un blogger SCEPTIK

un blog sceptic

UN EVREU IN FATA MORTII

Nu, nu este un atac impotriva evreilor. Este titlul cu care Tesu SOLOMOVICI (ZIUA) descrie spectacolul cu acelasi nume pus in scena de teatrul G. Bacovia din Bacau. Redau un pasaj:

Personaje fara nume si prenume: Heruvim-Carutasul (interpretat excelent de Viorel Baltag), Heruvim-Calul (exceptionala creatie mimica-actoriceasca a lui Dumitru Rusu), Heruvim-Femeia, Heruvim-Barbatul si Heruvim-Doctorul (roluri interpretate cu daruire de Daniela Vranceanu, Bogdan Matei si Gabriel Dutu), si celelalte reusite actoricesti, Heruvim-Vioara (Iustin Stefan Ciuche), (Heruvimul-Vesel (Firuta Apetrei), Heruvim-Mama (Alina Simionescu), Heruvim-Curva cu semn din nastere (Florina Gazdaru), Heruvimii-Dovlecei (Bogdan Buzdugan si Cristian Todica), Heruvim-Curva cu neg (Simona Nica). Cu totii, artisti ai Teatrului Municipal „G. Bacovia” din Bacau. Asadar, toate personajele sunt Heruvimi, adica ingeri, unii dintre ei nu au viata materiala, ceilalti – ingeri care sufera si sunt pe moarte, adica oameni. In viziunea Hanoch-Hausvater, cu totii sunt angajati intr-o hora a fiintei si nefiintei, ilustrand atitudinea evreiasca fata de moarte, asa cum se reflecta ea in Biblie, Talmud si in literatura rabinica: un amestec de sfidare si de acceptare. Heruvimii rad de frica oamenilor de moarte, dar se si minuneaza de zbaterea lor de a mai dainui. Chiar si dupa moarte, evreii inca mai pastreaza ceva din spiritul de sfidare a mortii. Se tine doliu, dar in jurul mortului se spun rugaciuni din Proferul Isaia, unde se afirma ca „Dumnezeu va nimici moartea pe vecie”. Hanoch Levin merge chiar mai departe, dupa moartea lor, Heruvim-Barbatul si Heruvim-Femeia, goi si luminosi, se inlantuiesc intr-o frumoasa acolada sexuala. Viata transgreseaza moartea.

si

Spectacolul lui Alexander Hausvater este unul initiatic, de unde si dificultatea descifrarii simbolisticii. Hausvater si-a dorit atmosfera misterioasa de basm a spectacolului. Grotesc, umor negru, spune Hausvater. Satira adresata societatii, dar si sufletului. Un spectacol de text, muzica, imagine, care celebreaza viata si moartea. Betivi, curve, heruvimi, suflete de pe doua lumi, animale fantastice, obiecte animate, oameni zburatori. Chagall, Cehov, Fellini – apelati de Hanoch Levin, magicianul, arunci cand si-a scris ultimul sau text pe patul de moarte. In ebraica, nesama inseamna suflet, si nesima-respiratie. Cimitirul devine la Levin-Hausvater un loc al sufletului, dar si al respiratiei. Cimitirul… o carciuma hazlie? De ce nu, daca acolo omul isi poate realiza cele mai fantastice vise. E o veselie contaminata de tristete, pentru ca, in spatele gurilor care rad, al picioarelor care danseaza si al vocilor care lucesc, simti tristetea profunda. Si o nostalgie pentru o lume mai blanda. Un vis de iubire nerealizat – iata cum ar trebui vazut „Requiem”-ul lui Levin, spune regizorul Hausvater. Ca intr-un testament, dramaturgul israelian inscrie ultimul sau indemn: sa nu devenim umani numai in umbra mortii. Sa ne acceptam, sa ne iubim, si sa impartim frateste planeta pe care traim. O ultima lauda pentru scenografia, lumina si costumele spectacolului (Gelu Risca) si partitura muzicala (Aurel Ursinschi). Teatrul Municipal „G. Bacovia” din Bacau s-a intalnit cu Hausvater intr-o zodie ferice.

Alte comentarii, de prisos…

Martie 16, 2008 - Posted by | ALANDALA | ,

Sorry, the comment form is closed at this time.

%d blogeri au apreciat asta: