un blogger SCEPTIK

un blog sceptic

LITURGICA – EPISODUL 5 (SFANTA LITURGHIE)

In altarul închis, preotul desface pe Sfânta Masă antimisul, acest înlocuitor de prestol (sau prestol portabil) – o pânză având reprezentată pe ea punerea în mormânt a Mântuitorului, pânză pe care urmează a fi aşezate Sfânta Pâine şi Potirul, pe care le-a pregătit la Proscomidie şi care vor fi aduse aici, solemn, sub privirile credincioşilor, din jertfelnicul lateral. Antimisul desfăcut aminteşte timpurile prigoanei împotriva creştinilor, când Biserica nu dispunea de un loc stabil şi nu putea să deplaseze Sfânta Masă, astfel că a început a se folosi de această pânză cu părticele de moaşte şi care s-a păstrat spre a face cunoscut, într-un anume fel, că nici astăzi ea nu este legată numai de o clădire, de un oraş sau de oricare alt loc, ci, asemenea unei corăbii, se poartă deasupra talazurilor lumii, fără să arunce niciunde ancora. Ancora ei este în ceruri. Antimisul desfăşurat apare pe Sfânta Masă ca şi cum s-ar afla de prima dată acolo şi ca şi cum adevărata slujbă ar începe de-abia acum. Aceasta pentru că, în timpurile de început ale creştinismului, abia acum se deschidea sanctuarul, care rămânea până atunci închis şi cu draperia lăsată în jos, din pricina prezenţei celor chemaţi; de aceea, abia acum este, până astăzi, momentul începerii rugăciunii credincioşilor. în altarul cu uşile împărăteşti închise, preotul îngenunchează înaintea Sfintei Mese şi, rostind două rugăciuni ale credincioşilor, se roagă pentru a fi el însuşi curăţit de păcate şi pentru ca să stea înaintea Sfântului Jertfelnic fără osândă, pentru a putea aduce jertfă mărturisind o conştiinţă neprihănită. Iar diaconul, stând pe amvon, în mijlocul bisericii, ca un înger care îndeamnă la rugăciune, ţinând orarul cu trei degete, îi cheamă pe credincioşi să se roage, cu aceleaşi rugăciuni de la începutul Liturghiei celor chemaţi. Iar credincioşii, străduindu-se să-şi aducă inimile într-o armonioasă stare de pace lăuntrică, mai de trebuinţă acum ca niciodată, rostesc chemarea „Doamne miluieşte”, rugându-se şi mai fierbinte pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici şi unirea tuturor, pentru sfântă biserica aceasta si pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră într-însa, pentru ca să fie izbăviţi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia. Şi înalţă cu şi mai mare tărie, din inimile lor, chemarea: „Doamne miluieşte!”.

Din adâncul altarului, preotul rosteşte cu glas înalt: „înţelepciune!”, arătând prin aceasta că aceeaşi înţelepciune, acelaşi veşnic Fiu al lui Dumnezeu, al cărui sfânt cuvânt izvorăşte în chip văzut din Evanghelie şi care ne învaţă cum să trăim, va fi purtat acum sub înfăţişarea Sfintei Pâini, aduse drept jertfă pentru întreaga lume. însufleţiţi de această aducere aminte, credincioşii îşi adună gândurile, pregătindu-se pentru cele mai sfinte acte şi slujiri de liturghisire ce vor urma. Preotul se roagă în taină, îngenunchind în faţa Sfintei Mese, cu această înălţătoare rugăciune: „Nimeni din cei legaţi cu pofte şi cu desfătări trupeşti nu este vrednic să vină, să se apropie sau să slujească Ţie, împărate al slavei; căci a sluji Ţie este lucru mare şi înfricoşător chiar pentru puterile cele cereşti. Dar totuşi, pentru iubirea Ta de oameni cea negrăită şi nemăsurată, fără mutare şi fără schimbare, Te-ai făcut om, şi Arhiereu al nostru Te-ai făcut şi, ca un stăpân a toate, ne-ai dat slujba sfântă a acestei jertfe liturgice şi fără de sânge; că singur Tu, Doamne Dumnezeul nostru, stăpâneşti cele cereşti şi cele pământeşti, care Te porţi pe scaunul heruvimilor, Domnul serafimilor şi împăratul lui Israel, Cel ce singur eşti sfânt şi întru sfinţi Te odihneşti. Deci, pe Tine Te rog, Cel ce singur eşti bun şi binevoitor, caută spre mine, păcătosul şi nevrednicul robul Tău, şi-mi curăţeşte sufletul şi inima de cugete viclene, învredniceşte-mă cu puterea Sfântului Tău Duh, pe mine, cel ce sunt îmbrăcat cu harul preoţiei, să stau înaintea sfintei Tale mese acesteia şi să jertfesc sfântul şi preacuratul Tău Trup şi scumpul Tău Sânge. Căci la Tine vin, plecându-mi grumajii mei, şi mă rog Ţie: Să nu întorci faţa Ta de la mine, nici să mă lepezi dintre slujitorii Tăi, ci binevoieşte să-Ţi fie aduse darurile acestea de mine păcătosul şi nevrednicul robul Tău. Că Tu eşti Cel ce aduci şi Cel ce Te aduci. Cel ce primeşti şi Cel ce Te împărţi, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă Făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”.

Februarie 15, 2008 - Posted by | ORTODOXIE | , ,

Sorry, the comment form is closed at this time.

%d blogeri au apreciat asta: