EU

Spre glorioasa-mi obarsie
Cobor adanc din eu in eu,
Sub doua mii de ma-imbie
Din fundul vremii chipul meu.

Aud un vlasmasag titnic
Si vad din el cum ma desfac
Cu parul retezat romanic
Pe sub caciula mea de dac.

In doina dulce-a mamei Dochii
Alunec din parinti si prunci,
Si deschizand pe lume ochii
In cel de azi sunt cel de-atunci.

Vad cum Olimpul trins apune
In sfantul rasarit crestin.
Aud intaia-mi rugaciune
Si-ntaiul gangurit latin.

Departe, cade ca un nour
O toga pe-un august liman;
Raman intre vultur si bour
In fumuriul meu suman.

Sub streasinile vremii sure
trudesc in abur si veghez
In luminisuri de padure
Ori su pe zid, la meterez.

Spranceana cand o-ncrunt metalic
Se moaie lin in dor blajin:
Suras din cerul meu italic,
Amar din Pontul Euxin.

Ca soarele ce se rasfrange
In valul apei inmiit,
In milioane de-un sange
Sunt eu pe veci intiparit.

In chipurile lor voinice
Cand se-nfioara, eu tresar
Cum misca un noian de spice
Acelasi bob miliardar.

Pamantul sfant pana-n hotare
Prundit e cu stramosii mei,
Cucernic ridicand altare
Pilastrii boltilor sunt eu.

Si-n somnul albelor lintolii
Ei sunt temeiul subteran
Pe care urc precum atolii
Pe oseminte de margean.

De doua mii de ani incoace
Ma-nvartosez in cei ce vin
Ca singur eu se pu soroace
Incovoiatului destin.

Cand uneori ma-ncearca plansu-mi
De cat amar am cunoscut,
Ma-mbratisez pe mine insumi
Cel inca-n vreme nenascut.

Tresalta-n mine milioane
Cu viitoru-n ei rasfrant
Si-n iuresul eternei goane
Cum sunt ce-am fost voi fi ce sunt.