ORTODOXIA – INTRE PRO SI CONTRA

Toata lumea vorbeste acum despre „fapta” Mitropolitului Nicolae. Toata lumea ortodoxa. Si poate ca nu numai, pentru ca ceea ce va decide Sfantul Sinod vis-a-vis de Mitropolitul Banatului va fi si un raspuns asteptat pe plan extern atat de Vatican cat si de celelalte Biserici Surori, mai ales a Rusiei sau a Greciei care au cerut socoteala Sinodului, Sinod care se va intruni – daca se va intruni – numai la presiunea societatii nicidecum din alte motive, stati voi linistiti…

Dar, paradoxal (sau poate nu, de vreme ce toate se intampla din voia Domnului), isprava IPS Nicolae aduce si ceva bun. Zic eu.

– In primul rand, „forteaza” Sinodul sa stabileasca mai clar ce si cum in materie de ecumenism si Miscarea ECUMENISTA (nu ecumenica – sa fim bine intelesi, da)?

– In al doilea rand, se confirma temerile noastre, ale celor ce prevedeam cumva acest lucru, mai ales, poate, dupa „isprava” PS Sofronie, alta poveste cu final nefericit. Iata ca noi cei extremisti, fundamentalisti, paranoici, panicari, etc am avut dreptate. La fel cum dreptate au avut si monahii athoniti care au reactionat in urma vizitei papei la Bucuresti, sau Patriarhia Rusiei (dimpreuna cu altele) care condamnau deschiderea prea larga fata de aceasta miscare sincretist-eretica. Si, coincidenta sau nu (?!) toate acestea, adica atat isprava IPS Nicolae cat si cea a PS Sofronie, se intampla in vremea de carmuire a PF Daniel, la randu-i un personaj controversat.

– In al treilea rand, se vede clar pozitia poporului, a gloatei cum zice unii, care crede ca prostimea nu stie ce e cu bisericile astea de-L inteapa pe Dumnezeu la talpi. Iata ca mirenii nu-s chiar asa de naivi sa inghita gogosile ecumeniste, ba din comentariile ce le-am citit pe diverse site-uri, mirenii au ajuns sa dea dovada de mai mult curaj si discernamant decat o parte a clerului, care desconsidera consecintele negative (pe diverse planuri) a cuminecarii de la Timisoara. Bravo tuturor celor ce au reactionat dupa putere fata de aceasta fapta rusinoasa si ticaloseasca a Mitropolitului Banatului. Au dat dovada ca, desi se fac presiuni si propaganda, constiinta lor e inca treaza!

Cu toate acestea, asa cum spuneam anterior, sunt si unii care (personal nu stiu sa zic daca o fac din convingere sau doar ca sa fie un Gica-contra) nu sustin atitudinea noastra, atitudine care, asa cum aveam sa remarcam un pic mai tarziu, este confirmata de Parintii Iustin Parvu si Arsenie Papacioc. Exista printre noi si altii mai motzati, cu creasta mai mare si diplome mai multe, carora li se pare ca duhovnicia echivaleaza cu teancul de hartie reciclabila sau cu titulatura de 3 randuri de pe ecusonul din chept.

E greu sa faci o analiza unor asemenea texte. Si, la urma urmei, fiecare are dreptul lui de a gandi cum ii trece prin cap, sau altfel spus, cat il duce capul.

Asadar, dupa mintile luminate de atata rugaciune intens(a)iva, „reactionistii”, in frunte cu Pr. Iustin si Pr. Arsenie, suntem demn de… izolare. Suntem primitivi, deci inapoiati; suntem extremisti, fundamentalisti, deci un posibil pericol pentru Biserica si societate; n-avem doctorate, deci nu intrunim criteriile necesare pentru a ne pronunta asupra problemei, suntem prea prosti pentru o lume atat de (dez)informata; ne simtim aparatori ai Ortodoxiei, deci suntem epileptici/in inselare. Cum o dai, cum o sucesti, tot de rau iesa. De bine n-are cum pentru noi ca am ajuns prea tarziu. Harurile si virtutile s-au impartit de mult iar cele ce au ramas sunt consacrate anumitor „elite”. Noi – pleava!

Un asemenea exemplu de iluminat este si Pr Dorin Piciorus, care a lasat deoparte molitfelnicul si psaltirea pentru a putea face lumina in discutiile despre ierarhie. Cunosc blogul Parintelui de mai demult, unele articole au fost chiar bune si nu ma asteptam la o asemenea pozitie. Insa, asa cum ziceam anterior, urmarile faptei comise de IPS Corneanu au si parti bune.

Ca sa rezum ce gandeste Pr Dorin despre acest episod este destul de greu, articolul fiind destul de bine redactat si consistent in idei. Pacat ca sunt eronate. Va invit sa cititi (cu picoarele in apa rece): http://bastrix.wordpress.com/2008/06/03/afisul-unei-mentalitati .

Pe scurt, Prea Cucernicia Sa, considera ca episodul de la Timisoara a reactivat fundamentalismul ortodox, care a suferit o oarecare amorteala (adica a stat in-stand by). Prin urmare, de la discutiile „este mason, nu este mason” privitoare la PF Daniel, s-a pastrat tematica discutiei, dar s-a schimbat personajul. Cu alte cuvinte, suntem un fel de devoratori care asteptam ivirea unor noi „suflete”, noi stiind inainte ce vom zice. Pr. Dorin este ingrijorat si de faptul ca vorbim (ne ia gura pe dinainte care va sa zica) fara a avea o traire aferenta. Tiii, ma, sa-i zica cineva si Parintelui Iustin asta, sau Parintelui Arsenie, ori celorlalti din „tabara” noastra carora le straluceste chipul! Si mai ales sa-i trimita cineva vorba si Sfantului Teodor Studitul care spune: „Atunci cind Credinta e primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacere. Daca e vorba de Credinta, nimeni nu are dreptul sa zica: „Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cirmuitor? Nici acesta nu doreste sa aiba vreun amestec. Sau un sarac care de-abia isi cistiga existenta? … Nu am nici cadere, nici vreun interes in chestiunea asta. Daca voi veti tacea si veti ramine nepasatori, atunci pietrele vor striga, iar tu ramii tacut si dezinteresat?” sau ca „Si chiar daca am fi pacatosi in multe, totusi suntem ortodocsi si madulare ale Bisericii Universale, indepartindu-ne de orice erezie si urmind oricarui Sinod recunoscut ca ecumenic sau local. Si nu numai acestora, ci si hotaririlor pe care le-au luat si le-au propovaduit Sinoadele. Nici nu este ortodox desavirsit, ci pe jumatate, cel care crede ca are dreapta credinta, dar nu se alatura dumnezeiestilor Canoane” (Migne, PG Epistola II.81). Stie oare ce vorbeste Pr. Dorin & comp.?

Pr. Dorin incearca sa abordeze problema dezbaterii actului IPS Corneanu. Pune niste intrebari valide, dar nu ramane la ele ci prin tonul mesajului, titlu si concluzii, vrea sa spuna ca aceia care s-ar pronunta despre problema sunt aproape sigur „ingeri din cer care invata o alta smerenie, oameni cu o adudienta globala”. Pr. Dorin intuieste si un mesaj pe care organizatorii conferintei l-ar promova subliminal: „Noi v-am spus ca tot Sinodul este vândut. Aceasta e dovada! Si dovada …este gestul ÎPS Corneanu”. Nu, parinte, dovada sunt dovezile, ca e mai multe. Si nu e doar o parere personala: este o parere formulata de mai multi Batrani cu viata sfanta (deci care au si traire, pe langa vorbe) si acesti Batrani, sunt atat din interior (Romania) cat si din exterior (Rusia si Grecia). Daca Prea Cucernicia voastra n-ati prea stat de vorba cu asemenea Parinti harismatici, asta inseamna ca nu sunteti informat, nicidecum altceva. Pentru ca nu stiti nimic in acest sens, de aceea vi se pare ca stiti. Dar, ma rog, asta e alta discutie… Sa revenim…

Daca Sfintiei voastre vi se pare „ingurgitabil” atitudinea participantilor/sustinatorilor Conferintei nu inseamna ca trebuie sa si generalizati. Sunt si teologi care au „inghitit-o”. Altii chiar pe de-a’ntregu, fiind chiar participanti (sic!). In fine, parintele continua cu o idee subtila, ca nu raportul ecumenism/fanatism ar fi subiectul discutiei ci „episodul Timisoara”. Ca, de fapt, organizatorii conferintei, care sunt dintre cei care „injura Sinodul”, VOR SANGE! Ii reamintesc parintelui ca „episodul Timisoara” are loc dupa „episodul Oradea”, episoade dintr-un „serial” inaugurat la alegerea PF Daniel. Ca daca stau bine sa ma gandesc, „episodul Timisoara” este de fapt un serial in sine, nu?

De asemenea, parintele Dorin se arata intrigat de atitudinea organizatorilor si sustinatorilor (morali, evident) ai conferintei: „Adica nu prinde la acesti oameni linistea, smerenia, ascultarea, cumpanirea, discernamântul, ce se întâmpla dupa ce noi cerem depunerea din treapta a mitropolitului Corneanu…ci conteaza numai o aliniere grabita, imediata la niste standarde imaginate de infuzatorii acestei mentalitati”. Oare ar trebui sa-i (re)amintim pr. Dorin ca si altor prea cucernici si prea cuviosi anumite Canoane, vechi de pe vremea Apostolilor care interzic slujirea in comun?

Punctul 3 al eseului Pr. Dorin e asa plin de sofisme incat nu merita osteneala de a fi comentat. Noi suntem tributari unei atitudini de opozitie inca de pe vremea comunistilor, atitudinea noastra (impreuna cu a Pr Iustin sau Arsenie) este lacunara, neavand suficiente cunostinte pentru a intelege caderea altora, etc.. Dar, argumentarea nr. 3 poate provoca mici zambete (desi intregul eseu lasa un gust amar). Fundamentalismul nostru exista si datorita faptului ca „e un trend actual al vietii seculare mentalitatea de a demasca, de a deconspira, de a te rafui…si ei copie comportamentul secular”. I-auzi!

Pr Dorin atinge apogeul la punctul 4, unde isi propune sa ne scoata nimic altceva decat… NEBUNI, conspirationisti, paranoici. Toti participantii la conferinta, toti cei ce „injura Sinodul” sunt si ANTI-SISTEM. Adica, scriem despre UE, NATO, etc numai in varianta neagra, cu alte cuvinte numai negativ. De parca s-ar putea scrie si in varianta „light” cum o numeste autorul. Imi aduc aminte de niste interviuri realizate de Sorin Dumitrescu vrednicului de pomenire Ioanichie Balan, smerit calugar moldovean, din Sihastria. Se pare ca Pr. Ioanichie era la randu-i anti-sistem, ca si Pr Iustin si altii.

„Pentru conferentiarii de astazi…mitropolitul nostru este un pacatos incurabil, de care Biserica trebuie sa se dezica imediat, neaparat… Pentru acest lucru vor pleda în aceasta seara. Si vor pleda cu gândul ca toata Biserica a cazut, ca toata Biserica s-a smintit deodata si ei sunt…Marele Fotie al Constantinopolului într-o ipostaza dallesiana” zice prea cucernicia sa la punctul 5. NO COMMENT, zic eu. Dupa fapte ii veti cunoaste. Sinodul si-a facut cunoscute faptele. In afara de cativa pe care ii numeri pe degetele unei singure maini, toti sunt fosti comunisti care n-au de-a face cu Ortodoxia (asa cum este si IPS Corneanu) sau simpatizanti ai masoneriei.

Concluziile nu-s nici ele mai breze… „Avem nevoie de o Biserica Ortodoxa extremista, ghetoizata, cu accente antilegislative si care sa ne propuna o viata ideologizata? Cu alte cuvinte, e bine sa ne raliem cu mentalitatea de tip afis, reductionista, care ne face sa ne fie teama de tot ce misca si rasufla sau vrem o Biserica Ortodoxa cu oameni realisti, atenti, adaptati timpului lor?”.

Mda, cam asta ar fi interventia de trista amintire a Pr Dorin. Desigur, dumnealui si-a spus punctul de vedere, e liber s-o faca. Si tot dumnealui, in finalul eseului, ne indeamna sa alegem. Acelasi indemn il reproduc si eu aici, la finele comentariului meu: alegeti fratilor, e vremea cernerii. Trebuie sa alegem pentru ca la randul nostru vom fi alesi.

Astea se intampla cand, asa cum spunea si Pr Dorin, vorbim fara a avea o traire aferenta si fara a avea o legatura cu marii duhovnici, cand stafeta a fost smulsa cu de-a sila, nu predata de la Batran la ucenic. Desigur, Pr Dorin, cand spunea acestea, se referea la noi, eu preiau ideea si spun ca se potriveste de minune „partidei” sale. Iar ca argument, aduc pozitiile adoptate de cei 2 mari duhovnici ai nostri. Nu si-ar fi putut vedeai ei linistit de batranetea lor, chiar era de trebuinta sa-si mai faca „prieteni”?

Alegeti, fratilor, alegeti, e vremea cernerii! Alegeti, dar.