un blogger SCEPTIK

un blog sceptic

CAMIN RAMAS DEPARTE…

Camin ramas departe in zarea potopita
De flacarile unui vijelios blestem,
Camin ramas departe in tara cotropita,
Ce drag ne esti acuma cand nu te mai avem.

Rasai in alb sub dealul pe care cresc podgorii,
Pe langa tine drumuri alearga-n sus si vin,
Si-aduc cu ele, seara, din tarini muncitorii
Cand fumegi rotocoale spre ceruri, cald camin.

Si tu te-nfasuri truda cea zilnica-n velinte
Ce par multicolore fasii de curcubeu,
Si-i culci in mangaierea stravechilor credinte,
Prin care stau de vorba, si-n vis, cu Dumnezeu.

Prin tine da trecutul a veacurilor lege
Solemn precum slujeste un preot in altar,
Si vlaga vietii, care tot alte vase-alege,
A curs in noi prin tine, camin familiar.

Si noi, mostenitorii, o presimteam cum vine
Din gropnitele-n care inaintasii zac.
De dicolo de moarte, noi o primiam prin tine
Ca cernerea luminii prin ramuri de copac.

Si-n seri cand focul fetrii cu volburile-i rosii
Se mistuia in jocuri de umbre pe pareti,
Cu-nfiorari de taina te-nsufletiau stramosii
Din giulgiuri de legende straluminand mareti.

Urca din fund de vremuri carunta lor povata
Si ni-arata cu mana spre negresitul drum,
Pe unde vechi troite credinta lor ne-nvata
Si reci fantani de piatra spun mila lor si-acum.

Si-am invatat din leagan ca-n umbra ta, penatii
Calauzesc urmasii pe datinile lor:
Poteci pe care trece fiinta unei natii
Spre slava de lumina ce cheama-n viitor…

Azi, poate, pustiirea furtunilor barbare
A spulberat cenusa din sfaramatul vas,
Camin ramas departe; dar suflet, pe care
Sorbitu-l-am din tine, acelasi ni-a ramas.

Si covarsind eroic durerea-ntregii natii,
Cand se va-ntoarce iarasi biruitor si viu,
Ca Dumnezeu in clipa intaii lui creatii,
O tara de lumina crea-va din pustiu.

Ianuarie 18, 2008 - Posted by | POEZII NICHIFOR CRAINIC | ,

Sorry, the comment form is closed at this time.

%d blogeri au apreciat asta: