SA NU FIM CALDICEI, E VREMEA PENTRU ATITUDINI FERME

Ei, era de asteptat ca apostazia celor doi ierarhi sa incinga discutiile, atat inainte cat si dupa. Lasitatea si fatarnicia de care au dat dovada Sinodalii nostri aduc mari prejudicii Ortodoxiei, si primejduiesc sufletele tuturor. Daca celelalte Biserici Surori vor rupe comuniunea va fi trist. Dar mai trista este declaratia PF Daniel care este de parere ca ar trebui sa redefinim dogmele, deoarece in contextul international… De parca ne doare pe noi capul de ce-o sa zica UE. Si totusi, Pr. Savatie, pe blogul sau accentueaza faptul trebuie sa evitam un posibil razboi cu UE, din motive politice si de alta natura, numai mantuitoare nu. Parintele Savatie uita ca niciodata n-a fost pace intre Stat si Biserica, poate doar pe vremea imperiului Bizantin, dar nici atunci. Indemnul Mantuitorului de a da Cezarului ce este al Cezarului iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu reprezinta un contraargument pentru temerile Parintelui Savatie. Ramanand la aceeasi idee – blogul Parintelui – am gasit acolo un comentariu foarte bun al cuiva care s-a semnat Aron: „Ce s-a hotarat ieri in Sinod a fost acoperirea bubei infectate cu un pansament imaculat. Poate daca mai apare alta buba, pe aceea o supunem rezectiei. Numai ca rana de sub pansament risca sa intinda boala si sa genereze septicemie. Cu smerenie si rabdare, astept incurajatoarele sfaturi ale Sfintiei voastre, pentru ca eu, un mirean de rand, sa pot sa mai ostoiesc durerea din suflet provocata de ‘strategica decizie'”.

Parintele Savatie nu e singurul care considera sedinta recent incheiata a Sinodului, un succes. Dar a fost oare un succes? Aparent, pentru cei cu vederi inguste, da, a fost un veritabil succes. Pentru cine are ochi sa vada in perspectiva, a fost un esec, un factor care va adanci criza si mai tare si care, repet, desi nu o fac cu bucurie, poate duce chiar la schisma. Tabara din care fac parte acesti superficiali si caldicei frati de-ai nostri, sustine cu bucurie faptul ca, prin decizia prea-luminatului Sinod, s-a evitat defapt, schisma, ceea ce nu poate fi mai fals. Din contra Sinodul a decis impotriva Ortodoxiei, dand apa la moara vrajmasilor dreptei credinte, care acum vor scrie si mai ironic si sarcastic la adresa noastra, a celor „extremisti” si care isi vor inteti campania murdara, de denigrare a IPS Bartolomeu, SINGURUL IERARH CU DEMNITATE la ora actuala. Asadar, pe langa decizia iresponsabila, care nu face decat sa amplifice confuzia in randul tuturor – ii pomenim, deci, pe acesti ierarhi la Liturghie, pastram comuniunea cu ei, asa cum zice Sinodul, dar potrivnic Canoanelor? – Sinodul mai face o gafa monumentala, care poate candida cu brio la premiile IgNobel, atunci cand interzice comuniunea cu heter-ortodocsii si cumincecarea cu ei. Cu alte cuvinte, ca sa-l citez pe Laurentiu Dumitru, gata!, de-acuma ne facem credinciosi. Este incredibil cat de aiurea au putut Sinodalii nostri sa trateze acest moment de cumpana! Sa avem in vedere ca IPS Corneanu si Drincec nu s-au pocait pentru faptele lor! Nici macar in urma Sinodului! Ei nu sunt convinsi ca au gresit, din contra par mai mult a fi „montati” de colegii lor ierarhi, pentru a fi salvati de caterisire: ziceti, mah asa, nu fiti fraieri, ca altfel o sfecliti! Cam asa par ca stau lucrurile, mai ales daca luam in considerare cuvantul PF Daniel cu reinterpretarea dogmelor…

Compromisul nu este niciodata o solutie! Sa luam de pilda comunismul. Biserica a facut compromis cu Statul, iar acum culegem roadele: nu mai scapam nici de comunisti, dar mai ales, mult mai grav, nici de mentalitatea comunista! Cativa oameni au ales sa infrunte compromisul, sa marturiseasca pe Hristos si au ajuns intemnitati, fiind prigoniti chiar de Biserica ce ar fi trebuit sa-i apere. Acesti marturisitori acum au moaste, daca nu toti, atunci o buna parte din ei. A fost bun compromisul atunci? Daca nu, de ce ar fi bun acuma?

Pe zi ce trece mai bifam un pas spre Apocalipsa si spre Judecata finala. Nu stim cand va fi, dar dupa cum suna goarna inaintemergatorii Antihristului nu suntem departe. Poate ar fi cazul sa nu mai fim caldicei si sa nu mai umblam cu jumatati de masura! Tocmai de aceea nu luam atitudine cum trebuie si nu stim cum sa actionam, pentru ca folosim jumatatile de masura.

Sinodul a stiut sa pedepseasca pe multi care au luat atitudine in spirit ortodox; pe acestia a stiut sa-i denigreze, sa-i prigoneasca si sa-i opreasca de la slujbe. In schimb, in privinta cazurilor clare de apostazie, Sinodul afirma cu falsa smerenie ca „Biserica nu taie capete”. Au uitat bietii Sinodali ca: “Sinodul nu este aceasta: sa se întruneascã simplu ierarhi si preoti, chiar dacã ar fi multi; ci sã se întruneascã în numele Domnului, spre pace si spre pãzirea canoanelor… si nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stãpînirea de a încãlca canoanele, fãrã numai sã le aplice si sã se alãture celor predanisite, si sã urmeze pe Sfintii Pãrinti cei dinaintea noastrã… Sf. Ioan Gurã de Aur a spus deschis cã dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati în comuniune cu ei” (Sf. Teodor Studitul) ?

Totusi, intr-adevar, la aceasta sedinta a Sinonului s-a repurtat o victorie, o mare victorie, datatoare speranta si model de cum sa-ti pastrezi demnitatea si onoarea chiar si in cele mai grele situatii. Aceasta victorie apartine TUTUROR semnatarilor Memoriilor si Scrisorilor de protest, care au ajunsa pe masa participantilor la Sinod, dar de care nimeni nu a pomenit nimic. La aceasta victorie au contribuit monahi, preoti si mireni si tare ne-ar pare rau sa vedem pornita o prigoana impotriva lor/noastra. Asadar, toti cei care ati luat atitudine, bucurati-va, de trei ori bucurati-va, numele voastre/noastre sunt scrise in Cartea Vietii! Cinste voua si rusine Sinodului talharesc!