un blogger SCEPTIK

un blog sceptic

MUSTRARILE

Acesti calai sau mascarici
Spoiti pe ochi cu bozii
Rasar la pat, cand mari, cand mici,
Ranjandu-mi ca zavozii.

Se-ncrancena-mpotriva mea
Tinandu-ma statornic;
Eu nu cunosc pe nimenea
Si nu ma stiu datornic.

Au unii cioc, au altii bot
Si masca de paiata.
O, Doamne, creierul mi-e tot
Un bulgare de gheata.

De unde-or fi si ce-or fi vrand
Atatea pocitanii,
Otrava urii mohorand
Figurile lor stranii?

Pesemne se-ntrupeaza-n vis
Din vechile mustrari amare
Cazute-n negru meu abis
Ca-ntr-un afund de mare.

Pesemne fapte cu pacat
Uitarii date-n paza
Oricat de-adanc le-am scufundat
Rasar mereu in vaza.

In noaptea asta iar s-au rupt
Cu aratari grozave
Din pestera de dedesupt
A inimii bolnave.

Si iar calai sar mascarici
Spoiti pe ochi cu bozii
Rasar la pat cand mari, cand mici,
Ranjindu-mi ca zavozii.

ianuarie 18, 2008 - Posted by | POEZII NICHIFOR CRAINIC | ,

Sorry, the comment form is closed at this time.

%d blogeri au apreciat: