THE INTERVIEW WITH GOD
Cateva materiale mai vechi la care tin, le public eu pentru ca aceia ce au bloguri in engleza si carora le-am trimis aceste articole spre publicare, n-au facut-o. Nu doresc devierea spre un blog bilingv, insa daca mai gasesc materiale de acest gen s-ar putea sa le public aici la english section. Daca se aduna mai multe poate voi porni un blog in engleza care va fi numai cu copy&paste. Pana una alta…
I dreamed I had an interview with God.
“So you would like to interview me?” God asked.
“If you have the time” I said.
God smiled. “My time is eternity.”
“What questions do you have in mind for me?”
“What surprises you most about humankind?”
God answered…
“That they get bored with childhood,
they rush to grow up, and then
long to be children again.”
“That they lose their health to make money…
and then lose their money to restore their health.”
“That by thinking anxiously about the future,
they forget the present,
such that they live in neither
the present nor the future.”
„That they live as if they will never die,
and die as though they had never lived.”
God’s hand took mine
and we were silent for a while.
And then I asked…
“As a parent, what are some of life’s lessons
you want your children to learn?”
“To learn they cannot make anyone
love them. All they can do
is let themselves be loved.”
“To learn that it is not good
to compare themselves to others.”
“To learn to forgive
by practicing forgiveness.”
“To learn that it only takes a few seconds
to open profound wounds in those they love,
and it can take many years to heal them.”
“To learn that a rich person
is not one who has the most,
but is one who needs the least.”
“To learn that there are people
who love them dearly,
but simply have not yet learned
how to express or show their feelings.”
“To learn that two people can
look at the same thing
and see it differently.”
“To learn that it is not enough that they
forgive one another, but they must also forgive themselves.”
„Thank you for your time,” I said humbly.
„Is there anything else
you would like your children to know?”
God smiled and said,
“Just know that I am here… always.”
12 comentarii
Sorry, the comment form is closed at this time.
DESPRE
Nume: Mihail B. – Bacau
Websites: eresulcatolic| despremantuire| despremasonerie| despreharrypotter | campania „PASTRATI CURATA BISERICA”
Info: De ce sceptic? Raspunsul il gasiti aici: I Ioan 4,1
Motto: „Cel ce este unit cu adevarul stie bine ca merge pe calea cea dreapta, desi multi il dispretuiesc ca fiind fara minte; […] el insa s-a cunoscut pe sine cu adevarat, nu (cum spun aceia) ca unul iesit din minte, ci ca unul eliberat din framantarea nestatornica si schimbatoare a diversitatii gresite in tot chipul prin Adevarul simplu si neschimbabil”. Sfantul Dionisie Areopagitul, Despre Numele Divine VII,4.
„Cel ce cearta pe batjocoritor isi atrage dispretul, si cel ce dojeneste pe cel fara de lege isi atrage ocara. Nu certa pe cel batjocoritor ca sa nu te urasca; dojeneste pe cel intelept, si el te va iubi. Da sfat celui inţelept, si el se va face si mai intelept; invata pe cel drept, si el isi va spori stiinţa lui. Inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu si priceperea este stiinta Celui Sfant. Caci prin Domnul se vor inmulti zilele tale si se vor adsuga tie ani de viata.” Pilde, cap IX
ULTIMELE COMENTARII
Gabriel Teodor la LIPSA DE CARACTER A OMULUI… Pap Ferec la LIPSA DE CARACTER A OMULUI… sceptik la ALEX JONES DECONSPIRAT! sceptik la ALEX JONES DECONSPIRAT! Alin la ALEX JONES DECONSPIRAT! Topics about Arab… la INTERVIEW WITH FATHER ANDREW P… andrei la ALEX JONES DECONSPIRAT!
un blogger SCEPTIK 
Exact pe tema acestui text, mi se pare foarte bun eseul lui Gheroghe Fedorovici pe care-l puteti citi la linkul urmator:
http://www.nistea.com/eseuri/gheorghe_fedorovici/intrevedere-interview-with-god.htm
Doamne ajuta!
Anca
Un fel de Gica Contra…
Are ceva dreptate insa cand om intelege si noi ortodocsii la ce suntem chemati cu adevarat poate o sa sporim si noi duhovniceste. Cu atitudini de acest gen nu ajungi nicaieri. E usor sa faci pe desteptu, da’ sa vedem si cum pui in practica. ..
Acest gen de atitudini inseamna fapta de a apara credinta de impuritati protestante. Textul prezinta o viziune despre Dumnezeu complet neortodoxa si a lua atitudine e o fapta de aparare a credintei. Nu a fost intentia mea sa supar pe cel ce l-a postat. Si pe mine m-a „fermecat” la prima vedere. Asa ca imi cer iertare daca am deranjat.
Draga Anca, nu-i nici o suparare. Din contra, eu ar trebui sa-mi cer iertare daca am fost prea aspru. Insa am o boala pe cei care scriu „predici” si tin „discursuri” si li se pare ca-s teologi sau ca apara dreapta credinta. Nu mananca cu ulei dar judeca si clevetesc de rup. Nu servesc carne dar au tot timpul ganduri lumesti in cap. Nu lipsesc duminica de la biserica, fac pelerinaje pe la Athos si Ierusalim dar cand le zici ceva, ori care sa-i mustre ori ca o parere personala, sar ca arsi si te privesc de sus…
Are cumva dreptate autorul despre „efectul emotional” si cumva neortodox, dar acel mesaj (eu am fazut si filmuletul) nu se vrea a fi criteriu de referinta. Este un mesaj destul de profund chiar daca „emotional” si nu cred ca elaborarea unor astfel de replici este un lucru la indemana oricui. Se vede ca este facut din suflet si cu buna intentie. Ca mesajul poate fi interpretabil e altceva. Si mai cred ca subiectul este unul mai mult metafizic, filosofic decat religios. Nu cred ca se vrea a fi religios, chiar daca este un „interviu cu Dumnezeu”.
CRED ca ideea mesajului este de a ne problematiza asupra unor lucruri peste care, ortodocsi sau protestanti, trecem mult prea usor. Este, asadar, un indemn la reflectare, asa cum e el. Este usor sa stai pe margine si sa comentezi, dar as vrea sa-i aud pe acesti „comentatori” sa zica: „domle nu e bun, e daunator, e stricat, e eretic DAR IATA CUM TREBUIE FACUT” si aici sa vina ei cu aportul lor. Dar vezi tu, Biserica la noi a cam pierdut contactul cu societatea. In cel mai bun caz emite… Comunicate. Si asta la cerinta noastra de a lua atitudine.
Foarte folositoare (la nivel laic, mirenesc, mai ales pentru zilele noastre) sunt si filmuletele lui Tomek Baginski. Nu stiu daca ai auzit de el. Mai ales The Cathedral si Fallen Art sunt grozave. Le poti cauta pe net, sau pe youtube. Au cheltuit bani si au investit timp si sperante in aceste proiecte. SIgur, nu sunt duhovnicesti in sensul ortodox, DAR asta stiu ei sa faca. Adica stiu sa faca animatii, sa picteze, sa faca montaje, etc si au ales sa faca ceva UTIL cu acesti talanti, in masura duhovniciei lor. Nu stiu daca ma urmaresti. Noi trebuie sa facem ce putem cu talantii care ne-au fost dati. Unul stie sa faca animatii, unul stie sa picteze, altul stie sa cante. Altul scrie, altul face site-uri, etc, oare toti sunt apostoli? Oare toti sunt prooroci? ESTE GRAV cand aceste filmulete sau „proiecte” iau locul Sfintilor Parinti, iau locul implinirii Canoanelor, iau locul rugaciunii etc. Dar sunt unii oameni care n-au ajuns la acel stadiu de a aprofunda Sfintii Parinti. Noi ne rugam ca toti sa ajunga la masura barbatului desavarsit dar la aceasta masura se porneste de jos. Sa stii ca la personalitate/caracter contribuie multi factori unii total neduhovnicesti dpv religios, cum este sportul. Dar vezi tu, mai ales in zilele noastre este nevoie de cat mai multi oameni care sa se imnplica si sa faca CEVA. Ceva bun, desigur, dupa masura puterii lor.
Nu suport oamenii care stau in fotoliu, cu ceaiul/cafeaua langa ei si fac remarci. Vino frate in lupta. Cu ce poti tu: cu rugaciunea, cu efortul fizic, cu cel intelectual, cu alt fel de sprijin, dar fa ceva. Adu-ti aportul la lucrarea de mantuire a aproapelui. Ori, eu cred ca baietii astia asta fac. Adica, „operele” lor nu sunt mantuitoare dar te pot pune nitzel pe ganduri si te pot problematiza. Mai ales pe oamenii din ziua de astazi care isi petrec timpul tot mai mult intre mijloacele Media. De aceea este necesara o prezenta moralizatoare si in acest domeniu.
Gandeste-te ca un om neduhovnicesc nu va primi niciodata o predica, sau un cuvant religios. Insa prin aceste filmulete il „poti” stimula. Eu asa zic: daca am ajuns undeva „sus” sa ne aducem aminte de unde am plecat. Revistele teologice scoase in fum de tigara sau comentarii de astea „destepte” provenite insa nu din dragoste si iubire de adevari ci din „superioritate” sunt la fel de pierzatoare de suflet sa stii.
Sa facem ce putem, dar sa facem ceva. Sa nu stam degeaba. Si-apoi nu mai stiu exact in ce Epistola, Sfantul Apostol Pavel ne da voie sa „preluam” idei bune chiar si de la pagani. Si daca avem voie de la pagani, eu zic ca merge si de la protestanti.
Sa stii ca exista multi protestanti sinceri in cautarea lor, cu mult mai sinceri decat catolicii spre exemplu, si desi sunt eretici – cu consecintele ce survin din aceasta – au si ei cateva „sclipiri” pe care am pierde daca nu le-am remarca.
Ce e facut cu dragoste si sinceritate, PRINDE. Chiar daca e de la eterortodocsi. Eu asa cred…
Draga Mihail,
Eu inteleg ce vrei sa spui dar nu sunt de acord ca trebuie sa incurajam aici la noi sensibilitatea de felul asta, oricat de sinceri in cautarea lor ar fi cei ce le produc, sinceritate pe care nu o putem noi depista. Iar Gheorghe Fedorovici, desi nu stiu prea multe despre el, stiu ca e un apreciat traducator, daca nu chiar si teolog si am citit undeva niste cuvinte apreciative la adresa lui scrise de Andrei Kuraev in care chiar am incredere. Nu consider insa ca ce spune el nu trebuie discernut. Eu una asa fac, nu imi investesc increderea in toti cei care scriu, ci sunt selectiva si mai ales nu ma bazez doar pe judecata mea. Ca sa iti dau un exemplu, citesc cu rezerve scrierile lui Kalomiros despre creatie pentru ca mai multa incredere am in parintele Seraphim Rose care a avut aprecieri critice fata de acesta in aceasta privinta si citesc cu incredere ce a scris Kalomiros despre ecumenism, pentru ca acelasi Seraphim Rose a fost de acord cu ce scrie el acolo. In general, am incredere in toti cei care sunt in duhul Sfintilor Parinti. Nu consider ca trebuie sa aplic alte criterii de judecata, cum ca stau in fotoliu la o cafea si scriu sau mai stiu eu ce altele. Sunt multi care scriu, care au profesii de intelectuali si teologi si scriu bine. Nu ma intereseaza ce posturi tin si nu am aceasta informatie si daca as avea-o nu cred ca as fi eu cea care sa judec. Desi inteleg si punctul tau de vedere, totusi nu il pot imbratisa. Netul e plin de dulcegarii de-astea care circula printe colegii mei foarte des si nu am vazut nici macar o data sa fi avut vreun efect de mai mult de doua minute. Cu acest filmulet am intrat in contact acum vreo trei ani cand mi l-au trimis cu aer spiritual chiar de catre niste membri MISA. Consider ca daca inima romanului nu vibreaza la Doina lui Eminescu sau cuvintele parintelui Iustin Parvu sau ale lui Dan Puric, atunci nici o sansa sa il scoata astfel de filmulete de pe drumul pierzaniei. Si nu doar la romani. Imi amintesc ce itinerariu spiritual a avut Seraphim Rose, unul dintre adevaratii oameni „sinceri in cautarea lor” a Adevarului. Sunt sigura ca a avut si el contact cu astfel de mesaje dar nu au reusit sa il ajute in vreun fel. La cat de mare e uitarea si nepasarea noastra, aceste texte mi se par chiar periculoase, dand din cand in cand omului impresia ca uite ce intelept si ce spiritual este el ca se indulceste din cand in cand din astfel de mesaje „profunde”. Iar pentru „dragostea si sinceritatea” cu care se da drumul la aceste mesaje, iar nu as incorda mare incredere. Nu cumva sa fie mandria unuia care se crede spiritual si atat de intelept incat impartaseste din „intelepciunea” lui atator oameni. Asta doar Dumnezeu o stie si roade va avea, dupa cum zici si tu, in functie de cat Adevar contine mesajul. Cei sincer in cautarea lor probabil ca vor intalni Adevarul dar de cate ori vorbesc despre cautarea lor, pomenesc lucruri cu mult mai profunde. Niciodata nu am auzit unul ca s-a trezit de la un astfel de mesaj. In ce ma priveste, mi-e teama ca cochetez cu idei de-astea „Si-apoi nu mai stiu exact in ce Epistola, Sfantul Apostol Pavel ne da voie sa “preluam” idei bune chiar si de la pagani. Si daca avem voie de la pagani, eu zic ca merge si de la protestanti.” Nu imi aduc aminte un verset care sa aiba exact acest sens insa imi aduc aminte clar ca Sfantul Apostol a zis „Nu vă lăsaţi furaţi de învăţăturile străine cele de multe feluri; căci bine este să vă întăriţi prin har inima voastră.” Nu pentru ca nu ar fi adevarat ce zice Sfantul Apostol Pavel, ci pentru ca nu ma simt asa de inteleapta incat sa preiau eu ce este „bun” de prin alte ograzi. Cred ca pana la urma, asa cum zicea si parintele Staniloae, o virtute foarte inalta este discernamantul, care ne poate ajuta sa deosebim duhurile si ca noi inca nu-l avem si de aceea trebuie sa judecam doar prin prisma duhului Sfintilor Parinti. Ce ar zice Sfantul Apostol Pavel sau Insusi Hristos despre acest text? Mie imi zice inima ca nu ar avea cuvinte de lauda.
Draga Anca,
vreau sa fac niste precizari:
1 – nu cred ca ai inteles mesajul care s-a vrut transmis de filmuletele de acest gen. Ele nu au conotatii strict religioase, sunt mai mult metafizice, filosofice.
2 – NU incurajez prezentari siropoase in Power Point care ma indispun si-mi strica realmente ziua, dar acest gen de filmulete, sau cele ale lui Baginski sunt oricand binevenite in compul meu 🙂
Ce zici tu denota o traire adevarata si destule cunostinte teologice. Se vede ca iti place sa citesti carti de calitate si nu pierzi vremea cu cele inutile care au impanzit acum majoritatea pangarelor bisericesti. Ma bucur, insa iti scapa din vedere anumite lucruri, care nu pot fi judecate din prisma unui ortodox traitor, asa cum suntem si noi. Cei ce au realizat astfel de filmulete nu au cunoscut ortodoxia asa ca n-ai ce sa le ceri. Realmente n-ai. Fac si ei ce pot… Nu-l cunosc pe domnul Fedorovici, o fi si bun traducator si bun teolog, Dumnezeu sa-i ajute, insa nu trebuie sa privim de sus eforturile fratilor nostri in a realiza ceva decent, fie si la nivel laic. Acel filmulet nu s-a vrut a se substitui Sfintilor Parinti, invataturii Bisericii, sa modifice dogme etc, asa incat reactia ta n cred ca este intemeiata. Nu stii nicodata cand se va produce declick-ul. Ce parca, toti care trec pe langa biserica si aud o predica devin credinciosi? Dar tu pune samanta, ud-o si Dumnezeu va face sa creasca. Nu stii ce „criza” de identitate va suferi un om la un anumit punct in viata lui si atunci isi va aduce aminte si de acest filmulet, si de proful de religie din scoala, si de preotul care predica moralizator la biserica, etc..
Acest filmulet are rolul lui. De ce? Pentru ca nu toti sunt dispusi sa auda, macar, cuvantul P Iustin sau al lui Dan Puric sau sa citeasca din Sfintii Parinti. Ca nu au chef, intelegi? Ori noi tocmai asta trebuie sa facem, sa-i sensibilizam. Ii dai un filmulet de asta, ii dai o icoana facuta canonic, ii dai o predica, o muzica psaltica, ii dai o carte (chiar si laica), ii dai sa citeasca un articol scurt si la obiect si uite-asa il stimulezi…
Serafim Rose deja se pornise in cautarea Adevarului, ori cei carora li se dreseaza astfel de filmulete nu au pornit inca. Si nu stim noi ce rol au avut invataturile eterortodoxe la Serafim Rose. Dar vezi tu, ca el n-a fost exclusivist. A incercat mai multe sisteme religioase/filosofice care desi nu l-au ajutat i-au oferit un criteriu de comparatie. Ce-ar fi fost daca el s-ar fi rezumat la religia protestanta sau la sistemele orientale si n-ar fi acceptat dialogul cu rusul ortodox? Putea la fel de bine ca si tine sa zica: voi sunteti pagani, faceti ritualuri voodoo la Proscomidie (asa cum sustin unii protestanti), ingraditi omul, adevarata libertate este in budism. Dar P Serafim n-a facut asa. A cercetat toate si a ajuns la ortodoxie in cunostinta de cauza, nu datorita unei superstitii, iar acest lucru a facut din el un sfant, eu asa cred.
„Nu cumva sa fie mandria unuia care se crede spiritual si atat de intelept incat impartaseste din “intelepciunea” lui atator oameni.”
Iarta-ma si tu si domnul Fedorovici, eu mai degraba cred ca altora li s epotriveste pasajul tau … 🙂
„Cei sincer in cautarea lor probabil ca vor intalni Adevarul dar de cate ori vorbesc despre cautarea lor, pomenesc lucruri cu mult mai profunde.”
Fa-l pe om sa porneasca si daca il faci atunci se poate aplica si fraza ta, va gasi sensuri mult mai profunde, insa cum il stimulezi sa porneasca?
„Niciodata nu am auzit unul ca s-a trezit de la un astfel de mesaj.”
Uite, eu am auzit. Am intalnit oameni care astfel de filmulete i-au pus pe ganduri si i-au problematizat. N-au devenit crestini prtacticanti pentru ca fara elementele specifice crestinismului (cuvantul evanghelic, spovedania, Impartasania, etc) nu poti fi crestin, insa au devenit mai cumpatati, mai atenti cu cei din jur si dispusi sa citeasca si carti religioase. Ce zici de asta?
“Nu vă lăsaţi furaţi de învăţăturile străine cele de multe feluri; căci bine este să vă întăriţi prin har inima voastră.”
Asa este, dar asta se potriveste noua, rasaritenilor, dar iti spun eu sigur ca apuseanul de rand n-a auzit acestc uvant si nu-l intelege. Lui trebuie sa-i vorbesti pe limba lui si abia daca se arata interesat ii poti spune si cuvantul Sf. Antonie, pentru ca atunci este capabil sa-l inteleaga. In Vechiul Testament n-au fost destule reprezentari „in oglinda” ale Noului. Lumea atunci a trebuit sa fie pregatita pentru venirea Mantuitorului. Ce-ar fi fost daca Mantuitorul venea direct si le vorbea ca un Dumnezeu, asa cum a si facut-o? Nu, lumea atrebuit mai inati sa fie pregatita prin profeti, prin pilde si abia apoi a venit esenta. Cu siguranta ca Sfinti Parinti au scris cuvinte mult mai patrunzatoare decat ar putea face acesti scenaristi. Si iti marturisesc faptul ca nici eu nu sunt de acord cu filmele dupa Evanghelie. Niciodata omul nu poate pune in scena Cuvantul lui Dumnezeu, asa cum te ajunge el la suflet citindu-l direct din Scriptura. Si iti marturisesc ca nici Ostrovul nu l-am vazut macar ca si P Rafail Noica – calugar fiind – a scris despr el. Nu l-am vazut pentru ca ma consider pe o treapta mai inalta decat am fost acum cativa ani, iar acum, ar fi o pierdere de timp sa ma uit la asemenea filme sau sa citesc carti pentru incepatori. Nu ma intelege gresit, n-o zic din mandrie, fata de altii sunt jos tare, ci doar ca nu-mi place sa bat pasul pe loc. Baza oricui ar trebui sa fie PSB-urile si Filocaliile, dar asta pentru cine spune „VREAU” nu pentru cine ezita. Intelegi? Si Ostrovul si filmul lui Gibson pot fi catalogate la fel de bine ca „siropoase” si „emotionante”, nu? Dar unii s-au folosit de ele, si atunci cine suntem noi sa-i judecam?
Intr-adevar, disceranamntul este cea mai mare virtute, iar ca roada a lui este ne-judecarea neputintei aproapelui. Trebuie sa vorbesti cu fiecare la nivelul lui. Ori pentru unii, sa stii ca acest „interviu” este binevenit. Iar fratele Fedorovici ar trebui sa scrie -daca tot vrea sa combata- despre ecumenism si alte tare de care suferim noi, nu sa judece pe cei ce NU pot sa gandeasca profund.
Doamne-ajuta!
PS! Ai pomenit despre Dan Puric, ti-as putea replica: Cum se face ca un actor (ar trebui sa vezi ce spune Sf. Nicodim Aghioritul in Hristoitia despre teatru si actori) predica in vesmant de ipodiacon in Petru Voda – fara a avea doctorate in teologie? Ce m-ar face p mine sa ascult un asemnea om, cand am aproape PSB-urile sau cartile unor mari Cuviosi? Intrebare de baraj 🙂 …
De acord cu tot ce spui. Ce m-a facut sa intervin e un singur lucru. Filmuletul asta sau textul asta a aparut pe site-ul tau, pe care il citesc in fiecare zi, ca prim lucru cand ajung la servici. Pe acest site parca nu ii este locul. Tinuta textelor care apar aici e mult mai ridicata si mi s-a parut asa ca nuca in perete. Am inteles acum motivele tale si nu te mai contrazic; dealtfel nici nu a fost acesta motivul meu. Tu ai dreptate in ce spui insa ai presupus ca contrazicerea mea e critica tintita catre tine personal. Lucrurile trebuie luate si in context. Eu ti-am trimis eseul lui Feodorovici tie caci eram sigura ca il poti intelege iar el a scris in locuri accesibile oamenilor cu un nivel de intelegere mai apropiat de cel ortodox. Nici site-ul tau nu e altceva si nu e cunoscut decat de cei ca mine si ca tine. De aceea am simtit nevoia sa intervin. Inca o data, daca te-am suparat, imi cer iertare.
Doamne ajuta!
Draga Anca iti multumesc pentru interventie si te astept oricand cu alte comentarii :).
Intr-adevar nu prea ii e locul aici, si eu am ezitat mult. Ideea a fost sa pun mesajul despre Europa al Sfantului Nicolae Velimirovici pe care l-am tradus in engleza si apoi am dat intamplator si de acest „interviu” in varianta text si am zis de ce nu :).
Iti multumesc pentru intelegere. De altfel remarca ta ca si eseul dlui Feodorovici sunt cumva intemeiate insa trebuie sa ne gandim si la modul de trai (sufletesc) al apusenilor si sa nu le cerem mai mult decat pot ei intelege. Fiecare are masura lui, si eu, cum am mai spus, am o boala pe cei care vorbesc despre ortodoxie asa… de undeva de sus, pusi mereu pe harta si pe contestatii, ca ziaristul ala lucreaza pt masoni ca X nu stiu ce a vrut sa spuna si alte interpretari de astea. Sa faca si ei macar un blog amarat si atunci poate o sa-i bag si eu in seama si o sa-mi schimb impresia. Insa iti pot spune, ca un webmaster ce sunt inca din 1999, ca a face chiar si un site care aparent nu implica mult efort, este destul de greu. Si cine a intrat in joc, stie ce spun si cate piedici/batai de cap sunt. Asa ca e usor sa stai pe margine si sa faci remarci. Desigur si acestea sunt binevenite, dar ai grija la ton si la modul cum le prezinti…
Iti multumesc atat pentru interventie cat si pentru sprijinul acordat si te astept oricand.
Toate cele bune!
Am primit un material cu acelasi text, in limba romana si se preciza ca e scris de Octavian Paler.
Iubiti frati si surori,
Hristos a-nviat!
Am citit si eu cele scrise la http://www.nistea.com/eseuri/gheorghe_fedorovici/intrevedere-interview-with-god.htm
si am ramas uimit de cele 2 extreme: sentimentalismul facil al „Interviului” si rationalismul lipsit de inima al „Intrevederii”. Intre aceste 2 extreme se cuprinde drama omului modern: cu adevarat Imparateasca este Calea de mijloc, cea in care Dumnezeu este si Minte intrupata in simtirea inimii omului, dar si Dragoste care ne hraneste in chip rational mintea, atata cat putem pricepe fiecare!
Cum insa starea de echilibru este doar o himera in lumea in care traim, receptivitatea la Dumnezeu a multora dintre noi este situata chiar la cele 2 limite enumerate mai sus: sunt oameni care se trezesc atunci cand in oceanul de ura al lumii descopera limanul linistit al Dragostei divine; dar sunt si altii care se trezesc din somnul aducator de moarte al dulcegariei autosuficiente, numai in urma dusului cu Apa rece a Cuvantului (Cunostinta despre Tatal, ipostaziata in Fiul prin Duhul Sfant)! Si ambele variante de trezire sunt valabile ptr. orice om: ateu sau credincios, pagan sau crestin, ortodox sau eterodox, cititor de rugaciuni scrise de altii sau rugator isihast! Sa nu facem greseala de a crede ca dulcegaria este un specific neoprotestant: cati dintre crestinii nostri ortodocsi nu traiesc intr-o dulce transa de zi cu zi, cum poate fiecare, fara inchinarea vietii lui Hristos in cele mai mici gesturi si ganduri personale, dar nadajduind in slujbele de dupa moarte pe care le vor face rudele, prietenii, etc? Sau cati dintre noi, ortodocsii, desi pretindem ca suntem in plenitudinea Revelatiei Cuvantului, si totusi, avem o cunostinta care ingamfa, seaca, lipsita de traire launtrica si de inchinarea voii?
Haideti sa ne respectam fiecare propriile incredintari cultice sau personale, fara a fi de acord in mod obligatoriu cu ele, si sa incercam efortul binecuvantat de a-L arata pe Hristos Viu in noi, ca astfel si cei pe care ii consideram rataciti, sa poata avea partasie de Dragostea-Cuvantul, care le va fi lor spre mantuire sau spre marturie in ziua Judecatii!
Iar daca neoprotestantii lucreaza atat de bine in plan literar-artistic, social, propovaduitor, etc, ce anume ne impiedica si pe noi sa dam marturie asemanatoare in specificul nostru ortodox: unde sunt poetii nostri crestini (dar nu cu una-doua poezii), compozitorii crestini (nu e destul sa nu compui la moda, mai trebuie sa dai si slava lui Dumnezeu), regizorii crestini (care nu cedeaza ispitei trivialului), medicii crestini (care nu te lasa sa mori cu zile daca nu le dai spaga), profesorii crestini (care zidesc personalitatea copilului dupa modelul Invatatorului, fara revendicari salariale) politicienii crestini (care sa fie buni chivernisitori ai avutului public, intrucat este al lui Dumnezeu), clericii crestini (care sa fie modele vii in toate, ca de predici suntem satui)?
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii!
Revin ca sa-l sprijin pe fr.Sceptik in demersul sau. Iata modalitatea biblica de a-i aborda pe cei de alta credinta: sunt doua texte, primul din Intaia Epistola catre Corinteni a Sf.Apostol Pavel, iar al doilea din Faptele Apostolilor. Dumnezeu sa ne ajute sa-l intelegem si sa-l urmam pe Apostolul Iubirii in daruirea sa fara rezerve fata de aproapele pentru care S-a jertfit Hristos!
19. Căci, deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut rob tuturor, ca să dobândesc pe cei mai mulţi;
20. Cu iudeii am fost ca un iudeu, ca să dobândesc pe iudei; cu cei de sub lege, ca unul de sub lege, deşi eu nu sunt sub lege, ca să dobândesc pe cei de sub lege;
21. Cu cei ce n-au Legea, m-am făcut ca unul fără lege, deşi nu sunt fără Legea lui Dumnezeu, ci având Legea lui Hristos, ca să dobândesc pe cei ce n-au Legea;
22. Cu cei slabi m-am făcut slab, ca pe cei slabi să-i dobândesc; tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii.
23. Dar toate le fac pentru Evanghelie, ca să fiu părtaş la ea.
1 Corinteni 9:19-23
16. Iar în Atena, pe când Pavel îi aştepta, duhul lui se îndârjea în el, văzând că cetatea este plină de idoli.
17. Deci discuta în sinagogă cu iudeii şi cu cei credincioşi, şi în piaţă, în fiecare zi, cu cei ce erau de faţă.
18. Iar unii dintre filozofii epicurei şi stoici discutau cu el, şi unii ziceau: Ce voieşte, oare, să ne spună acest semănător de cuvinte? Iar alţii ziceau: Se pare că este vestitor de dumnezei străini, fiindcă binevesteşte pe Iisus şi Învierea.
19. Şi luându-l cu ei, l-au dus în Areopag, zicând: Putem să cunoaştem şi noi ce este această învăţătură nouă, grăită de tine?
20. Căci tu aduci la auzul nostru lucruri străine. Voim deci să ştim ce vor să fie acestea.
21. Toţi atenienii şi străinii, care locuiau acolo, nu-şi petreceau timpul decât spunând sau auzind ceva nou.
22. Şi Pavel, stând în mijlocul Areopagului, a zis: Bărbaţi atenieni, în toate vă văd că sunteţi foarte evlavioşi.
23. Căci străbătând cetatea voastră şi privind locurile voastre de închinare, am aflat şi un altar pe care era scris: „Dumnezeului necunoscut”. Deci pe Cel pe Care voi, necunoscându-L, Îl cinstiţi, pe Acesta Îl vestesc eu vouă.
24. Dumnezeu, Care a făcut lumea şi toate cele ce sunt în ea, Acesta fiind Domnul cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de mâini,
25. Nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi cum ar avea nevoie de ceva, El dând tuturor viaţă şi suflare şi toate.
26. Şi a făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc, ca să locuiască peste toată faţa pământului, aşezând vremile cele de mai înainte rânduite şi hotarele locuirii lor,
27. Ca ei să caute pe Dumnezeu, doar L-ar pipăi şi L-ar găsi, deşi nu e departe de fiecare dintre noi.
28. Căci în El trăim şi ne mişcăm şi suntem, precum au zis şi unii dintre poeţii voştri: căci ai Lui neam şi suntem.
29. Fiind deci neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să socotim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite de meşteşugul şi de iscusinţa omului.
30. Dar Dumnezeu, trecând cu vederea veacurile neştiinţei, vesteşte acum oamenilor ca toţi de pretutindeni să se pocăiască,
31. Pentru că a hotărât o zi în care va să judece lumea întru dreptate, prin Bărbatul pe care L-a rânduit, dăruind tuturor încredinţare, prin Învierea Lui din morţi.
32. Şi auzind despre învierea morţilor, unii l-au luat în râs, iar alţii i-au zis: Te vom asculta despre aceasta şi altădată.
33. Astfel Pavel a ieşit din mijlocul lor.
34. Iar unii bărbaţi, alipindu-se de el, au crezut, între care şi Dionisie Areopagitul şi o femeie cu numele Damaris, şi alţii împreună cu ei.
Faptele Apostolilor 17:16-34
Frate Eugen, multumesc pentru sprijin. Citatele prezentate pot servi un argument pentru ideea adusa in discutie, insa cred, totusi ca discutam pe langa subiect,cumva.
Eu spre exemplu nu sunt inca lamurit de ce este un sentimentalism. Da usor „siropos” dar nu cred ca e vorba despre o deviere in aceasta extrema.
De altfel, il intalnim pe dl Fedorovici facand apologie filmului lui Mel Gibson in ultimul numar al Rost-ului, ori stim bine cate scene socante, contine acel film. Unii care au intrat in salile de cinema au iesit plangand si socati de cele vazute. Acuma, sigur, rastignirea Domnului ar trebui pe toti sa ne „socheze” insa starea afectiva/emotionala a unora dupa ce au vizionat filmul este un contraagrument pentru cele scrise pe situl Nistea. Eu asa zic. Dl. Fedorovici se cam contrazice si vrea sa aiba dreptate numa in ce spune dumnealui. Drept e ca a vorbi despre persoana dumnealui aici e si nedrept, omul a spus parerea sa, i-o respectam, insa nu pot fi de acord cu ea. Mi se pare cam inconsecvent in aceasta problema, daca analizam si articolul din Rost.
Nicioadata un film ca al lui Gibson sau si de scurt metraj pe astfel de teme nu va putea substitui mesajul Evangheliei sau Duhul Sfintilor Parinti. Atitudinea fata de ele trebuie sa fie cea pe care Biserica o are fata de „povestioarele” tiparite sub forma de carticica, care circula prin popor. Le toleram…
Pe de alta parte, nu vad de ce prin simpla implicare a numelui lui Dumnezeu in acest „interviu” (ma refer la forma abstracta in care este prezentat) sa fie un mesaj religios. Eu cred ca este mai mult filosofic, metafizic decat teologic/dogmatic. Deci sa-l tratam ca atare.
Pe de alta parte, din interactiunile ce mi le-a prilejuit „campania” pot spune cu tarie ca ideile vehiculate in „interviu” se pot aplica de minune si noua ortodocsilor. Avem de-a face aici cu adevaruri incontestabile si universal valabile!
Si cred ca pana una alta, ca ortodocsi ce dorim a fi, sa renuntam la acest duh de cearta, de carcoteala, de iscodire, sa renuntam la interpretari dup mintea noastra si sa acceptam ca putem fi in aceeasi barca dar sa avem idei diferita in ce priveste intoarcerea la tarm. Mai ales ca niciunii nu suntem infailibili. Sa avem mai multa dragoste si unitate si daca unul incearca sa faca ceva, sa-l mustram cu duhul blandetii nu cu aer de superioritate. Este o meteahna des intalnita la „teologi”…