un blogger SCEPTIK

un blog sceptic

COLOANA INFINITA

Tot merge-nainte coloana,
din cripte spre ceruri pilastru,
cand purpura vie ca rana
si cand ca luceafaru-albastru.

Jos, înca, arama tresalta,
parand o lupoaicã-nstelata.
Alaturi, o piatra inalta
e-un vultur strapuns de sageata.

Tari scuturi si lancii si spade,
sau lanturi si aripi aeve
însirã Rovine, Posade
si drepte Suceve.

Granitul, aici, parca geme
si dincolo-i scrasnet de dinti.
Alt ev creste-n sus peste vreme,
alt timp peste evuri fierbinti.

Tacerea din stei cand o pipai,
simti sange svâcnind dedesupt.
Urechea ti-o pui si-o risipa-i
de inimi ce bat ne-ntrerupt.

O lacrima clara cat luna
palpita în trunchi mineral.
De-ngheata-n columna furtuna,
o doina tot urca la deal…

Ba sta Eminescu-n tulpina
de roca, ba arde-n Oituz,
si sus, tot mai sus, ca lumina,
baladele curg din cobuz.

Facuta-i din lupte si hore,
din cantec si varf de hinger,
pe crestet cu mari aurore,
coloana ce zboara spre cer.

Ianuarie 18, 2008 - Posted by | POEZII RADU GYR | ,

Sorry, the comment form is closed at this time.

%d blogeri au apreciat asta: