un blogger SCEPTIK

un blog sceptic

NATO & COMP. SPRIJINA MAFIA DIN KOSOVO

Dezvaluiam intr-un articol precedent cum americanii si europenii sprijina teroristii musulmani din Albania. George Roncea de la Ziua publica in numarul de sambata 16 februarie un fragment dintr-o carte care va apare sub egida Centrului de Studii Strategice IntelMedia, si anume Kosovo si razboiul sfarsitului Iugoslaviei. Dar odata cu independenta Kosovo analistii rusi sunt de parere ca se va sfarsi si cu Europa. Mass-media internationala, mai mult cea nesubjugata intereselor mondialiste aduc la cunostinta publicului urmarile acestui eveniment. Vom trai si vom vedea. Pana una alta, redau mai jos articolul din Ziua.

Pentru neinitiati poate parea extrem de ciudat ca Statele Unite, care acum l-au transformat pe Osama ben Laden in inamicul public nr. 1 al lumii, sunt gata sa accepte independenta unui stat islamic in inima Europei, stapanit in realitate de brigazile UCK antrenate si finantate odinioara de acelasi urmarit international. Cu atat mai stranie pare intentia SUA, cu cat, anul trecut, de exemplu, patru albanezi, un turc si un iordanian au fost arestati in New Jersey sub suspiciunea de planuire a unui atac terorist asupra bazei Armatei americane Fort Dix. Operatiunea dejucata a confirmat existenta „teroristilor albi” ai Al-Queda, cu radacini in Balcani. Din cei patru albanezi, trei proveneau din Kosovo. Legaturile fundamentalismului islamic din Kosovo si Albania cu Turcia si Iranul au o istorie indelungata.

Intensificarea activitatilor iraniene in Albania si Kosovo s-a inregistrat dupa intalnirea liderilor tarilor islamice care a avut loc la Jeddah, in 1994 si dupa intalnirea grupului D-8 a tarilor islamice de la Istanbul din 1996. Cu aceasta ocazie s-a luat decizia ajutorarii „fratilor din Balcani”, prin orice mijloace, inclusiv militare. In mod evident, aceste mijloace i-au inclus si pe „sfintii luptatori” – mujahedini si teroristi. Peninsula Balcanica a fost aleasa drept cap de pod al islamismului in Europa, iar Italia a fost aleasa drept baza pentru comanda, organizarea si directionarea fondurilor si fortelor extremistilor islamici.

Planul penetrarii iraniene in Albania poarta numele de „Initiativa Albaneza”. Teheranul a facut pasi concreti pentru a continua sprijinul economic si a strange legaturile cu Albania prin intermediul institutiilor bancare arabo-islamice. Impreuna cu reteaua bancilor, iranienii au creat mai multe fundatii ce se ocupa cu activitati umanitare, „reteaua filantropica” fiind un instrument important folosit de iranieni pentru a castiga simpatia poporului si acceptarea comunitatii. Din paturile sarace, pe de alta parte, s-au recrutat teroristi pentru centrele de antrenament iraniene din Albania.

Cele mai importante tabere de antrenament ale UCK in Albania se aflau la Ljabinot, in apropiere de Tirana, la Tropoja, la granita iugoslavo-albaneza, la Kuks si Bajram. Acestea erau, de asemenea, si cartierele generale de comanda ale unitatilor armatei albaneze si ale politiei pentru zona de nord-est a Albaniei si centre de recrutare a adeptilor presedintelui albanez Sali Berisha. Bazele de antrenament au fost plasate in zonele muntoase greu accesibile din nordul Albaniei. Dupa un scurt stagiu, echipele speciale erau trimise in Kosovo, direct sau via Macedonia. Cei mai buni dintre recruti au fost, insa, directionati catre celulele teroriste ce activau in Europa occidentala, unde se dadeau drept refugiati, dupa ce ajungeau ilegal, pe apa, in Spania, Franta sau Italia. Multi membri ai unitatilor UCK erau profesionisti, cu stagii indelungate in fosta armata iugoslava. Liderii UCK erau in general selectionati dintre fostii membri ai UDBA (Serviciul de Securitate Interna a statului), ai Armatei si ai Militiei. In timpul razboiului din fosta Iugoslavie, peste 5000 de etnici albanezi au luptat alaturi de formatiuni militare ale croatilor si musulmanilor.

Profitand de tendintele secesioniste ale tuturor republicilor iugoslave, secesionistii etnici albanezi s-au reunit in 2 iulie 1990 la Kasanik adoptand „Constitutia Republicii Kosovo”. Ei si-au ales o „Adunare a Republicii Kosovo”, un presedinte si si-au format un guvern, institutii ale unui stat fantoma. Presedintele Sali Berisha l-a felicitat pe Ibrahim Rugova pentru castigarea alegerilor prezidentiale, in 29 mai 1992, declarand ca „poporul albanez din Kosovo a dat dovada de maturitate si curaj civic”. In numeroase interviuri si declaratii publice, el a sustinut necesitatea unei interventii militare impotriva Belgradului. In martie 1993, Berisha a trimis un apel comandamentului NATO din Europa pentru a trimite trupe in Kosovo si pentru a „preveni expansionismul sarb”. Albania a devenit, din februarie 1994, membra a Parteneriatului pentru Pace si, partial, politica in Kosovo a fost plasata in mainile Aliantei. NATO ar urma sa invite Albania sa adere la organizatie, la summitul de la Bucuresti.

Desfasurarea steagului „semilunei verzi” din Kosovo in Bosnia via Sandzak a fost un obiectiv discutat inca din 1995, la sedinta Internationalei Islamice de la Khartoum. „Internationala Islamica Albaneza”, o asociatie informala a organizatiilor albaneze musulmane, se pronunta pentru o abordare mai radicala a situatiei din regiune.

Pana in martie 1998, UCK s-a folosit numai de arme de foc, dar incepand cu 1999, fortele rebele au fost aprovizionate cu pusti de atac, cu lansatoare anti-racheta de umar de tip Ambrust si de provenienta sovietica, mortiere, mitraliere anti-aeriene. Echipamentul UCK include si unele arme din timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial, cum ar fi pustile automate PPS-91 si MP-90, „Mosine Nagant”, precum si arme moderne, munitii, echipamente de telecomunicatii si gloante in cantitati mari. UCK s-a inzestrat cu arme folosite de catre fosta Armata Populara Iugoslava, dar si cu alte arme produse in China si Singapore.

In 1999, UCK avea doua centre de comanda: unul in afara tarii si altul la Pristina, unde fortele paramilitare detineau o baza logistica bine pusa la punct. Contactul direct cu Kosovo-Metohija era mentinut via Gjilane, Vitina, Glocovac si Pristina. UCK tinea sub control populatia albaneza prin intermediul unui sistem propriu de supraveghere. Cei care refuzau contributiile in beneficiul rebelilor erau ucisi fara multa discutie.

In primele doua luni ale operatiunilor Fortelor Aliate, numarul soldatilor UCK a crescut semnificativ. In plus, au fost create centre de recrutare si calitatea antrenamentelor s-a ameliorat. UCK si-a marit arsenalul atat cu arme de la fortele sarbe, cat si prin noi achizitii de pe pietele mondiale de armament. La vremea respectiva unele publicatii occidentale prezentau si fata ascunsa a „independentei democrate” a provinciei Kosovo.

Publicatia „Der Bund”, din Berna, titra la 17 ianuarie 1998: „Armata de eliberare: Bani si luptatori din Elvetia”: In timpul ultimelor saptamani, politia federala a obtinut documente care aratau ca UCK are o baza logistica de sprijin in Europa si in special in Elvetia. Potrivit Oficiului Procurorului General, sprijinul este oferit in principal de „Miscarea Nationala din Kosovo” (KNM), aripa militara a „Ligii Democratice din Kosovo” (KDL)… Centrul bazei din strainatate a KNM se afla in Elvetia si are in jur de 25 de filiale. Intre KNM si UCK sunt „legaturi foarte stranse”, spune un oficial al Politiei Federale… Nu cu mult timp in urma, in ziarul sau „Zeri i Kosovoes”, care apare in Elvetia, militanta Miscare Nationala a facut apel la lupta pentru eliberarea provinciei Kosovo si a cerut voluntarilor sa se alature acestei lupte. In acelasi timp, organizatia a facut apel pentru sprijin financiar… KNM a deschis un cont la Banksverein; conturi similare exista si in Norvegia, Suedia, Danemarca si Germania… Reprezentantii KNM din Elvetia nu neaga legaturile dintre organizatia lor si UCK. KNM sprijina lupta acesteia pentru eliberare si considera ca este „corecta din punct de vedere politic”, spune activistul Bislim Elshani, care este redactorul sef al „Zeri i Kosovoes”. „Sprijina KNM lupta armata?” „Da”, raspunde Elshani.

Saptamanalul „L’Hebdo” din Lausanne continua investigatia si publica, la 22 ianuarie 1998: „Gherilele din Kosovo finantate in Elvetia”, sub semnatura lui Alain Meyer. Acesta explica: „Exista suspiciuni ca banii pentru UCK sunt adunati in Elvetia. In noiembrie si decembrie au avut loc zeci de mitinguri de sustinere a Armatei pe teritoriul Federatiei; o suta, doua sute, trei sute de albanezi din Kosovo au participat la aceste intruniri in cadrul carora s-au creat si fonduri de sustinere financiara… Aceste mitinguri nu au fost organizate de UCK, ci de KNM, un partid politic infiintat in 1981 si care sprijina deschis lupta armata”.

Sub titlul „Arme albaneze in Kosovo”, „Washington Times” publica la 8 aprilie 1998 o corespondenta din Albania, de la Philip Smucker: „Aici (in orasul Kruma din nordul Albaniei), departe de statul de drept, liderii miscarii de eliberare din Kosovo cumpara pusti si rachete si se pregatesc pentru o „campanie sangeroasa” impotriva politiei sarbe, campanie care a ucis deja peste 80 de kosovari numai in ultima luna. Zeci de tineri vin aici zilnic; ei sunt gata sa puna mana pe arme pentru a lupta in razboiul de independenta in provincia vecina Kosovo”.

In mai 1998, numarul 23 al revistei „Balkan infos” din Paris, Kosta Chsistich scria: „Armele care se gasesc in regiune ar fi fost adunate din Albania din timpul perioadei de anarhie din tara si au fost trimise in Kosovo pe mai multe cai: fie via Tuzla, la frontiera cu Muntenegru, fie via Djakovica, in Metohija… Armele israeliene si americane au venit in secret din Turica, via Bulgaria si Grecia. Regiunea unde conflictele s-au calmat, Bosnia-Hertegovina, ii sprijina de asemenea pe nationalistii albanezi cu arme si voluntari, inclusiv cu mujahedini din strainatate. Ca si in cazul canalelor occidentale, livrarile se fac in majoritatea cazurilor prin portul albanez Durres. Cumpararea acestor arme este finantata din comertul ilicit cu droguri, in cadrul caruia albanezii au un statut privilegiat”.

In perioada 11-14 iunie 1998, raportul Misiunii de Cercetare a ONU care a vizitat Albania constata: „Situatia din Kosovo, unde etnicii albanezi se confrunta cu autoritatile sarbe, este perceputa in general ca un detonator ce poate determina albanezii din Albania sa furnizeze arme si sa gaseasca un scop comun cu semenii lor apropiati de peste granita.(…) Estimarile cantitatilor de arme care au disparut in timpul crizei din 1997 sunt vagi, in parte din cauza faptului ca documentatia si listele de inventar au fost distruse dupa jefuirea depozitelor militare. Datele oficiale arata ca aproximativ 650.000 bucati de arme, 20.000 de tone exploziv si 1,5 miliarde de grenade si cartuse au fost furate. Guvernul a anuntat ca, pana in august 1997, cand a fost declarata amnistierea celor care au returnat armele, 10% din arme si 3% din munitii si grenade au fost restituite. Cu toate acestea, nu se poate afirma cu certitudine ca toate armele vandute se afla in continuare in posesia cetatenilor. Se afirma ca, in cursul anului trecut, aproximativ 25-30% din arme, care nu se afla in posesia Guvernului, au fost scoase din tara de persoane individuale si traficanti. In timpul aceleiasi perioade, nu au existat date sau indicii ca cetatenii albanezi detin mai multe arme.”

Chiar si „New York Times” prezenta, la 6 iunie 1998, relatarile lui Chris Hedge din Tropoja (Albania): „… Piata in aer liber din acest oras prafuit si fara lege de la granita este ultima etapa a drumului pentru numerosi comercianti, traficanti si voluntari idealisti care merg spre Kosovo pentru a se alatura separatistilor UCK… Zona de granita albaneza este strabatuta de voluntari si comercianti cu arme, unii dintre ei care au vandut deja 650.000 de arme furate din depozitele militare albaneze in timpul anului trecut. Convoaie de magari, care cara cu greu cutii cu arme si munitii se deplaseaza spre Kosovo; orasul de granita este plin de oameni gata sa porneasca la drum.”

La 10 iunie 1998, corespondentul „New York Times” continua sa transmita din Albania, de data aceasta din localitatea Vucidol. Sub titlul „Rebelii din Kosovo si noii lor prieteni”, Chris Hedges relata: „Proprietatea familiei fostului presedinte albanez Sali Berisha, care a fost rasturnat de la putere anul trecut, a devenit o baza a UCK… Potrivit diplomatilor straini, decizia lui Berisha de a pune la dispozitia rebelilor casa natala face parte din incercarea acestuia de a utiliza criza ca un suport politic!… Traficul cu arme, finantat de etnicii albanezi din Germania si Elvetia a intarit pozitia sustinatorilor lui Berisha… Acesta vede lupta din Kosovo ca pe un razboi sfant si face apel la etnicii albanezi „sa-si apere casele si tara lor”. El descrie „natiunea albaneza” ca incluzand nu numai Albania, ci si Kosovo si Macedonia, unde etnicii albanezi constituie majoritatea…”

Februarie 16, 2008 - Posted by | ORTODOXIE, POLITICA, STIRI | , , , , , ,

1 comentariu

  1. […] NATO & Comp. Sprijina Mafia Din Kosovo […]

    Pingback de ALTE ARTICOLE LEGATE DE KOSOVO - HARGHITA SI COVASNA « ADEVARUL TE FACE LIBER | Februarie 20, 2008


Sorry, the comment form is closed at this time.

%d blogeri au apreciat asta: