un blogger SCEPTIK

un blog sceptic

BLESTEM

de DELIA LUCACIU

Acolo unde pomii’n floare
Isi scuturã din rod petale,
Unde si ciocârlia’n zbor
Isi cântã Doina ei de jale,
Unde si Soarele-i mai galben
Ca galbenul de jos covor,
Acolo unde chiar si cerul
E mai albastru ca oriunde,
Unde rãcoarea’n nopti de tainã
Pe nesimtite te pãtrunde,
Acolo – as vrea sa fiu acuma.
Sã’mbratisez Oceanu’n goanã
Si ca o clipã sã mã mistui
„In codrii vechi ca de aramã”.

Sã-mi amintesc de Primãvara
De stropi în raze de luminã
Ce delicat înveseleste zãpada mieilor dintâi
Si de coroane’n spice grele
Purtate’n brate de flãcãi
Si de amurgul toamnei mele
Ce stinge’naltul în vãpãi,
De Mos Crãciun cel încãrcatul
De daruri pentru cei cuminti
Si de-o colindã chiar din satul
De unde nu mai sunt pãrinti
Pentru cã s’au sãvârsit cu totii
Si dusi sunt toti în cimitir
Unii purtând cu greu o cruce
Altii-o coroanã de martir.

Acolo-as vrea sã fiu acuma,
Sã’mbratisez cu fiinta-mi toatã
Tot ce mi-e drag si duce dorul
De vatra rece si furatã.
Si as mai vrea sã’mi spun în suflet
Blestem de veacuri, blestem greu
Ce doar pentru acei ce furã
A fost lãsat de Dumnezeu.

Ianuarie 18, 2008 - Posted by | POEZII ANONIME DIN TEMNITE | ,

Sorry, the comment form is closed at this time.

%d blogeri au apreciat asta: