un blogger SCEPTIK

un blog sceptic

SINAXAR

Doua milenii in fiecare zi
La calendelele-aducerii aminte
Neamul meu nu poate vitui
Fara sfinti si fara oseminte.

Daca nu erau din neamul meu
Ii luam din altele vecine
Unde se parea ce e mai greu
De purtat sfintenia mai bine.

Dupa ce Bizantul a cazut
Toate numele se stramutara
In pamantul nostru mai tacut
Sa rodeasca mila milenara.

Cat i-am plans pe cei decapitati
Manastiri si ziduri parasite
Le cunosc toti pruncii in Carpati
De la sanul maicii soptite.

Pietrele lui Sfantul Constantin
Mucenicii tai, Ierusalime,
Cat am fost pe lume de strain
Nu ma stiu instrainat de nime.

Doua mii de ani neantrerupt
In genunchi in nopti de priveghere
Tot ce altii au uitat demult
A viat la noi intru-nviere.

ianuarie 18, 2008 Scris de sceptik | POEZII IOAN ALEXANDRU | , | No Comments

SIMBOLUL

Nu suntem umbra, ci parte
Intregul e ranit fara de noi
Ulciorului launtrice toarte
Sa poata golul ocroti altoi.

Se implinesc stejarii-n emisfere
Punctul de la care-au inceput
Sfarseste-ncoronarea-n inviere
Radacinile in absolut.

ianuarie 18, 2008 Scris de sceptik | POEZII IOAN ALEXANDRU | , | No Comments

PATRIE

Nici sfinti n-am dat prea multi noi la vedere
Faptuitorii binelui s-ascunsi
Vom socoti cat fost-am la-nviere
De bucuria milelor ajunsi.

Pana atunci e vietuirea noastra
grau si neghina la un loc
Si de departe zarea e albastra
Oricat ar fi in lume nenoroc.

Neamul meu, poporul de omenie,
Cat ne-a fost pamantul de putin
Ne-am tinut cu el de vesnicie
Am dat de paine si de vin.

Si cu pruncii am crescut o tara
Si vremea-am am devenit stapani
Peste cerul stelelor de vara
Tremurandu-si auru-n fantani.

ianuarie 18, 2008 Scris de sceptik | POEZII IOAN ALEXANDRU | , | No Comments

PASHA

Tu trebuie sa sangeri, sa suferi ne-ntrerupt
Intaiul tau nascut ni-ti apartine
Sa nu-i dai mostenire nici atat pamant
Cat sa-si ascunda oasele de mine

Oriunde bate sa nu fie primit
Sa nu-si afle-n cosmos linistire
Din pantecele maicii haituit
Spanzure ca tap de ispasire

Sa-l framante sub picioare toti
In agonia lui sa se razbune
Ciungi si ologi si desfranati si hoti
Sa-i strapunga ranele in mane

Si adapat cu fiere si otet
In loc de lacrima de-mpartasire
Zdrobit de lemn ca om si ca profet
Sa se umple de Dumnezeire

Acestui zgarci de carne rubiniu
Lipsit de orice slava si putere
In pestera inchis intr-un tarziu
Sa i se dea prilej de inviere

ianuarie 18, 2008 Scris de sceptik | POEZII IOAN ALEXANDRU | , | No Comments

OPTIUNE

Vine vremea cand trebuie sa optezi
Pentru neamul tau sau pentru risipire
Vulturii spre soare la namiezi
Pamantului sint singura umbrire.

Moise de faraon era-nfiat
Frumosul prunc si bland la-nfatisare
Dar intr-o noapte-un vis l-a luminat
Ca neamul sau e sclav intre popoare.

Din moile-asternuturi s-a desprins
Cum fluturii invie din omide
Dragostea de neamul sau l-a-nvins
Descult si gol iesea din piramide.

Abia apoi a fost invrednicit
Cu grai de gangav si de neputinta
Sa poata smulge neamul sau robit
Spre munti de foc prin mari de suferinta.

Smerenia-i descoperi apoi
Ca de la sine e fara putere
Si lepadat intre cei multi si goi
Dobindi vesmant de inviere.

ianuarie 18, 2008 Scris de sceptik | POEZII IOAN ALEXANDRU | , | No Comments

LUMINA LINA

Lumina lina lini lumini
Rasar din codri mari de crini
Lumina lina cuib de ceara
Scorburi cu miere milenara
De dincolo de lumi venind
Si niciodata poposind
Un rasarit ce nu se mai termina
Lina lumina din lumina lina.

Cine te asteapta te iubeste
Iubindu-te nadajduieste
Ca intr-o zi lumina lina
Vei rasari la noi deplina
Cine primeste sa te creada
Toti oamenii vor veni sa te-l vada.

Lumina lina lini lumini
Rasar din codrii mari de crini
I-atata noapte si uitare
Si luminile au piarit din zare
Au mai ramas din veghea lor
Luminile luminilor.

Lumina lina lini lumini
Instrainand-i pe straini
Lumina lina, nunta leac
Tamaduind veac dupa veac
Cel intristat si saracit
Cel plans si cel nedreptatit
Si pelerinul insetat
In vatra ta au innoptat.

lumina lina leac divin
Incununandu-l pe strain
Deasupra stinsului pamant
Lumina lina, logos sfant.

ianuarie 18, 2008 Scris de sceptik | POEZII IOAN ALEXANDRU | , | No Comments

IUBIREA LUI BRANCOVEANU

Las pe pamant cetati si catedrale
Dar cerurile-n ce ma vor primi
Sa nu vin la Tine cu mana goala
Ingaduie-mi pruncii-a ma jertfi

Va curge sangele sfintind a mea lucrare
Va inchega tot ce am sfintit
Acoperisele de plumb ocrotitoare
Vor nimba un neam fara sfarsit

La Hurezi cand pus-am temelie
Din pronaos am inceput-o de la mormant
Locul spre slavi sa-ajunga ctitorie
Ii mai lipsea o jertfa pe pamant.

ianuarie 18, 2008 Scris de sceptik | POEZII IOAN ALEXANDRU | , | No Comments

IDENTITATE

Si-n neamul meu un singur legamant
pana astazi este in putere
Aceasta patrie, acest pamant
Sa-l pregatim incet de inviere.

Sa nu inchidem zarea peste noi
Sa nu intram la nimeni in robie
Oricat am fi de hartuiti si goi
Tinem de-o biruinta ce ne stie.
Din pantecele mumei circumscris
Sa nu ma-ncapa nimeni si-apartina
Sa fiu prieag hranit de paradis
Cu cat in mine totul se-nstraina.

ianuarie 18, 2008 Scris de sceptik | POEZII IOAN ALEXANDRU | , | No Comments

EVANGHELIARUL DE LA VORONET

Stefan cu mana ridicata
Atinge poala tronului albastra
Pe care sade-n brate cu Isus
Maicuta Domnului si-a noastra.

Nebiruitul domn fara cuvant
Cat un bob de grau la-nfatisare
Ca o stea pe lana-un soare sfant
Neamul meu il tine cel mai mare.

N-a fost mandru cat biruitor
Stia c-o mana de tarana
De-o lucreaza bratul rugator
Fara moarte-i data sa ramana.

Clopotele lui din veac
Le turnam in vechile tipare
Oricat as fi in lume de sarac
Ce limba-n cosmos de rasunatoare.

Si stresinele peste Voronet
Ca niste closti ce puii si-i aduna
Ce e mai sfant si vom avea de pret
Sub aripile lor o sa ramana.

ianuarie 18, 2008 Scris de sceptik | POEZII IOAN ALEXANDRU | , | No Comments

DVERA LA PUTNA

Stefan e mare pentru ca-i smerit
In dvera sta in coltul cel din urma
Ce urias e Mielul rastignit
De mila lui tot cosmosul se curma

In cel mai din afara loc
Postavul cam pe unde se desira
Un snop incis peste mijloc
Milostivul zimbru in porfira

De cer aveam nevoie pe pamant
De navazuta slavilor ostire
De clopote la Putna mai curand
Sa-i tinem pe barbari in risipire

Stefan cel Mare voievodul
Receptacol fara nume
Sa poata-atrage in Moldova lui
O lacrima din cealalta lume

Si soata sa cu chip cuvios
Ingenuncheaza cat o lumanare
Cam de unde Mirelui frumos
Poti sa-i vezi strapunsele picioare

Totul in purpuriu lucrat
Cata a fost in lume suferinta
Mai ales Moldovei i s-a dat
Indesat cu varf cu prisosinta

Iar daca-n iubire s-a deschis
Fir de aur daca o mananca
Daca-am dat prin ea de paradis
Este loc de suferinta inca.

ianuarie 18, 2008 Scris de sceptik | POEZII IOAN ALEXANDRU | , | No Comments