CREATIONISMUL ESTE CONDAMNAT DE UE

PROBLEM:

Parlamentarii Consiliului Europei au decis, cu 48 de voturi şi 25 împotrivă, să ceară statelor membre „să se opună ferm” predării în şcoli a teoriei creaţioniste ca disciplină ştiinţifică. Creaţionismul neagă evoluţia speciilor prin selecţia naturală şi nu poate fi pus pe picior de egalitate cu evoluţionismul,.se arată în rezoluţia adoptată de joi, de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE). „Dacă nu suntem vigilenţi, creaţionismul poate deveni o ameninţare pentru drepturile omului.

GANDUL

RASPUNS:

1. Unii evolutionisti afirma ca viata a aparut spontan, prin fenomene intamplatoare, in mediu acvatic, la temperaturi mari (100 C – -200 C). Aceasta este o simpla afirmatie o ipoteza emisa de Oparin si Haldane. Alti evolutionisti considera ca nu in mediu lichid, ci pe substrat solid ar fi aparut viata; si nu la temperaturi mari, ci la temparaturi mici, sub 25 C. Asa sustin S. Miller, L. E. Orgel, I. C. Simionescu si F. Denes. Unii biologi atei considera ca viata a aparut spontan pe pamant. Altii cred ca ea a fost adusa de meteoriti. Dar de unde a fost ea adusa si cum a aparut prima data? Unii afirma ca „evolutia prebiotica” ar fi avut loc la scara miliardelor de ani. Chiar si asa posibiliatatea este foarte mica. Laureatul premiului Nobel, I. Prigogine afirma ca „probabilitatea ca la temperaturi obisnuite un numar de molecule sa se asocieze pentru a da nastere unei structuri foarte ordonate si unor functii coordonate care caracterizeaza organismele vii este extrem de mica.” Mai mult, au aparut recent doua contra-argumente importante:
– procesele de diluare din „oceanul primitiv” au redus foarte mult concentratiile precursorilor chimici esentiali, deci au micsorat probabilitatea sintezei unor molecule;
– unii constituenti au fost distrusi prin fotodisociere de catre radiatia ultravioleta. Unii evoluitonisti au afirmat ca oxigenul a aparut tarziu, dupa aparitia vietii capabile sa fotosinteze. Dar cercetari recente efectuate de NASA sugereaza ca „efectele soarelui asupra apei pamantului pot costitui principala noastra sursa de oxigen, si nu fotosinteza, asa cum se crede in general.” La ora actuala exista multe teorii ateiste in contradictie unele cu altele. Unii cercetatori considera chiar ca „ideea obisnuita ca viata a aparut dintr-o supa oceanica de substante organice este o ipoteza cat se poate de neplauzibila.”

2. Unii evolutionisti afirma ca exista dovezi experimentale ale originii spontane a vietii. In primul rand, afirmatia contine o eroare de logica: o eventuala „dovada experimentala” ar apartine prezentului si nu trecutului geologic al pamantului. mai mult, o eventuala realizare experimantala ar fi rodul activitatii unor savnti, nicidecum o aparitie spontana. Materialistii secolului al XVII – lea au incercat obtinerea vietii in laborator, dar au comis o eroare de experimentare, folosind medii nesterilizate (continand deci microbi). Celebrul savant Louis Pasteur a dovedit experimental ca mediile biologice raman neinfectate daca se iau masurile necesare de sterilizare (prin incalzire puternica). Astfel el a dat o grea lovitura teoriei generatiei spontane. Dar ateii nu s-au linistit, ci au continuat experientele. In conditii speciale de laborator Stanley Miller a obtinut in 1953 cateva substante organice pornind de la substante anorganice. Dar aceste substante nu au viata. Nu au viata nici bazele azotate obtinute de C. Ponnamperuma, nici coacervatele, nici proteinozii. S-au construit membrane lipidice dar acestea nu au structurile de transport pe care le-am studiat. Pana in prezent nu exista dovezi experimentale ale obtinerii vietii din materie nevie.

3. Se afirma ca trecerea spontana de la neviu la viu ar fi posibila cel putin teoretic. Cei care afirma aceasta au impresia ca fenomenele vietii se reduc la simple aspecte fizice si chimice. Cercetari recente arata insa ca exista deosebiri calitative esentiale intre viu si neviu. Asa cum a aratat distinsul nostru savant acad. Eugen Macovschi, biostructura este proprie numai protoplasmei vii. Moleculele integrate in biostructura au o alta comportare, desi provin din mediul extern, neviu. Cand protoplasma moare, biostructura se transforma in materie obisnuita, nevie. In anul 1981, K. Foster, J. J. Wolesewich si J. J. Tuker au confirmat prin ample investigatii microscopice teoria biostructurii formulata de acad. Macovschi. Mai mult, viata este caracterizata de prezenta unui camp ancestronic, alcatuind o matrice energoinformationala. Exista aici mai multe confirmari experimentale.

4. Se afirma ca unele fiinte unicelulare au evoluat, transformandu-se in pluricelulare. Se vorbeste despre „ingramadirea” unicelularelor, dar o fiinta pluricelulara nu este o simpla „gramada” de celule. In primul rand, pornind de la celula-ou, are loc o diferentiere celulara, prin care se obtin celule cu roluri diferite. In al doilea rand, celulele diferentiate nu au o amplasare intamplatoare in cadrul viatatii pluricelulare ci se organizeaza in tesuturi si organe ce funtioneaza coordonat. Prin simpla ingramadire a celulelor se obtin cel mult colonii de viatati. Un pluricelular este insa o unitate structural-functionala. La nivel molecular este dotat cu substante speciale (morfogeni) care intervin in stabilirea pozitiei celulelor, unele fata de altele. Din punct de vedere chimic, celulele se ajuta reciproc, in favoarea unitatii organismului. Distinsul savant Alexis Carrel observa ca „existenta finalitatii in organism nu poate fi negata. Fiecare element pare sa cunoasca nevoile actuale si viitoare ale ansamblului si se modifica dupa ele”. Pentru argumentare el prezinta exemplu regenerarii sangelui dupa o hemoragie. Mentionam si corelatia intre organism si vascularizatia lui. Dezvoltarea embrionara a unui pluricelular este fascinanta. La amphioxis, de exemplu, celela-ou se divide in doua celule egale, planul de diviziune fiind vertical. A doua diviziune se face tot intr-un plan vertical, dar perpendicular pe primul, formandu-se patru celule egale. A treia diviziune se face dupa un plan perpendicular pe primele doua, obtinandu-se opt celule, de data aceasta inegale. Cele patru de sus sunt mai mici (micromere); cele patru de jos sunt mai mari (macromere). Deosebirea este esentiala. In zona macromerelor se va situa viitorul blastopor care va delimita foita externa (ectoblastul) de foita interna (endoblastul). Din ectoblast se va diviza viitorul sistem nervos, iar din endoblast se va forma tubul digestiv. Este un nivel inalt de organizare. Trecerea intamplatoare, prin mutatii necoordonate, de la unicelurare la pluricelulare este foarte putin probabila. Chiar unii evolutionisti au incepun sa recunoasca aceasta: in presupunerile de trecere de la uni – la pluricelulare „ne bazam pe niste similitudini morfologice actuale, cea ce nu este mijlocul cel mai sigur pentru a intelege acest <> filogenic, caci fenomenele de convergenta au putut duce la asemanari structurale, fara a avea legaturi cu filogeneza.” Exista deosebiri importante intre procariote si eucariote. Eventualele asemanari structurale nu inplica existenta unei legaturi filogetetice. in orice caz, deosebirile sunt mai mari decat asemanarile.

5. Se afirma ca amfibienii au evoluat din pesti, fiind nevoiti sa ramana mai mult timp pe uscat, in regiuni mlastinoase. Se afirma ca „primii amfibieni au fost stegocefalii” care „se deplasau prin mers si respirau aer atmosferic”. Teoria darwinista susitmea ca selectia naturala determina evolutia speciilor. Dar factorii de mediu pot cel mult sa elimine din competitie indivizi cu performante mai slabe. Distinsul matematician si genetician Marcel-Paul Scützenberger arata ca selectia naturala poate cel mult sa faciliteze mentinerea unor specii si sa elimine alte specii; ea nu poate explica aparitia unor organe noi, cu functii speciale. Chiar si evolutionistii si-au dat seama de aceasta deficienta a darwinismului. Unii recunosc deja ca „teza sustinuta mai ales de Lamark, ca functia creeaza organul, nu poate fi sustinuta in lumea vie. Nu poate exista o functie in afara organului si a unei structuri proprii”. Care functie creaza organul? Functia unui organ carenu exista? Este absurd sa afirmam ca respiratia creaza plamani, iar mersul creeaza picioare. Cum ar fi avut loc respiratia pulmonara in absenta plemanilor si cum s-ar fi realizat mersul in absenta unor structuri speciale de deplasare? Astazi nu se mai utilizeaza darwinismul. El a fost inlocuit de teoria sintetica a evolitiei care afirma ca evolutia a avut loc prin ansamblul mutatie-selectie. Este tot o teorie evolutionista, dar accentul este pus pe notiunea de mutatie genetica. Noua teorie are doua variante:
– teoria evolutiei greduale, ce afirma ca evolutia ar fi avut loc prin mutatii mici, graduale, intamplatoare;
– teoria evolutiei prin salturi, ce afirma ca evolutia ar fi avut loc tot prin mutatii intamplatoare, dar mari (macromutatii)

Cercetari recente au aratat ca teoria evolutiei graduale nu poate explica evolutia. Din intregul evolutionism ramane doar teoria evolutiei prin salturi. Dar nici aceasta nu ofera o explicatie acceptabila, deoarece macromutatiile sunt cu atat mai putin probabile cu cat sunt mai mari si mai bine corelate. Pentru aparitia unui picior functional este necesara o mutatie care sa genereze scheletul piciorului, o mutatie care sa genereze muschi bine corelati cu scheletul, o mutatie care sa determine aparitia nervilor ce actioneaza ansamblul muscular, o mutatie care sa genereze o vascularizare corespunzatoare a oaselor, muschilor si a nervilor ce au aparut. Fiecare mutatie de acest fel trebuie sa aiba o amploare suficient de mare pentru generarea structurilor mentionate. Mai mult, asa cum observa profesorul Schützenberger, animalul trebuie sa stie sa foloseasca noile organe, adica trebuie prevazut cu circuite neuronale care sa comande coordonat activitatea noilor structuri. Probabilitatea unor mutatii extinse si bine corelate este foarte mica. Existenta plamanilor este bine corelata cu vascularizatia si cu caile aeriene. La pesti inima este bicamerala, formata dintr-un atriu si un ventricul. Aceasta structura este bine corelata cu sistemul respirator amfibian. La amfibienii adulti inima este tricamerala, fiind formata din doua atrii si un ventricul. In atriul stang intra, prin venele pulmonare, sangele oxigenat de la plamani. Din ventricul, sangele venos este condus de arterele pulmonare spre plamani, unde va fi oxigenat. Fara aceste coralatii plamanii ar fi inutili.

6. Unii evolutionisti afirma ca selectia naturala actioneaza dupa modelul darwinist. Modelul darwinist presupune ca indivizi mai puternici ies totdeauna invingatori iar cei mai slabi dispar. Distinsul nostru cercetator Petru M. Suster de la Universitatea Iasi a remarcat ca „ideea supravietuirii celor mai apti de a trai, pare a fi o supozitie ce trebuie controlata prin observari minutioase.”Acest savant a gasit in viata parazitilor entomofagi multe exemple care contrazic modelul darwinist de selectie.

7. Se afirma ca exista dovezi embriologice ale evolutiei. Aceasta afirmatie se bazeaza pe unele asemanari superficiale intre embrionii unor specii. Celebrul savant Nicolae Paulescu a remarcat urmatorul aspect: daca descendenta implica asemanarea, asemanarea nu implica, cu necesitate, descendenta. Asa numita „lege biogenica fundamentala” a lui Haechel contine o grava eroare de logica. Din asemanarea vaga si trecatoare a unor embrioni nu rezulta existanta unor legaturi filogenetice. Este normal ca embrionii sa semene intr-o anumita masura, pana la aparitia unor caractere de deosebire. Inainte de aparitia plamanului, un embrion de mamifer seamana – toacmai prin lipsa plamanului – cu un embrion de peste.Dar palmanii apar la mamifer la un anumit moment al dezvoltarii embrionale, pe cand la pesti nu apar. Se mai afirma ca prezenta branhiilor la mormoloci ar indica evolutia amfibienilor din pesti.Dar se uita faptul ca mormolocii duc o viata acvatica; de aceea au tot ce le trebuie pentru a trai in mediul acvatic. Sunt dotati cu branhii, cu linie laterala si cu o coada. Ulterior, orificiul branhial se inchide, linia laterala dispare, coada se resoarbe, apar plamanii, iar inima (bicamerala) devine tricamerala pentru a include plamanii in circulatie. Toate aceste modificari sunt compatibile cu mediul terestru in care amfibianul adult va trai. Conform teoriei creationiste, la fiecare etapa de dezvoltare, individul este dotat cu structuri functionale care ii permit sa traiasca in mediul randuit pentru el.

8. Se afirma ca anatomia comparata aduce dovezi ale evolutiei. Dar daca deviatia implica homologia organelor, homologia nu implica, in chip necesar, deviatia; ea poate fi reflexul unui plan, unitar si armonic.

9. Se spune ca existenta unor „organe rudimentare” confirma evolutia. In primul rand, aspectul „rudimentar” este de multe ori o simpla aparenta. Timusul, apendicele si glanda epifiza au la om roluri bine precizate. In al doilea rand, nivelul diferit de dezvoltare organica la doua specii nu implica relatia filogenetica. Mai mult, deosebirea poate fi privita fie ca o hipotrofiere (AB), fie ca o hipertrofiere (BA).

10. Se afirma ca exista dovezi directe ale evolutiei. Dar se confunda evolutia filogenetica (inexistenta de fapt) cu adaptarea la mediu. Adaptarea a fost randuita de Creator in favoarea vietatilor. de exemplu, restructurarea materialului osos face apel la resorbtia osului. Dar resorbtia este un proces activ realizat de celule speciale (osteoclaste); nu este o simpla consecinta a inactivitatii osului. Ameliorarea plantelor este posibila datorita nivelui scazut la care au azuns plante dupa caderea primordiala. Mai mult, aceasta ameliorare este realizata constient de catre om. Nu este o dovada a unei evolutii intamplatoare.

11. Se mai afirma ca evolutionismul este cel putin teoretic corect.Dar nici un sens teoretic nu este corect. cercetari recente din matematica (teoria informatiei si teoria probabilitatilor) si dovezi experimentale din biologie arata ca ADN-ul nu contine toata informatia genetica necesara construirii unui organism viu. Astfel, temelia teoriei sintetice a evolutiei este distrusa, deoarece singurul mecanism pe care se bazeaza acesta teorie este mutatia genetica la nivelul ADN-ului. Referitor la evolutionism, ajungem astfel la concluzia distinsului savant Nicolae Paulescu: „Ipoteza darwinista, nefiind probata si fiind in contradictie cu fapte bine stabilite, suntem obligati s-o respingem ca antistiintifica.”

ION VLADUCA, ELEMENTE DE APOLOGETICA