sa realizam falsitatea si ipocrizia celor care promoveaza asemenea „valori” lumii intregi, in vreme ce ei insisi sunt grav bolnavi. Precum incredibilele miscari ale lui Michael Jackson, impresionau adolescentii din lumea intreaga, tot astfel, incredibilele bombardamente „shock and awe” infaptuite de guvenul american impotriva unor tari slabe, care nu reprezentau nici o amenintare pentru ei, impresioneaza adultii de pretutindeni. Acum, rezultatele concrete ale acestei veritabile vrajitorii, sunt vizibile pentru oricine are ochi sa le vada.

Atat tara, cat si vedeta, aluneca incet dar sigur spre marginea prapastiei, intr-un scaun cu rotile, victime ale propriei grandomanii si excese, semiparalizati si profund faliti, atat moral cat si fizic si economic. Ambele corupte pana-n maduva, ambele bolnave terminal, ambele inca periculoase pentru mintile si sufletele celor fara discernamant…

Precum odata cu maturizarea am inceput sa intelegem cine este Michael Jackson si sa-l mentionam doar pentru a rade de el, uluiti de prostia si perversitatile lui, tot astfel, e timpul sa ne trezim si sa-ntelegem ca America chiar cand a fost ceea ce-a fost odata, devenea inevitabil ceea ce este astazi, un imperiu muribund, care in marsul sau catre groapa de gunoi a istoriei, isi foloseste muschii mari pentru a nenoroci pe cei care-i afla in cale.

Un gigant turmentat, cu picioare de nisip, care in timp ce urla isteric improscand bale, lozinci despre democratie si drepturi speciale pentru toate categoriile de nefericiti din lume, zdrobeste cu entuziasm tembel, tari, neamuri si indivizi, preocupati cu adevarata libertate, cea a pastrarii credintei, traditiilor si culturii, in care sunt ancorati.

Mancarea ei s-a dovedit nefasta, politica ei, ipocrizie din cea mai josnica, imbracamintea ei, anosta si proletara, cultura, o crasa incultura, iar degajarea afisata, doar o banala lipsa a bunelor maniere.

E timpul sa incepem sa radem de ea, denuntand-o pentru cei mai tineri si lipsiti de intelegere, refuzandu-i gunoiul oferit cu atata generozitate, de la „fast fooduri”, la filmele si cultura de doi bani si pana la vaccinurile cu care otraveste lumea intreaga.

E timpul sa ne revenim, sa ne adunam mintile, intremandu-ne barbatia si curajul si sa ne concentram asupra bogatiei imense care ne inconjoara, de la cea spirituala, oferita de credinta noastra Ortodoxa, la cele materiale continute in muntii, padurile, raurile si lacurile noastre, in cerul inca albastru atunci cand nu-i brazdat de dungile chimice deversate din imensele avioane NATO, la viata cea adevarata, centrata in jurul familiei si a prietenilor, la o cultura a vietii de dragul vietii si nu a muncii de rob, la mancarea adevarata si buna, la vinul aspru taranesc si prajiturile de casa, la bogatele noaste sarbatori, la tot ceea ce ne defineste ca Romani.

Daca ne vom vinde toate acestea pentru bunastarea de plastic, „halloweenul” si luminile stralucitoare afisate cu cinism in fata noastra, nu vom merita nici noi o alta soarta, decat cea pe care-au avut-o indienii americani, care si-au dat pamanturile stramosesti pe margele de sticla si lazi cu whiskey.

Imputinati, imbatraniti si degenerati fizic si mintal, dar „integrati” in cultura care le-a adus distrugerea, alcoolizati si suferinzi de aceleasi angoase ca si-ale ocupatorilor lor, „distrati” de aceleasi programe imbecilizante la televizor, saltand pe aceeasi muzica degenerata si nefiind in stare sa mai arunce un tomahawk cu mainile lor, dar inrolandu-se pe capete in armata care le lanseaza din butoane asupra altor nevinovati, dupa cum dicteaza interesele economice ale unei clici lenese si razboinice care le-a deturnat tara..

De 2000 de ani incoace, avem exemple mai bune de urmat decat acesta – n-ar fi pacat sa disparem ca neam, in neantul adus de globalizarea promovata de unii care nu existau inca bine, acum 200 de ani?

Nicolae