DIN SERIA „DESTEPTII PAMANTULUI”

Cu mare tristete va semnalez un lucru pierzator de suflet, iar tristetea sporeste cand autorul acestei pierzanii este chiar un slujitor al altarului, si monah, pe deasupra. Si bine-am zis pe deasupra pentru ca pe interior este stapanit de altceva. De loc din Basarabia, Ieromonahul Petru, manat de propriile patimi, si nevazandu-si micimea (la cei doar 30 de ani ai lui da sfaturi de parca ar fi un batran sporit), ca si un alt preot „on-line”, macar ca are hartii care atesta ca a trecut prin la diverse stadii ale invatamantul teologic, s-a gandit ca n-ar fi rau daca ar „sapa” un pic si la propriu si la figurat, la radacina Bisericii Ortodoxe. Sub pretextul „reintoarcerii la Biserica primelor veacuri”, Ierom. Petru sfideaza logica, bunul-simt, pudismul si nu in ultimul rand Traditia, si afirma raspicat ca a trai necununat nu-i deloc o incalcare a Sfintelor Canoane sau a Moralei Bisericii, invitandu-ne chiar, asta da tupeu, sa-i oferim tot noi argumentele pentru care Biserica sustine, vezi draga Doamne, cununia neaparat religioasa dintre un barbat si o femeie, intrucat, dupa spuse Sfintiei Sale, n-a gasit scris asa ceva. Poi parinte mai lasa internetul si mai dai cu Psaltirea, mai treci pe la duhovnic si mai cerceteaza-te inainte sa dai drumul la porumbel din gura! Ca te faci de ras grosolan, iar daca ar fi numai aceasta n-ar fi asa mare caz, dar partea mai rea este ca faci sminteala.

Parintele Petru caracterizeaza teologia romaneasca din secolul XX drept „schizofrenica”. Nici mai mult nici mai putin, toti teologii romani din perioada interbelica sunt schizofrenici, dupa parintele Petru din Basarabia, student in capitala Moldovei de pe stanga Prutului. Deci, notati bine fratilor, insemnati acolo, ca poate n-ati stiut, bine ca ne informeaza pr. Petru.

Parintele Petru mimeaza intr-un mod grosolan smerenia cand spune ca „Aştept o demonstraţie biblică, dogmatică, patristică, canonică şi istorică. Numai vă rog, fără citate de la „duhovnicii” români”. Dar ce au dihovnicii romani nene? Si ei is schizofrenici? Si de ce i-ai pus in ghilimele? Numai grecii si rusii au duhovnici, zic Duhovnici?

Unui trecator pe forum, care zice ca:

„Abia acum am citit si eu topicul asta. Este interesant ce s-a discutat, dar sunt putin confuz gandindu-ma la un caz concret, si anume al meu. M-am casatorit civil necredincios fiind. Dupa cativa ani abia am descoperit credinta, asa ca mi-am propus sa fac si cununia religioasa. Pana cand aceasta sa se materializeze, din motive obiective, sa zicem, au mai trecut cativa ani. In tot acest timp (perioada de cautari) am cercetat mai multi preoti (unii chiar profesori la teologie) care, atunci cand le spuneam ca sunt casatorit doar civil, toti, fara exceptie, mi-au spus ca traiesc in curvie si ca trebuie sa ma cunun cat mai degraba. Citind acum cele spuse de parintele Petru, asa cum am scris mai sus, mi-a sporit confuzia si nu stiu ce sa mai cred”,

pr Petru ii raspunde sigur pe sine:

„Interesant, ce argumente aveau? Era bine să-i întrebi. Să-ţi dea măcar un citat de la un Sfânt Părinte! Sau poate teologia lor schizofrenică de secol 20 e mai tare decât cea a Sf. Părinţi?!”,

reintarind spusele de mai devreme ca nu este deloc necesara cununia religioasa, ajunge doar cea civila si fidelitatea sotilor.

Stupiditatea celor afirmate de acest individ, din greseala preotit, sau din lipsa de altcineva, cum e situatia prin Basarabia, este atat de mare incat daca ai vrea sa-i aduci argumente n-ai sti cu ce sa incepi. Daca nu si-ar propovaduit ideile in public, nici n-ar fi meritat bagat in seama. Dupa el, ar trebui desfiintata Taina Cununiei! Ajunge tidula de la dom’ primar! Nici impreunarea trupeasca a celor doi necununati nu mai e desfranare, da sfintia sa dispensa pentru asta.

Ce-i mana pe unii ca ca pr. Petru, Bastrix, etc, sa reinventeze roata si sa descopere lucruri inedite, „originale”, fie ca vorbim de Biserica Primara, fie de contemporaneitate? Ne raspunde Sfantul Ioan Casian in Convorbiri duhovnicesti:

Chiar daca exista din belsug virtutile aratate mai sus, este destul sa lipseasca dreapta judecata pentru a slabi puterea celorlalte. Singura cauza a nereusitei este faptul ca, neformati indeajuns de catre cei mai batrani decat ei, nu si-au putut insusi spiritul dreptei judecati, care, ferindu-l de extreme, il invata pe monah (nn, crestin) sa mearga intotdeauna pe calea de mijloc…

Cat de primejdioasa este pentru monah lipsa dreptei judecati o arata acest exemplu, prin care este comparata cu o cetate distrusa, fiind lipsita de ziduri: Pilde 25,28. In aceasta consta intelepciunea, in aceasta inteligenta si bunul simt, fara de care nu putem nici construi casa noastra launtrica, nici aduna bogatii duhovnicesti (Pilde 24, 3-4). Nu poate exista in mod desavarsit nici o virtute fara harul dreptei judecati.

Cum se dobandeste dreapta judecata? Decat printr-o adanca smerenie. Prima dovada de smerenie este aceea de a supune examenului celor batrani toate gandurile si faptele noastre. Sa nu ne incredem in judecata noastr, ci sa le incadram pe toate in definitiile lor, dupa traditia lor, judecand ce e bine si ce e rau. Cine traieste nu dupa socoteala lui, ci dupa exemplul celor de mai dinainte, nu va putea fi amagit de nimic, caci dusmanul cel viclean nu va fi in stare sa se foloseasca de ignoranta celui ce, din cauza unei rusini nelalocul ei, nu stie cum sa-si acopere toate gandurile care i se nasc in minte, dar le poate reproba sau admite cu ajutorul examenului matur al batranilor.

In zilele noastre asistam la tot soiul de „curente” menite sa trezeasca trezvia din enoriasi. Fie ca vorbim de slujitul cu dvera trasa si Usile Imparatesti deschise, fie ca vorbim de Impartasanie zilnica sau saptamanala la mireni care in aproape 99% din cazuri ar trebui sa fie opriti de la Sfanta Impartasanie (fie dupa Nicodim Aghioritul care citeaza pe Ioan Pustnicul, fie dupa Pravila lui Nicodim Sachelarie, sau macar simbolic, jumatate de an, un an…), fie ca vorbim de nu stiu ce efecte luminoase in biserica, de cantari pe nu stiu ce glasuri revolutionare, recent descoperite, uneori si pe alocuri acompaniati si de chitare si chimvale (binerasunatoare!), asistam la o schimonosire a Traditiei deghizata in curent de renastere a evlaviei populare. Ah, de prisos sa mai amintesc de rugaciunea inimii, care pentru unii e un fel de… mantra. Toate acestea se nasc din parerea ca esti cineva, mai ales daca esti profesor universitar, cleric, sau absolvent de master/doctorat. De ierarhie nici nu mai pomenim, ne-am cam lamurit ce le poate capul. Mai recent, am auzit ca unii ierarhi nici macar mirungerea n-o mai fac in caz de convertire, ajunge o simpla declaratie…

Si imi amintesc de cuvintele unui Parinte, nu mai stiu exact cine, care spunea ca oamenii isi vor alege duhovnici dupa propria inima, care sa nu-i mustre ci sa-i „dezlege” si sa-i tolereze in mocirla patimilor lor. Nu mai doreste nimeni sa traiasca crestineste, toti umbla dupa surtaturi, insa drumul spre Rai nu se dibuie cu scurtaturi, e lung si anevoios. Se urmareste acum o duhovnicie „confortabila”, metanii ioc, psaltire ioc, in loc de ceasuri, Doamne Iisuse, in loc de Canoane, un capitol din Noul Testament, iar in rest… pietism. Pietism cat cuprinde, icoane realiste, cruciulite cu leduri, mai urmeaza sa vedem blugi cu icoane ca la catolici. Si ce fac cei care au responsabilitatea si puterea de a schimba ceva? Scriu ineptii pe internet.

Bine ca nu-i lumea proasta sa plece urechea, desi in viitor… s-ar putea sa le convina ce citest. Rusinica, rusinica, parinte Petru, nu in numele lui Hristos propovaduiesti matale, mai bine schimba-ti meseria. Daca tot vrei sa tratezi despre Biserica Primara, fa-te arheolog si mergi prin Egipt, sau altceva… Nu mai netezi cararea spre iad, si-asa o batatoresc multi. Nu esti in masura sa scrii studii teologice, cine te crezi? Nicodim Aghioritul!?