un blogger SCEPTIK

un blog sceptic

IMACULATA CONCEPTIE

Imaculata Conceptie este dogma inventata de catolici prin care s-a hotarat de ei ca Maica Domnului ar fi fost ferita de pacatul stramosesc, ca s-ar fi nascut asemenea Mantuitorului, prin umbrirea Sfantului Duh, iar nu prin impreunare trupeasca. Aceasta inventie nu numai ca a fost criticata de Parintii ortodocsi, dar nici printre apuseni nu si-a gasit sustinatori.

Sfantul Ioan Maximovici – canonizat acum cateva decenii- a scris o carte dedicata cinstirii Maicii Domnului [1], cu un capitol aparte, din care vom spicui cateva idei.

„In acest fel, biserica Romei a mai adaugat o abatere de la invatatura dreapta”. „Cred ca nimeni nu ar putea merge mai departe de atat”, spune raspicat Sfantul Ioan Maximovici. Citind afirmatia unui episcop apusean, Malou, care spune ca Maica Domnului „este o completare a Sfintei Treimi” – mergand deci pe calea zeificarii ei – si avand in vedere si necinstirea Maicii Domnului de catre protestanti, Sfantul Ioan Maximovici il citeaza pe Sfantul Epifanie al Ciprului care spune ca „in amandoua aceste erezii salasluieste aceeasi vatamatura: atunci cand oamenii nesocotesc cinstirea Maicii Domnului si atunci cand, dimpotriva, o slavesc mai mult decat ii este cuvenit in chip propriu” [Panarion, Impotriva Colyridienilor]. „Nu trebuie adorat ceea ce le este propriu Sfintilor din Ceruri, ci trebuie adorat Stapanul lor. Maria nu este Dumnezeu si nu a primit un trup ceresc, ci unul iesit din unirea unui barbat cu o femeie” [Impotriva antidicomarionitilor]. De aceeasi parere sunt si apusenii: Sf. Ambrosie al Milanului [„Singur Fiul lui Dumnezeu este fara de pacat” Comentariu la Luca; Despre casatorie si despre desfranare] si Fericitul Augustin [Scrisoarea 187]. Iar un alt apusean, teologul Bernard, isi exprima indignarea fata de noua dogma inventata: „Ma inspaimant acum, vazand ca unii dintre voi au ales sa schimbe lucruri de capatai, aducand sarbatori noi, necunoscute inainte de catre Biserica, sarbatori care nu sunt primite de gandire si din predania cea din vechime” [Scrisoarea 174].

Aceasta invatatura catolica pare, la prima vedere, sa sporeasca cinstea Maicii Domnului, dar in realitate ii neaga toate virtutile. Ce vrednicie i s-ar cuveni ei, daca, asa cum spun papistasii, a fost ferita de pacat? Noi stim ca „virtutea este efortul de a face binele”, cum spunea si Parintele Dumitru Staniloae [2]. Ori Maica Domnului si-a dovedit aceasta virtute, iar ca dovada/rasplata, Dumnezeu a binecuvantat-o si a ales-o pentru a rascumpara neamul omenesc. Daca ea ar fi fost ferita de pacatul stramosesc, ar fi insemnat ca Dumnezeu ar fi obligat-o sa ia parte la mantuirea noastra, ceea ce ar insemna ca Dumnezeu este nedrept, deoarece pe unii ii mantuieste cu de-a sila, in timp ce pe altii ii lasa in pacat. Iar ca nu este asa reiese si din dialogul cu Arhanghelul Gavriil, care bine-vesteste Fecioarei: „Nu te teme Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu”, adica Dumnezeu pretuieste dragostea, ravna si curatia ta. Sfantul Nicolae Velimirovici este de parere ca „aceste din urma cuvinte ale ingerului resping pretentiile anumitor teologi apuseni privind imaculata conceptie, potrivit careia, Fecioara Maria s-ar fi nascut fara nici o umbra de pacat stramosesc si fara nici o raspundere fata de acel pacat al lui Adam. Altfel de ce ar fi spus ingerul ca ea a aflat har, mila la Dumnezeu? Mila lui Dumnezeu, care cuprinde notiunea iertarii, o afla cel ce are trebuinta de ea, cel care o cauta. Preacurata Fecioara si-a inaltat eroic sufletul la Dumnezeu si intru aceasta inaltare a aflat, iesindu-i in intampinare, mila!” [3]. Raspunsul Maicii Domnului: „Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau!” denota smerenie, deoarece, nestiind cum se va petrece aceasta, a primit cuvantul ingerului; s-a supus voii lui Dumnezeu.

Cunoastem din Sfanta Traditie ca Maica Domnului la varsta de 3 ani a fost dusa la Templu si asezata de catre Sfantul Prooroc Zaharia in Sfinta Sfintelor, acolo unde numai arhiereul intra, o data pe an si numai ca sa aduca jertfe. Toti s-au minunat de aceasta, dar Sfantul Prooroc Zaharia, cunoscand de la Duhul Sfant cine este acea prunca a asezat-o acolo, dand slava lui Dumnezeu. La Templu, Maica Domnului a stat pana la varsta de 12 ani, vietuind asemenea monahilor de astazi: priveghind de seara pana dimineata. In zorii zilei adormea putin, apoi iar se scula la rugaciune. Si era pururea in genunchi de la ceasul al treilea (9 dimineata) pana la al noualea (3 dupa amiaza), cand incepea lucrul mainilor, dar si atunci era cu rugaciunea pe buze. Seara, la ora sase, primea hrana ingereasca de la Arhanghelul Gavriil.

Dar faptul ca Fecioara Maria era plina de virtuti reiese din insasi numele ei, deoarece cele cinci litere inchipuie numele celor cinci mari si renumite femei ale Vechiului Testament, pe care insa, prunca Maria le intrecea cu neasemanare:

M a r i a m – sora lui Moise, stralucea cu doua daruri: fecioria si proorocia, iar Fecioara Maria a fost Fecioara si inainte si dupa nastere. Iar dupa primirea arhanghelului, vizitand-o pe ruda sa Elisabeta, mama Inaintemergatorului Ioan, a proorocit.

A v i g h e i a – s-a maritat intru smerenie, iar Maica Domnului mai ales pentru smerenie este laudata

R a h i l a – a fost vestita pentru frumusetea ei, iar Fecioara Maria este insasi podoaba si frumusetea cerului

I u d i t a – prin intelepciunea ei a omorat pe Olofern, capetenia asirienilor ce se pornisera cu razboi impotriva poporului israelit, iar Fecioara Maria s-a facut pe sine salas al intelepciunii si al Cuvantului lui Dumnezeu (Sf. Ioan Damaschin, Bogorodisna, gl. 3), care prin puterea Lui a omorat pe Olofern cel fara de trup, adica pe diavolul.

A n a – fiind stearpa s-a slavit pentru ca a devenit maica marelui Samuel (I Regi 1, 20), dar si Preasfanta Fecioara Maria este mult mai vestita, pentru ca nu stearpa, ci Fecioara fiind a devenit Maica lui Emanuel (Isaia 7, 14). [4]

„Cele spuse mai sus vadesc absurditatea dogmei bisericii Apusene” (Sfantul Ioan Maximovici).

 


[1] Sfantul Ioan Maximovici, Cinstirea Maicii Domnului in traditia ortodoxa, ed. Icos, Cluj-Napoca, 2000
[2] Parintele Dumitru Staniloae, Sfantul Chiril al Alexandriei, Tom 1, note de subsol, PSB, ed. EIBMBOR, Bucuresti
[3] Sfantul Nicolae Velimirovici, Cuvant de sarbatoare, Predica la Bunavestire, ed. Ileana, Bucuresti, 2002
[4] Arhim. Ilie Cleopa, Predici la Praznicele Imparatesti si la sfinti de peste an, ed. Episcopiei Romanului, 2002

eresulcatolic

Septembrie 7, 2007 - Posted by | ECUMENISM, ORTODOXIE

Sorry, the comment form is closed at this time.

%d blogeri au apreciat asta: