SEMNATI PETITIA IMPOTRIVA ECUMENISMULUI

Un text de marturisire a credintei împotriva ecumenismului a fost redactat si semnat de clericii si monahii ortodocsi în timpul unei sinaxe din Volos în aprilie. Textul este înaintat Sfintelor Mitropolii în scopul semnarii marturisirii de catre Înalt Prea Sfintitii Mitropoliti. Marturisirea de Credinta a fost deja semnata de catre unii Mitropoliti (de Pireu, de Kithira si de Etoloakarnania), Stareti ai Sfintelor Manastiri, Monahi, Clerici, Teologi, reprezentanti ai Corporatiilor Crestin-Ortodoxe.

Textul este minutios si atent, probat teologic, revelator pentru apostazia ortodocsilor ecumenisti de la Credinta si Predania Ortodoxa a Parintilor. Ecumenistii ortodocsi – se semnaleaza în Marturisirea de Credinta, atrag o parte din Turma Ortodoxa în înselare (ratacire), cultiva îndoiala si îi clatina pe multi, conducându-i la divizare si la schisma. De aceea, “cei care se misca în aceasta iresponsabilitate ecumenista, orice pozitie ar detine în Organismul Ecleziastic, se opun Predaniei Sfintilor nostri si, în consecinta, se afla în opozitie cu ei. Din acest motiv, pozitia lor trebuie sa fie osândita si respinsa de catre întregul Ierarhiei si al poporului credincios”.

Textul complet al Marturisirii de Credinta (împreuna cu semnaturile) este acesta:

Toti cei care prin harul lui Dumnezeu am crescut în dogmele cele binecinstitoare si urmam în toate Biserica cea Una, Sfânta, Soborniceasca si Apostoleasca credem ca:

Singura cale mântuitoare pentru oameni[2] este credinta în Sfânta Treime, în opera si învatatura Domnului nostru Iisus Hristos, care sunt continue în trupul Lui, Sfânta Biserica. Hristos este singura lumina adevarata[3]; nu exista alte lumini care sa ne lumineze, nici alte nume care pot sa ne mântuiasca: “Si nu este întru alt întru nimic mântuire, pentru ca nici nume este altul sub cer dat întru oameni, întru care trebuie sa ne mântuim noi”[4]. Toate celelalte credinte, toate religiile care ignora si nu-L marturisesc pe Hristos “venit în trup”[5], sunt facaturi omenesti si lucrurile diavolului[6], nu conduc la adevarata cunoastere a lui Dumnezeu si la nasterea din nou prin dumnezeiescul Botez, ci îi ratacesc pe oameni si îi conduc la pierzare. Noi, crestinii care credem în Sfânta Treime, nu avem acelasi Dumnezeu cu nici o alta religie: nici cu asa-numitele religii monoteiste (iudaismul si islamul), care nu cred în Sfânta Treime.

De doua mii de ani, Biserica întemeiata de Hristos si calauzita de Sfântul Duh a ramas statornica si neclintita în Adevarul mântuitor învatat de Hristos, predat de Sfintii Apostoli si pazit de Sfintii Parinti. Nu a fost îngenuncheata de cumplitele prigoane ale iudeilor, initial, si ale închinatorilor la idoli, mai apoi, în primele trei secole; a aratat o multime de martiri si a iesit biruitoare, dovedind originea ei dumnezeiasca. Dupa cum minunat spune Sfântul Ioan Gura de Aur: “Nimic nu este mai puternic decât Biserica”. Daca porti razboi împotriva vreunui om, fie ai învins, fie ai fost învins; dar daca porti razboi împotriva Bisericii, vei fi învins fara sa te dumiresti, caci Dumnezeu este mai tare decât toate”[7].

Dupa încetarea prigoanelor si triumful Bisericii asupra vrajmasilor din afara, adica a iudeilor si a închinatorilor la idoli, s-au înmultit si s-au împuternicit vrajmasii dinauntru ai Bisericii. Au aparut diferite erezii, care au încercat sa perimeze (rastoarne) si sa falsifice credinta predanisita, asa încât credinciosii sa fie zapaciti si sa slabeasca încrederea lor în adevarul evanghelic si în cele încredintate. Marele Vasilie schitând situatia bisericeasca, creata de erezia lui Arie, care a dominat timp de patruzeci de ani si administrativ, zice: “Dogmele Parintilor sunt dispret,uite, predaniile apostolice sunt socotite de nimic, inventiile oamenilor mai noi înlumesc Bisericile; asadar, oamenii nu mai teologhisesc, ci tehnologhisesc; întelepciunea lumii are întâietate îndepartând lauda Crucii. Pastorii sunt izgoniti, iar în locul lor sunt introdusi lupi grei care sfârteca turma lui Hristos”[8].

Ce s-a întâmplat cu vrajmasii din afara, religiile, s-a întâmplat si cu cei din interior, ereziile. Biserica – prin marii si luminatii Sfinti Parinti, a definit si a îngradit credinta Ortodoxa prin hotarârile Sinoadelor Ecumenice si Locale referitoare la anumite învataturi îndoielnice, dar si prin conglasuirea Parintilor (consensus Patrum) asupra întregului de teme al credintei. Suntem mai siguri când îi urmam pe Sfintii Parinti si nu mutam hotarele pe care ei le-au asezat. Cuvintele “Urmatori Sfintilor Parinti” si “Nu muta hotarele pe care le-au asezat Parintii nostri” constituie o linie sigura de drum si supapa de siguranta a credintei si vietuirii noastre ortodoxe. Prin urmare punctele de baza ale marturisirii noastre sunt urmatoarele:

1. Pazim neclintite si nefalsificate toate cele legiuite de Sinoade si de Parinti. Primim toate câte ei le-au primit si condamnam toate câte ei le-au condamnat, ferindu-ne de contactul cu toti cei care inoveaza în chestiunile credintei. Noi nici nu adaugam, nici nu desfiintam vreo învatatura, nici nu o schimbam. Sfântul Ignatie al Antiohiei, purtatorul de Dumnezeu, scria deja în Epistola sa catre Sfântul Policarp al Smirnei: “Tot cel ce se pronunta împotriva celor hotarâte, chiar daca ar fi vrednic de crezare, chiar daca ar posti, chiar daca ar trai în feciorie, chiar daca ar face minuni, sa-ti fie lup în piele de oaie, care lucreaza stricarea oilor”. Sfântul Ioan Gura de Aur, tâlcuind cuvântul Apostolului Pavel: “Daca cineva va binevesti voua, altceva decât ati primit, sa fie anatema”, observa ca Apostolul “nu a zis ca daca propovaduiesc împotriva sau leapada totul, ci chiar si ceva foarte mic daca v-ar binevesti în afara celor primite, chiar daca de întâmplare vor fi miscati, anatema sa fie”[9]. Sinodul al VII-lea Ecumenic, proclamând hotarârile lui împotriva iconomahilor catre clericii din Constantinopol, scrie: “Am urmat Predaniei Bisericii Universale si nu am facut nici destindere (scoatere), nici prisosinta (adaos), ci învatându-ne apostoliceste, tinem Predaniile pe care le-am primit, primind si îmbratisând întotdeauna câte Sfânta Biserica Universala de la începutul vremurilor a primit oral si prin scris”. Caci adevarata si prea dreapta judecata a Bisericii nu accepta nimic a înnoi în ea, nici a face vreo scoatere. Drept aceea, noi, urmând legilor parintesti si primind harul de la unicul Duh, am pazit toate cele ale Bisericii fara a taia sau a împutina cu ceva”[10].

Împreuna cu Sfintii Parinti si cu Sfintele Sinoade lepadam si anatematizam toate ereziile care s-au ivit în cursul istoric al Bisericii. Dintre ereziile vechi, care supravietuiesc pâna azi, condamnam arianismul (supravietuieste la minciuno-martorii lui Iehova) si monofizitismul, cel radical al lui Eutihie si cel moderat al lui Sever si Dioscor, conform hotarârilor Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon si învataturii hristologice a marilor Sfinti Parinti si Dascali, precum a Sfântului Maxim Marturisitorul, a Sfântului Ioan Damaschinul, a Marelui Fotie si a imnelor din cult.

2. Proclamam ca papismul (romano-catolicismul – n.tr.) este pântecele ereziilor si al ratacirilor. Învatatura despre “Filioque”, adica a purcederii Sfântului Duh si de la Fiul, este contrara celor pe care Însusi Hristos le-a învatat despre Sfântul Duh. Întreaga ceata a Parintilor – si în sinoade si în parte – considera papismul ca erezie, pentru ca în afara de Filioque, a introdus o multime de alte rataciri, precum primatul si infailibilitatea papei, azima, focul curatitor, imaculata conceptie a Nascatoarei de Dumnezeu, gratia creata, rascumpararea iertarilor (indulgentiae); a schimbat aproape toata învatatura si practica în legatura cu Botezul, Mirungerea, Dumnezeiasca Euharistie si celelalte taine si a transformat Biserica într-un stat lumesc.

Papismul actual s-a abatut mult mai mult decât papismul medieval de la învatatura Bisericii, asa încât el nu mai constituie continuarea vechii Biserici Apusene. A introdus o multime de noi exagerari în “mariologie”, precum învatatura despre Nascatoarea de Dumnezeu ca “împreuna-mântuitoare” (co-redemptrix) a neamului omenesc. A încurajat “Miscarea Harismatica” a grupurilor protestante, chipurile pnevmato-centrice. A înfiat metode spirituale orientale de rugaciune si meditatie. A introdus noi inovatii în dumnezeiescul cult, precum corurile si orgile muzicale. A prescurtat si distrus cu totul Dumnezeiasca Liturghie. În spatiul Ecumenismului a pus bazele religiei mondiale (pan-religia), recunoscând prin Conciliu II Vatican “viata duhovniceasca” a celor de alte religii. Minimalismul dogmatic a condus si la o împutinare a cerintelor morale, data fiind legatura dintre dogma si morala, având ca urmare caderile morale ale înaltilor prelati si dezvoltarea între clerici a deviatiilor morale ale homosexualitatii si ale pedofiliei[11]. Continuând sa sustina “Uniatia”, aceasta caricatura a Ortodoxiei, prin care ca printr-un cal troian îi înseala si îi atrage pe credinciosi, torpileaza dialogul si demistifica asa-numitele sincere dispozitii pentru unire.

În general, exista o schimbare radicala a papismului si o întoarcere spre protestantism dupa Conciliul II Vatican, precum si o înfiere a unor diferite miscari “spirituale” ale “Noii Ere”.

Conform Sfântului Simeon al Tesalonicului – Mistagogul, papismul a a provocat Bisericii cea mai mare stricaciune din câte au provocat toate ereziile si schismele împreuna. Noi ortodocsii avem comuniune cu papii dinainte de schisma si pe multi papi îi sarbatorim ca sfinti. Papii dupa schisma sunt eretici; au încetat sa mai fie succesori în tronul Romei, nu au succesiune apostolica, pentru ca nu au credinta Apostolilor si a Parintilor. Din acest motiv, pe orice papa “nu doar ca nu-l avem în comuniune, dar îl numim si eretic”. Din cauza blasfemiei împotriva Sfântului Duh prin învatatura despre Filioque, L-au pierdut pe Sfântul Duh, iar toate la ei sunt lipsite de har. Nici o taina a lor nu este valida dupa Sfântul Simeon. “Deci blasfemiaza inovatorii si departe de Duhul sunt, blasfemiind împotriva Duhului Sfânt, si cu desavârsire nu este întru ei Duhul Sfânt; pentru care si cele ale lor sunt fara har, dupa cum harul Duhului l-au nesocotit si l-au subminat… pentru care si Duhul Sfânt nu se afla întru ei, si nimic duhovnicesc întru ei si toate cele de la ei sunt goale si noi si contrarii Predaniei dumnezeiesti”[12].

3. Aceleasi sunt valabile, într-un mai mare grad, pentru Protestantism, care ca un copil al papismului a mostenit multe erezii, iar pe de alta parte a adaugat mult mai multe; respinge Predania, acceptând doar Sfânta Scriptura (sola Scriptura), pe care o rastalmaceste; desfiinteaza Preotia ca Har tainic special, cinstirea Sfintilor si a icoanelor; subestimeaza persoana Nascatoarei de Dumnezeu; respinge monahismul; din Sfintele Taine accepta doar Botezul si Dumnezeiasca Euharistie, denaturând si în acestea învatatura si practica Bisericii; învata predestinatia absoluta (calvinism) si îndreptarea (mântuirea) doar prin credinta, iar, în cele din urma, partea lui “progresista” a introdus preotia femeilor si casatoria homosexualilor, pe care îi primeste si în Preotie. Însa, în principal, este absenta eclesiologia, pentru ca nu exista sensul de Biserica, asa cum îl detine Predania Ortodoxa.

4. Unica modalitate de restabilire a comuniunii noastre cu ereticii este proclamarea ratacirii în ceea ce-i priveste si pocainta, asa încât sa fie o adevarata unire si pace; unire cu adevarul si nu cu ratacirea si cu erezia. Pentru încorporarea ereticilor în Biserica, acrivia canonica pretinde primirea lor prin Botez. “Botezul” lor anterior, savârsit în afara Bisericii, fara întreita afundare si ridicare a celui ce se boteaza în apa sfintita printr-o rugaciune speciala si de catre un preot neortodox, nu este botez. Sunt lipsiti de Harul Sfântului Duh, care nu exista în cadrul schismelor si ereziilor, si, prin urmare, nu avem nimic comun care sa ne uneasca, precum zice Marele Vasile: “Cei ce s-au lepadat de Biserica n-au mai avut harul Duhului Sfânt peste ei, caci a lipsit comunicarea prin întreruperea succesiunii… cei ce s-au rupt, devenind mireni, n-au avut nici putere de a boteza, nici de a hirotoni; nici nu puteau da altora harul Duhului Sfânt, de la care ei au cazut”[13].

Pentru aceasta este netemeinica si nesigura noua încercare a ecumenistilor de a impune conceptia ca avem botez comun cu ereticii, si pe inexistenta unitate baptismala sa sustina unitatea Bisericii, care exista – chipurile – acolo unde exista botezul[14]. Însa cineva intra în Biserica si devine membru al ei, nu prin orice botez, ci prin singurul si unicul Botez savârsit de preotii care au Preotia Bisericii.

5. Atâta vreme cât ereticii continua sa ramâna în ratacire, respingem comuniunea cu ei, si în mod deosebit rugaciunile în comun. Sfintele Canoane, în întregul lor, interzic nu doar coliturghisirile si rugaciunile în comun în biserici, ci si simplele rugaciuni în comun în spatii private. Pozitia severa a Bisericii vis-a-vis de eretici provine dintr-o adevarata iubire si dintr-un sincer interes pentru mântuirea lor si dintr-o grija pastorala ca nu cumva credinciosii sa fie atrasi în vreo erezie. Cine iubeste, arata adevarul, nu-l lasa pe celalalt în minciuna; altfel, iubirea, concordia si pacea cu el sunt prefacute si false. Exista un razboi bun si o pace rea. “Caci mai vrednic de lauda este un razboi decât o pace care desparte de Dumnezeu” – spune Sfântul Grigorie Teologul[15]. Si Sfântul Ioan Gura de Aur recomanda: “Daca vezi ca se vatama buna-cinstire, nu da întâietate împacarii în detrimentul adevarului, ci împotriveste-te cu vitejie pâna la moarte” netradând nicidecum adevarul”. Iar în alta parte recomanda accentuând: “Sa nu acceptati nici o dogma noua sub pretextul iubirii”[16]. Aceasta pozitie a Parintilor si-a însusit-o si marele luptator si marturisitor al Credintei Ortodoxe înaintea latinilor, Sfântul Marcu al Efesului Evghenicul, care îsi încheie propria Marturisire de Credinta la Florenta prin urmatoarele cuvinte: “Toti Dascalii Bisericii, toate Sinoadele si toate Dumnezeiestile Scripturi ne sfatuiesc sa fugim de cei care cugeta diferit (cu alte credinte) si a sta departe de împartasirea cu ei. Deci, sa dispretuiesc eu toate acestea, si sa urmez celor care, sub pretentiozitatea unei paci fabricate, poruncesc unirea? Celor care au violat sfântul si dumnezeiescul Simbol si Îl introduc pe Fiul ca a doua cauza a Sfântului Duh? Caci pe celelalte ale rautatilor le las, avându-le pe cele de acum, din care si numai una ne era noua de ajuns ca sa ne despartim de ei. Sa nu patimim aceasta vreodata, Mângâietorule Bune, nici astfel însumi sa cad în gânduri necuviincioase, ci, având învatatura Ta si a fericitilor barbati cei insuflati de Tine, sa adaug catre parintii mei, aceasta, daca nu alta, aducând-o de aici: buna-cinstire”[17].

6. Pâna la începuturile secolului XX, Biserica a avut în mod ferm si constant o pozitie de respingere si de osândire în fata tuturor ereziilor, precum este clar formulata în Sinodiconul Ortodoxiei, care se citeste în Duminica Ortodoxiei. Se anatematizeaza ereziile si ereticii, fiecare în mod particular; iar ca sa nu ramâna niciuna în afara anatemei, la sfârsit exista o anatematisma generala: “Tuturor ereticilor anatema”.

Din pacate, aceasta pozitie unica, ferma si neoscilanta a Bisericii de pâna la începutul secolului XX a început treptat sa fie abandonata, dupa Enciclica emisa de Patriarhia Ecumenica în 1920 “Catre Bisericile lui Hristos de pretutindeni”, care, pentru prima oara, caracterizeaza în mod oficial ereziile ca biserici, care nu sunt înstrainate de Biserica, ci sunt casnice (intime) si rude. Recomanda “sa se reaprinda si sa se întareasca înainte de toate iubirea între Biserici, neconsiderându-ne unele pe altele ca straine si ale celorlati, ci rudenii si apropiate (casnice) în Hristos si împreuna-mostenitoare si in corpore ale fagaduintei lui Dumnezeu în Hristos”[18].

Se deschise deja drumul pentru înfierea, constituirea si dezvoltarea în spatiul Bisericii Ortodoxe a ereziei Ecumenismului, aceasta panerezie, initial o inventie protestanta, iar acum avizata si de catolici, erezie care înfiaza si legifereaza toate ereziile ca biserici si ataca dogma despre Biserica cea Una, Sfânta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica. Mai mult, a fost dezvoltata, se învata si se impune de catre Patriarhi si episcopi o noua dogma despre Biserica, o noua eclesiologie. Conform acesteia, nici o Biserica nu este îndreptatita sa-si revendice exclusiv pentru ea caracterul de Biserica universala si adevarata. Fiecare este un fragment, o parte, dar nu Biserica întreaga. Toate împreuna constituie Biserica.

Toate hotarele (definitiile) pe care le-au pus Parintii au cazut; nu mai exista nici o linie de definire si de demarcatie între erezie si Biserica, între adevar si ratacire. Si ereziile sunt biserici, si desigur multe, precum cea papala (catolica), se considera acum ca biserici surori, carora împreuna cu noi Dumnezeu le-a încredintat grija pentru mântuirea oamenilor[19]. Exista si în cadrul ereziilor harul Atotsfântului Duh, drept pentru care si botezul lor, precum si toate celelalte taine sunt valide. Toti câti s-au botezat, oricarei erezii ar apartine, sunt madulare ale trupului lui Hristos, ale Bisericii. Blestemele si anatemele sinoadelor nu mai sunt valabile si trebuie radiate din cartile liturgice. Ne-am adapostit în “Consiliul Mondial al Bisericilor” si ne-am vândut substantial – si aceasta doar prin aderarea noastra – propria constiinta de sine eclesiologica. Am desfiintat dogma despre Biserica cea Una, Sfânta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica, dogma despre “un (singur) Domn, o (singura) credinta, un (singur) Botez”[20].

7. Acest sincretism intercrestin, a fost dezvoltat acum si într-un sincretism interreligios, care pune semnul egal între toate religiile si theosevia, cinstirea de Dumnezeu cea una, de-Dumnezeu-descoperita în Hristos, cunostinta dumnezeiasca si viata în Hristos. Este atacata, în consecinta, nu doar dogma despre Biserica cea Una, Sfânta, Soborniceasca si Apostoleasca în relatie cu ereziile, ci si dogma de capetenie despre unica Revelatie în lume si unica mântuire a oamenilor prin Iisus Hristos în relatie cu religiile lumii. Este cea mai mare ratacire, cea mai mare erezie din toate veacurile.

8. Noi credem si marturisim ca doar în Hristos exista posibilitatea mântuirii. Religiile lumii si ereziile duc la pierzare. Biserica Ortodoxa nu este doar Biserica adevarata; este Biserica cea Una. Doar ea a ramas fidela Evangheliei, Sinoadelor si Parintilor, si, prin urmare, doar ea reprezinta adevarata Biserica Universala a lui Hristos. Dupa Cuviosul Staret, Iustin Popovici, Ecumenismul este numele comun pentru falsele biserici ale Europei Apusene. Numele lor comun este panerezia[21].

Aceasta panerezie a fost primita de multi patriarhi, arhiepiscopi, episcopi, clerici, monahi si laici dintre ortodocsi. O învata “cu capul descoperit”, a aplica si o impun în practica, împartasindu-se în felurite chipuri cu ereticii, prin rugaciuni în comun, schimb de vizite, colaborari pastorale, asezându-se radical pe ei însisi în afara Bisericii. Pozitia noastra inspirata de hotarârile canonice sinodale si de exemplul Sfintilor este evidenta. Fiecare trebuie sa-si ia în serios responsabilitatile sale.

9. Desigur ca exista si responsabilitati colective, iar în principal cele ale Ierarhilor si teologilor nostri cu mentalitate ecumenista în fata pleromei ortodoxe si a turmei lor. Acestora le declaram întru frica lui Dumnezeu si cu iubire ca aceasta pozitie a lor si deschiderile lor în activitatile ecumeniste sunt condamnabile din orice parte am privi, pentru ca:
a) pun la îndoiala realmente Credinta si Predania noastra ortodox-patristica;

b) seamana îndoiala în inimile turmei si îi clatina pe multi, conducându-i spre divizare si schisma si

c) atrag o parte a turmei în ratacire si prin aceasta într-un dezastru duhovnicesc.

Proclamam, asadar, ca din aceste motive, cei care se misca în aceasta iresponsabilitate ecumenista, oricare ar fi pozitia pe care o ocupa în Organismul Ecleziastic, se opun Predaniei Sfintilor nostri si, în consecinta, sunt în opozitie cu ei.

De aceea, pozitia lor trebuie osândita si respinsa de catre întregul Ierarhilor si al poporului credincios.

Marturisirea de credinta este semnata de urmatorii în mod doveditor si verificabil”.

Lista este semnata de episcopi, clerici, monahi si simpli mireni. Ea poate fi citita aici: http://www.impantokratoros.gr/D98A904D.ro.aspx . Cei ce doresc sa semneze sunt invitati sa o faca prin e-mail, la adresa: palimpce@otenet.gr . Textul trimis trebuie sa fie: “Sunt de acord cu Marturisirea de Credinta împotriva Ecumenismului si semnez”, iar semnatura trebuie sa contina numele complet, si profesia. De asemenea se va specifica daca semnatarul este monah sau laic.

+
+
+

[1] Text preluat din Saptamânalul Uniunii Panelenice, “Orthodoxos Typos”, nr. 1785 din 29 mai 2009, pp. 1 si 7) si tradus din limba greaca de monahul Leontie. Semnaturile în limba engleza au fost preluate de pe adresa: http://oodegr.com/english/oikoumenismos/omologia_pistews.htm#_ednref1

[2] A se vedea opera lui Ghenadie al II-lea Sholarios, patriarhul Constantinopolului, Despre singura cale de mântuire a oamenilor (în greceste), în Gheorghios Sholarios, Apanta ta evriskomena, Oevres Completes de Georges Scholarios, vol. I-VII, Paris 1928-1936, ed. L. Petit – X. Siderides – M. Jugie, vol. III, 434-452.

[3] Ioan 8:12: “Eu sunt lumina lumii; cel ce îmi urmeaza Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vietii”. Idem 3: 19: “Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina”.

[4] Fapte 4: 12.

[5] I Ioan 4: 2-3: “Tot duhul care marturiseste pre Iisus Hristos ca au venit în trup, de la Dumnezeu este; si tot duhul care nu marturiseste pre Iisus Hristos ca au venit în trup, de la Dumnezeu nu este; si acela este al lui antihrist, de care ati auzit ca va veni; si acum în lume este”.

[6] A se vedea Cosma Etolianul, Învataturi, în I. Menounou, Cosma Etolianul, Învataturi (si Biografia), ed. “Tinos”, Atena, Învatatura I 1, 37, pag.142: “Toate credintele sunt mincinoase, false, toate ale diavolului. Acest lucru l-am înteles drept adevarat, dumnezeiesc, ceresc, sanatos (corect), desavârsit si pentru mine si pentru voi, cum ca singura credinta binecinstitorilor si ortodocsilor crestini este buna si sfânta, si a crede si a ne boteza în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh”.

[7] Omilia înainte de surghiunire 1, EPE 33, 186 (în limba greaca).

[8] Epistola 90, Catre preasfintii frati si episcopi din Apus 2, EPE 2, 20 (în limba greaca).

[9] Gal. 1:9. Omilii la Galateni, cap. I, PG 61, 624.

[10] Mansi, 13, 409-412.

[11] Laxismul si decaderea morala chiar si între clerici a fost semnalata chiar de la începuturile secolului XV de catre Sfântul Simeon al Tesalonicului. A se vedea Epistola Dogmatica 16 în D. Balfour, Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului (1416/17 – 1429), Opere Teologice, Analekta Vlatadon 34, Tesalonic 1981, p.218: “Si mai mult, ei nu privesc adulterul ca pe ceva ce implica iadul întreg, nici macar în rândurile preotilor lor, ci dimpotriva, ei îsi doresc cu nerusinare concubine si tineri pentru adulter si doresc sa slujeasca în fiecare zi “. Ibid,15 , pag. 216 : ” De asemenea, ei nu au un mod de viata evanghelic; întrucât orice fel de lux si adulter nu reprezinta pentru ei ceva reprobabil si nici orice altceva ce este interzis pentru crestini”. Decaderile morale care se vad în ultimul timp chiar si în rândul clerului ortodox sunt rezultatul liberalismului si secularismului ecumenist.

[12] Dialog 23, PG 155, 120-121. Epistola despre fericiri 5, în D. Balfour, Simeon, arhiepiscopul Tesalonicului (1416-17 – 1429). Opere teologice, Analekta Vlatadon 34, Tesalonic 1981, p.226.

[13] Epistola I Canonica, Catre Amfilohie de Iconium, canonul 1.

[14] În textul celei de-a 9-a Adunari Generale a Consiliului Mondial al Bisericii în Porto Alegre (Brazilia 2006) care a fost acceptat de catre reprezentantii Bisericilor Ortodoxe si a avut ca titlu “Chemati sa fie o Unica Biserica” (Called to be the One Church), în paragraful 8 se mentioneaza: “Toti cei botezati în Hristos sunt uniti în Trupul Lui”. În paragraful 9: “Faptul ca noi toti în comun apartinem lui Hristos prin botezul în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh, da posibilitatea bisericilor si le cheama sa paseasca împreuna chiar si atunci când nu cad de acord. Asiguram ca exista un singur botez, precum exista doar un singur trup si un singur Duh, o singura nadejde a chemarii noastre, un singur Domn, o singura Credinta, un singur Dumnezeu si Tata al nostru, al tuturor (vezi Efes. 4: 4-6)”. Mitropolitul Ioannis (Zizioulas) de Pergam, în lucrarea Orthodox Ecclesiology and the Ecumenical Movement, Sourozh Diocesan Magazine (Anglia, august 1985, vol. 21, p. 23) a preîntâmpinat aceasta pozitie scriind: Within baptism, even if there is a break, a division, a schism, you can still speak of the Church. … The Orthodox, in my understanding at least, participate in the ecumenical movement as a movement of baptised Christians, who are in a state of division because they cannot express the same faith together, In the past this has happened because of a lack of love which is now, thank God, disappearing. (În botez, chiar daca exista o ruptura, o despartire, o schisma, poti înca sa vorbesti despre Biserica. … Ortodocsii, cel putin dupa parerea mea, participa la miscarea ecumenica ca la o miscare a crestinilor botezati, care se afla într-o situatie de despartire, pentru ca nu pot sa exprime aceeasi credinta împreuna. În trecut, aceasta se întâmpla din lipsa de iubire, care acum, slava lui Dumnezeu, dispare.)

[15] Cuvânt apologetic despre fuga în Pont 82, EPE 1, 176.

[16] Omilia 22 la Romani, 2, PG 60, 611. Omilia 2 la Filipeni,1, PG 62, 119.

[17] Marturisirea de credinta expusa la Florenta, în Documents relatifs au Concile de Florence, II, Oeuvres anticonciliaires de Marc d’Ephese, de L. Petit, Patrologia Orientalis 17, 442.

[18] A se vedea I. Karmiris, “Monumente Dogmatice si Simbolice ale Bisericii Ortodoxe Universale” (în limba greaca), vol. 2, p. 958.

[19] A se vedea Declaratia Comuna a papei Ioan Paul al II-lea si a patriarhului Bartolomeu în timpul vizitei celui de-al doilea la Roma, pe 29 iunie 1995. Mai devreme, aceleasi lucruri fusesera proclamate si de catre Comisia Teologica Mixta pentru Dialogul dintre ortodocsi si catolici la Balamand (Liban) în 1993.

[20] Efeseni 4:5.

[21] Arhim. Iustin Popovici, Biserica si Ortodoxa( si Ecumenismul în limba greaca), Tesalonic 1974, p. 224.

Preluat de la razbointrucuvant.ro

A TREIA OARA-I CU NOROC

A venit vremea sa inchid acest blog. Cititorii “fideli” vor zice: “Iar? Ai mai vrut in vreo doua randuri si te-ai razgandit… Ce te-a ofticat?” E-adevarat ca am mai facut acest anunt de doua ori (nov 07, mar 08) si ca am revenit asupra deciziei, dar am anuntat ca in final tot il voi inchide, iar acum inchiderea va fi definitiva si irevocabila. Motivele sunt tot acelea de atunci, nu are sens sa le reiau acum; n-au existat nici un fel de presiuni. Cam oricine isi poate da seama de cate resurse (timp si bani) ocupa aceasta desertaciune. Investitia nu renteaza . Va invit sa rasfoiti blogul, in lipsa noilor articole. Comentariile vor fi dezactivate, evident. Aveti grija cum va “pierdeti” si voi timpul pentru a nu rata revederea de dincolo . Mantuire va doresc!

HRISTOS A INVIAT!

Insotesc urarea traditionala, plina de lumina si bucurie cu doua articole preluate din Ziarul De Bacau: “Iubire, Jertfa, Lumina” de Claudiu Boangiu si “Lumina cea izbavitoare” de Mihai Buznea. Hristos a Inviat!

Iepurasul topaie oriunde iti arunci ochii, desi nu are nici o legatura cu evenimentul. Gospodinele si-au terminat dereticatul si au trecut la pregatitul bucatelor. Ouale si mieii se cumpara in nestire, chiar de-i criza-n lume. Comerciantii isi freaca palmele, c-au avut, iar, prilej de a salta preturile la produsele despre care stiu ca oamenii nu au cum se lipsi in zilele acestea. Politicienii se intrec in a transmite mesaje care mai de care mai inaltatoare. Cei mai multi dintre ei nici macar nu au binevoit a le citi, ca doar de aia au consilieri de imagine si “piaristi”! Ar trebui sa fim mai calmi, mai buni, mai intelepti in aceste zile, dar tot ne mai scapa (unora) cite o pacatoasa de suduiala printre dinti, impinsi la pacat de colcaiala care ne inconjoara si de vremurile nu tocmai limpezi in care ne-am afundat deja.

Continuare

+ + +

Jertfa Daruirii supreme si miracolul Invierii se implinesc in aceasta noapte in inimile tuturor credinciosilor veniti sa se impartaseasca la Lumina ce vesteste minunea-minunilor din veac: Hristos a Inviat! Adevarat a-nviat! E rostirea ce-ntruchipeaza credinta si biruinta, bucuria si nadejdea, slava si marturisirea in primenirea vietii si calea ei spre adevar si curatenie morala si spirituala. Astazi si miine si poimiine si in continuare, fara zabava, sa ne intoarcem fetele spre valorile eterne ale indemnului divin mereu mai proaspat si mai tonic: iubiti-va ca fratii, lepadindu-va de rautatea, invidia, minciuna, lacomia, setea de putere ce va macina, desertaciunile, toate cite sunt. Strabatem vremuri grele, de mare incercare pentru trup si minte.

Continuare

Hristos a-nviat!

Adevarat a-nviat!

GURA PACATOSULUI, ADEVAR GRAIESTE!

Un nene pe nume Mircea Toader, deputat PD-L, dar ce conteaza, ca toti sunt o apa si-un pamant, s-a rugat mult in Postul Mare cum sa-si “mantuiasca” aproapele. De griji, nu de pacate. Mai exact de grija atentatelor teroriste si a cozilor la ghiseile bancare. Nu stim daca cu de la sine putere, sau indemnat de altcineva, dar domnul pdl-ist s-a gandit ca n-ar fi rau sa extinda proiectul cipurilor si in cartile de identitate. Mai mult, acest cip ar putea permite si accesul proprietarului in sistemul informatic bancar. SI INVERS, dar continuarea nu o mai spune, dl deputat, tre’ sa fim noi isteti sa ne dam seama. CEEA CE SE CONFIRMA: AZI IN PASAPORT, MAINE IN BULETIN SI POIMAINE SUB PIELE! NU TREBUIE SA FII PROFET SA-TI DAI SEAMA INCOTRO SE-NDREAPTA LUCRURILE!

Pe langa frazele deja agitate, care le stim cu toii, ca vom fi mai in siguranta, ca va fi mai bine, ca vom avea mai multi bani la salar si drumuri mai bune, daca luam cipurile, ce frapeaza este ca acesti indivizi fara Dumnezeu, care au schimbat doar culoarea partidului nu si mentalitatea, ignora cu desavarsire cele cateva sute de mii de semnaturi adunate in semn de protest fata de aceste cipuri si dau inainte in a face pe plac Uniunii Europene.

Domnul Mircea Toader nu pricepe ca cei care au protestat efectiv in Bucuresti sunt doar o mica si insignifianta parte din cei revoltati care au semnat sau nu aceasta petitie initiata de Manastirea Petru Voda. Dumnealui pesemne, cu majoritatea colegilor ‘mnealui vrea ne aparat sa ne scoata in strada, asa cum s-a intamplat si peste Prut. Unii vor sa se convinga dom’le cati sunt cei ofticat din tara asta, care nu mai pot indura, bataia de joc, mizeria si coruptia. Si am o banuiala ca vor vedea ei cat de curand, cati suntem. Rabdarea romanului e mare, dar are, totusi, o limita. Cat crede dumnealor ca o sa mai toleram “comunismul”? Cred ca in ‘89 s-au lasat lucrurile neterminate. Am schimbat un regim comunist totalitar cu unul mai bland. In viitorul apropiat va trebui sa terminam ce s-a inceput in ‘89… NU ESTE POSIBIL CA O MANA DE OAMENI SA CONDUCA O TARA INTREAGA!

Bai frate, astia nici in Saptamana Mare n-au liniste. Asta ca sa vezi cine-i mana de la spate!

ALEX JONES DECONSPIRAT!

Pentru cei care si-au pus increderea in Alex Jones, o veste proasta: e un prefacut. Asa zic unii, care sustin ca este casatorit cu o evreica si ca scopul lui este sa fraiereasca lumea si s-o conduca dupa cum primeste ordinele. Mai mult, se pare ca William Cooper un analist politic din SUA, care avea si o emisune radio, ar fi fost omorat la cateva saptamani dupa ce l-a deconspirat pe Jones. Site-ul care prezinta aceste informatii, RealJewNews, ne indeamna sa vizionam filmuletul de pe youtube care i-a atras moartea lui Cooper. Se pare ca si in staff-ul sau, Jones are angajati numai evrei.

Eu, fiind sceptic, n-am primit ca un soc aceasta veste, insa pe multi i-a demoralizat. I-a demoralizat pentru ca si-au pus nadejdea in om, pentru ca vor sa rezolve problemele prin mijloace seculare, neduhovnicesti. Din aceasta deconspirare a lui Alex Jones, ar trebui sa ne invatam minte sa nu ne punem increderea in om si ca adevarata putere este puterea rugaciunii, asa cum spunea si Pr. Andrew Philips, in interviul recent acordat.

Decat sa ne consumam puterile incercand sa impiedicam Noua Ordine Mondiala, asa cum indeamna si Alex Jones, ar trebui sa ne axam pe asezarea vietii noastre pe un soclu trainic, vesnic, care nu poate fi altceva decat invatatura evanghelica. Vesticii, adanciti in traiul secular, gasesc rezolvari lumesti, dar noi ar trebui sa apelam la solutiile cu adevarat viabile, la rugaciune, post, Taine. Asa cum am mai zis, sa tratam problemele cu duh crestinesc, cu duh marturisitor, nu cu duh anarhic. Nu neaparat crearea de partide politice este solutia, desi ne-am cam saturat sa tot votam prin rotatie aceiasi hoti si tradatori, ci tot ce facem in viata trebuie insotit de discernamant, rabdare si rugaciune. Altfel, vom avea parte de nebunie, pentru ca problemele zile de astazi ne depasesc total.

Ah, si v-am zis cumva ca eu nu cred in nici o profetie despre viitorul “luminos” al patriei noastre? Despre cel in care romanii au rolul de apostoli, sau alte asemenea basme? Tot asa s-a zis si despre PF Daniel, ca nu sta decat 9 luni, ca nu stiu ce, si iata cat ne-am pricopsit cu el. Pentru pacatele noastre… Adevarat este, neamul acesta mai are potential. Dar depinde de noi daca-l punem in valoare sau il irosim. Sa nu ne culacm pe-o ureche si sa asteptam sa se intample pentru ca… asa a fost “profetit”. Daca Dumnezeu are o lucrare cu noi, sa-L “ajutam” s-o implineasca, pentru ca nimic nu e batut in cuie. Viitorul il influentam prin faptele noastre, fie in bine, fie in rau, si noi suntem cei care il “provocam” pe Dumnezeu sa ia masuri si sa intervina.

Nu de lideri politici avem nevoie. Nu de militanti anti-globalizare, ci de oameni de rugaciune, de asceti, de crestini adevarati. Cand ne vom da seama, lucrurile se vor indrepta. Pana atunci nu ne ramane decat sa importam stricaciunile altora si sa luam de fiecare data teapa prin tradarea care ne-o ofera politicienii si mai marii lumii, in care ne punem nadejdea si pe care-i votam.

Bun, Alex Jones a cazut. oare cine urmeaza?

MONARHIA INSTAUREAZA TIRANIA

Unul dintre multele defecte ale romanilor este si acela ca face greseli proaste in cele mai nepotrivite momente si ca recepteaza ca fiind “la moda” tot ceea ce altii, de peste zari si mari, au lepadat. Fie ca vorbim de obiceiuri, stil de viata, curente politice, culturale sau orice altceva, intotdeauna importam ce e mai prost si intotdeauna dupa ce altii s-au fript inaintea noastra. Mai ales politica este un domeniu in care nu prea ne pricepem. Ori nu ne pricepem, ori asa avem noi norocul sa dam numai de politicieni nashpa. Inclin mai degraba spre a doua varianta. Pentru ca politica inseamna putere, de obicei aceasta putere este ravnita de hapsini, de hoti, de tradatori, de speculanti si alte specimene decazute ale firii umane. Vorbesc de situatia actuala, mai ales aplicata pe tarisoara noastra draga. Ne-am dat cand cu rusii, cand cu nemtii, cand cu anglo-saxonii, cand cu francofonii. Acuma ne-am integrat in EU, dar suntem catelusii cuminti ai Americii; ne numim democrati, dar comunismul inca e la putere in Romania. In tot cazul, singura perioada cand am fost si noi lasati mai in pace, a fost perioada interbelica. In rest, cum spunea si Nichifor Crainic, clasa politica romaneasca a fost preocupata de ridicarea in slavi a strainilor, macar ca acestia nici nu ne bagau in seama.

Acum se face din ce in ce mai mult tam-tam pe ideea ca monarhia se intoarce. Matrix Reloaded? Imperiul Contraataca?. Desi in principiu consider ca sistemul ideal de guvernare este monarhia constitutionala, si desi e clar ca democratia e democratie numai pentru unii, totusi, cred ca o asemenea alegere ar fi cum nu se poate mai rau pentru tara. Lumea parca se bucura de anuntarea candidaturii Printului Duda, dar eu ma tin sceptic. In opinia mea, am avut numai de pierdut de pe urma acestei dinastii. Si nu ma refer numai la Carol al II-lea, ci inca de la inceput, primul lucru care l-a facut monarhia a fost sa vanda tara si sa-si rasplateasca sustinatorii care au instaurat-o, desigur, continuand cu agonisitul pentru sine.

Monarhia in ziua de azi ar duce la un singur lucru, in opinia mea – T I R A N I E ! Nu, eu nu ma voi lasa pacalit. Nu voi vota monarhia, desi in sinea mea, raman monarhist…

Si nu cred ca mai exista viitor din punct de vedere politic. Singura salvare o vad la nivel individual sau de comunitati mici, prin rugaciune si un trai cat mai aproape de invatatura Evanghelica. In rest, revolutii, restaurari, indreptari, viitor luminos, tara noastra nu mai are. Si nici lumea… Sfarsitul, asta ne paste!

UPDATE! Da, abia acum am vazut si eu ca Radu Duda este sprijinit de Nancy Myers, adica de americani, ceea ce vine sa confirme, chiar daca intr-o mica masura, poate, ca am avut dreptate: e o pacaleala. Sper sa nu fie mare numarul pacalitilor…

REFERENDUM PENTRU CIPURI

Intr-o ultima Cuvantare, Parintele Iustin cere in numele celor aproape 500 000 de mii de semnatari (si a altora care inca n-au apucat sa semneze) organizarea unui referendum (speram ca unul corect) in privinta implementarii cipurilor in acte (mai intai in acte, apoi in oameni). Impartasesc, ca multi altii, pozitia Parintelui si public si eu acest Cuvant, declarandu-ma revoltat de modul in care politicienii romani isi fac treaba si de lipsa de transparenta care exista in toate structurile Statului. Sa se faca referendum. Macar ca se falsifica voturi mai serioase, dapai astea…

Iubiţi fii ortodocşi,

Cu multă durere asist, în ultima vreme, la ultimele pătimiri ale Creştinătăţii. Acest cip care vrea să substituie chipul lui Dumnezeu din om este un război la adresa Creştinătăţii şi a persoanei umane, în general. Războiul a început din plin şi ne-a găsit, se pare, nepregătiţi, încât deja am obosit şi suntem istoviţi de atâta confuzie şi polemică pe seama acestui subiect. Dar uităm un aspect, dragii mei. Oare Mântuitorul, când S-a rugat în grădina Ghetsimani să I se îndepărteze paharul pătimirilor, şi nu a fost ascultat, a pierdut? Oare care este biruinţa noastră? Oare nu crucea ne deschide porţile învierii? Am luptat deja până la sânge şi am simţit cuiele piroanelor încât să nu mai putem striga către Tatăl ceresc şi să renunţăm la luptă? Nu este uşor deloc, cum nici Însuşi Mântuitorului Iisus Hristos nu I-a fost. Dar ce a făcut Hristos în vremea pătimirii Sale pe cruce? A ridicat privirea către Tatăl ceresc şi a răbdat toate cu dragoste. De unde mai primea Mântuitorul putere să rabde pe cruce? Din inima iertătoare faţă de toţi cei ce L-au prigonit. Fără aceste două arme, nu putem rezista pe acest front, dragii mei: nădejdea, având ochii aţintiţi asupra Dumnezeului nostru şi dragostea faţă de toţi, şi faţă de cei ce ne prigonesc.

Inamicul a căutat prin mijloace diversioniste şi prin dezinformare să împingă la descurajare atât în forţele noastre, cât şi în viaţa politică şi cea religioasă. Bineînţeles că încrederea noastră nu vine de la nici un partid politic, ci numai de la Părintele luminilor, de unde vine toată înţelepciunea.

Reprezentanţii ţării noastre, care au căpătat voturile acestui popor prin cerşetorie şi de multe ori minciună, au trădat astăzi pe fraţii lor, dându-ne pe mâna vrăjmaşului cip, arma diavolului prin care se urmăreşte o înrobire atât a trupului cât şi a sufletului unei puteri străine, potrivnică Dumnezeului nostru.

Atât de mult ne iubesc conducătorii noştri, încât nu au binevoit să informeze câtuşi de puţin acest popor cu privire la introducerea cipurilor în actele noastre de identitate. Fraţi români, este totuşi identitatea noastră! Cui ne-o vindem? Ce încredere să mai avem în conducătorii noştri când ei, în timp ce noi luptam cu râvnă împotriva paşapoartelor cu cip, au votat „tacit” buletinele cu cip? Să vedem ce argumente ne vor mai oferi acum! Dacă paşaportul era un drept şi nu o obligaţie, oare buletinul tot un drept va fi? Vedeţi cât de mult ţin conducătorii noştri la părerea unui popor? Ce drepturi ne apără ei? Şi ce drepturi mai avem, de fapt?

Dacă e corect şi cinstit ceea ce se face, de ce nu se mediatizează, de ce nu se face cunoscut acestui popor? Aceste probleme capitale, de o importanţă covârşitoare, se dezbat, însă, la întuneric. Oare ce au de ascuns? Oare ce dictatură ni se mai pregăteşte de data aceasta? Port în trupul şi în sufletul meu urmele unei dictaturi comuniste, care s-a arătat ca o fiară spurcată ce nu suferea nici cuvântul Dumnezeu să îl audă. Dacă eram închişi pentru nesupunere faţă de partid, ce aveau cu credinţa noastră? Căci, să ştiţi: În închisori nimic nu-i deranja mai mult decât Dumnezeul nostru şi principalul motiv de tortură de fapt acesta era: „Mai crezi, măi, banditule, în Dumnezeu?”. Dar dacă lupta împotriva Dumnezeului nostru şi a libertăţii noastre era pe faţă, acum vin cu vicleşug, cu crucea şi icoana în mână şi cu diavolul în suflet, pentru că ei sunt vânduţi puterilor străine, banilor şi puterii de stăpânire. După ce că ne-au vândut ţara, acum să ne vândă şi identitatea noastră? Şi de ce să ne-o dăm de bună voie? Ce drepturi îşi arogă ei? Oare ce suflet au avut parlamentarii care au vândut identitatea acestui neam, pentru care şi-au vărsat sângele strămoşii noştri? De ce să o vindem de bună voie pe preţ de nimic, precum odinioară Iuda L-a vândut pe Hristos pe 30 de arginţi? Nu se ruşinează în faţa mormintelor sfinte, ale lui Ştefan cel Mare, Matei Basarab, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu şi toţi vajnicii noştri voievozi şi conducători?

Prin urmare, dintre posibilele alternative legale, îndemn poporul: Să cerem referendum! Este pământul ţării noastre, al strămoşilor noştri, care au luptat cu jertfă şi dăruire de sine ca să ne predea nouă acest testament al unei ţări creştine, libere. Avem dreptul să decidem asupra sorţii acestui pământ în care ne-am născut şi asupra acestui suflet, pe care ni l-a dat Dumnezeu şi nu omul. Aici, la mănăstirea noastră, s-au adunat în jur de patru sute de mii de semnături împotriva actelor biometrice. Oamenii vin disperaţi şi îmi cer sfatul. Să cerem de data aceasta referendum! Aşadar vom face tabele cu noi semnături, în care să cerem să ne împotrivim actelor electronice prin referendum! Să semnăm cu convingere sinceră, încercând să mai salvăm ceva din căderea în care ne aflăm. Anul acesta sunt alegeri şi campania electorală deja a început. Toate pregătirile pentru alegeri, toată maşinaţia aceasta în care se folosesc sume enorme de pe spinarea unui popor sărăcit şi minţit, nu este decât un alt scenariu pregătit după ani de cârdăşie murdară cu interese străine poporului nostru.

Cu toate că ne aflăm într-o situaţie anevoioasă, nimeni nu explică poporului – nici presa, nici televiziunea, nici predicile din faţa sfântului altar – adevărul care stă în spatele acestor lucruri. Toţi au ajuns la o tăcere asemenea unei trădări evidente, încât nu în zadar spune Psalmistul: „Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut, nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.” (Psalmi 13:3) Împingerea acestui popor spre păgânism, spre necredinţă, şi în acelaşi timp spre pierderea identităţii lui şi înstrăinare de obiceiurile şi tradiţiile lui, cât şi înrobirea faţă de nişte concepţii străine care nu ne-au aparţinut niciodată nouă, românilor, şi nici ortodocşilor, va aduce numaidecât judecata aspră a lui Dumnezeu asupra noastră. Şi cu cât vom fi noi mai laşi, cu atât şi mustrarea va fi mai aspră.

Aşadar, fiecare creştin botezat în numele lui Iisus Hristos este dator să îşi apere credinţa cu preţul vieţii, fără să aştepte dispoziţii oficiale. Ci, temându-ne mai cu seamă de judecata lui Dumnezeu decât de a oamenilor, să facă fiecare după puterea sa tot ce îi stă în putinţă, să lupte împotriva instaurării acestui nou sistem de dictatură!

Am spus-o şi o repet: Atunci când nu va mai fi cine să apere credinţa predată de însuşi Sf. Apostol Andrei, acea credinţă e moartă, după cum moartă va fi şi soarta acelui popor. Noi am încercat, aşa nevrednici cum suntem, să păstrăm neştirbită predania Sf. Apostol Andrei, care a sfinţit cu picioarele sale pământul acestei ţări, propovăduind Evanghelia păcii. Noi altă predanie nu vom primi decât aceasta. Şi înger din cer de ar veni să ne spună că Sf. Andrei s-a înşelat când ne-a învăţat creştinismul, noi nu îl vom primi, ci ca un lepădat şi spurcat îl vom socoti. Nu osândim pe nimeni care trăieşte paşnic în credinţa lui, chiar dacă este potrivnică Evangheliei lui Hristos, ci numai pe aceia care încearcă cu neruşinare să ne schimbe nouă credinţa pecetluită cu Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dacă alţii s-au spălat pe mâini de sfânt Sângele Lui, noi binevoim mai degrabă să ne spălăm în Sângele Lui şi să ne îmbrăcăm în cămaşa Lui, în care ne-am şi botezat.

Fraţi români, nu sfâşiaţi cămaşa lui Hristos! Nu vă spălaţi de Sângele cu care El ne-a pecetluit şi ne-a făcut moşteni Împărăţiei Lui.

Ci mai degrabă să ne rugăm ca prin rănile Lui să se tămăduiască rănile noastre; prin sângele Lui să se curăţească sângele nostru; ca prin capul Lui cel aplecat pe Cruce, să se înalţe capetele noastre pălmuite de cei potrivnici; ca prin sfintele Sale mâine pironite de cei fărădelege să ne tragă şi pe noi din prăpastia pierzării, precum Însuşi a făgăduit.

Aşadar nu prin forţele noastre stinse vom nădăjdui, ci în puterea Dumnezeului nostru, a Căruia este cinstea şi slava, în veci. Amin!

Arhim. Justin Pârvu, Mănăstirea Petru Vodă

1 aprilie, la prăznuirea Sf. Cuv. Maria Egipteanca

SI-A ANGAJAT PATRIARHIA DJ?

La sfarsitul lunii martie, a avut loc in Capitala un alt protest impotriva actelor biometrice. Patriarhia Romana a luat act de aceasta demonstratie si a emis un Comunicat. Avand in vedere ca tonul este mai moderat, dar ca totusi, in esenta este acelasi lucru, inclin sa cred ca Patriarhia a angajat un DJ sa remixeze cuvintele parintelui Stoica. Este rezonabila atitudinea de a nu reactiona sub presiune, dar Patriarhia se contrazice singura cand zice ca: “Biserica Ortodoxă Română nu reacţionează automat şi fără discernământ la presiunile şi manifestaţiile stradale ale unor asociaţii şi organizaţii, care – fără o consultare prealabilă cu Patriarhia Română – folosesc Dealul Mitropoliei ca loc de desfăşurare a mişcărilor protestatare”. Invitatia la dialog fost facuta in repetate randuri, dar reprezentantii Patriarhiei au inteles sa participe la acest dialog pur si simplu prezentand pozitia Patriarhiei, comentand ambiguu luarile de atitudine iar apoi ridicandu-se de la masa, in semn de protest fata de… lipsa de dialog. Biserica ar trebui sa reprezinte interesele credinciosilor si sa avertizeze si sa condamne tot ce poate atenta la mantuirea sufletelor acestora. Acest lucru este o datorie, o obligatie din partea ierarhiei si un drept pentru credinciosi, instituite chiar de Domnul Hristos. Prin lepadarea de problemele cu care se confrunta credinciosii, Ierarhii devin furi si isi pierd imputernicirea de a pastori enoriasii. Biserica este un factor de mentinere a pacii sociale in cadrul societatii, dar este ultimul lucru pe care trebuie sa-l faca in relatia cu Statul ateu/necrestin. Hristos n-a venit sa aduca pace ci “sabie”, si a condamnat atitudinea fariseilor. E drept ca a zis dati Cezarului ce este al Cezarului, dar ascultarea aceasta merge pana la pacat, deoarece cezarul este stapan pe bunurile pamantesti nu si pe cele sufletesti. Statul are dreptul sa-si tina evidenta cetatenilor, dar nu sa transforme cetateanul intr-un obiect si sa-i ingradeasca libertatea. Chiar daca acum este vorba de cipuri in pasapoarte, mass-media internationala a aratat ca in Occident aceste cipuri se implanteaza sub piele, iar experti in domeniul IT au demonstrat ca datele din acele cipuri nu sunt deloc sigure, putand fi usor manipulate/falsificate. Istoria recenta a demonstrat ca totul este folosit impotriva omului, pentru instaurarea dictaturii si a controlului total. Chiar si astazi, in vremurile asa zis democratice, asistam la transformarea treptata, dar din ce in ce mai vizibila, a lumii intr-un sistem socialist, mai comunist decat cel comunist simtit pe propria piele. Mai mult, zeci de documentare si informatii au dezvaluit adevarul despre presupusii teroristi si falsele atentate, nu numai din America, dar si din Spania, Marea Britanie sau alte parti ale lumii. Argumentarea cu securizarea datelor nu “tine” deoarece, cipurile pot fi hacuite, iar in al doilea rand, “teroristii” au fost agenti ai diverselor servicii secrete, insarcinate cu efectuare de operatiuni pentru instaurarea Guvernului Mondial. Este de-a dreptul uimitor sa vezi cum o problema asa de serioasa este ridiculizata de cei care ar trebui sa o condamne si cu cata usurinta purtatorul de cuvant al Patriarhiei a declarat ca va fi primul care-si va lua cip.

Pe de alta parte, trebuie maxima prudenta in expunerea cauzei, pentru ca foarte usor se pot oferi argumente partii adverse, prin atitudini exagerate, prin exces de zel, cuvinte spuse la “cald” si per ansamblu fara o sfatuire cu duhovnicul. Asa cum am aratat si in alt articol, campania de protete impotriva cipurilor trebuie sa se desfasoare sub semnul MARTURISIRII dreptei credinte si nu sub semnul fanatismului sau anarhiei, asa cum am remarcat in vreo doua cazuri pana acum. DECLAR IN MOD PUBLIC, PE ACEST BLOG, CA SA FIE CLAR PENTRU TOTI: SUSTIN CAMPANIA IMPOTRIVA CIPURILOR, PORNITA IN URMA LUARII DE POZITIE A PARINTELUI IUSTIN, DAR MA DELIMITEZ DE ORICE ACTIUNE EXAGERATA, NESABUITA SI NEDUHOVNICEASCA A UNORA CARE, PARCA FARA SA GANDEASCA, FAC AFIRMATII PUERILE, HAZARDATE SI PANICANTE.

Fiecare reactioneaza dupa cum ii este firea, unii pe un ton mai domol, altii pe un ton mai aspru, insa in tot cazul nu trebuie sa lipseasca argumentarea ideii. N-as vrea, pentru ca ma exprim mai acid, sa fiu incadrat in acest tavalug care observ ca inghite pe tot mai multi, mai ales din cei care protesteaza dar sunt in afara Bisericii. Atitudinea prompta, ferma, nu trebuie confundata cu “perlele” scoade de unii sau altii in diverse locuri si circumstante. Duhul marturisirii nu are de-a face cu anarhismul si dezordinea in care se zbat unele suflete framantate, pe drept cuvant, de aceasta problema. Singura vina pentru toata poveste o au Patriarhia si Sinodul, deoarece nu iese fum fara foc si tot efectul are si o cauza. Iata cateva din atitudinile lamentabile sesizate doar in ultima vreme in exprimarile Patriarhiei:

- refuza dialogul

- condamna reactiile firesti la stimulii din societate, cand ea insasi trebuie sa fie prima care sa reactioneze

- este total lipsita de atitudine in unele privinte, cum ar fi marsul homosexualilor, coruptia din societate, globalizarea, avorturile, ecumenismul sau conflictul din Kosovo

- acuza total aiurea pe unii ca vor sa se substituie Sinodului, interpretand rautacios unele afirmatii, exagerand si cautand nod in papura. Nu este in stare sa formuleze replici pertinente la acuzele care i se aduc.

- acuza pe altii de extremism si lipsa de dialog cand insasi refuza dialogul si practica metoda pumnului in gura, dupa principii staliniste, bine stiute si studiate

- emite comunicate jignitoare, penibile chiar pentru un asemenea nivel si fara argumentare temeinca, logica sau scripturistica si sustine actiuni care lezeaza demnitatea si integritatea morala, desi vehiculeaza cuvinte ca “Scriptura”, “Hristos”, “morala crestina”, “invatatura de credinta”

- sprijina actiunile politice si necrestine ale Statului, desi condamna implicarea in politica, uitand unde a dus compromisul cu sistemul ateu-comunist.

- nu da dovada de transparenta, ameninta cu diverse sanctiuni pe cei ce indraznesc sa se impotriveasca pumnului de fier al patriarhului Daniel, fara a preciza pe ce temei sunt fondate acestea

- intretine o stare de tensiune in Biserica, prin jignirea si “prigonirea” unora ca Parintele Iustin, macar ca sunt unii care in numele Parintelui actioneaza subminand insasi cauza pentru care lupta. Acuza pe toti cei care-i aduc reprosuri, de schisma, cand ea insasi intretine fermentii acestei (viitoare??) actiuni

- se ghideaza dupa norme proprii, interne, facand abstractie de ce se intampla in celelalte Biserici Ortodoxe, adevaratele Biserici Surori. Sinodalitatea si NU dictatura au lamurit dreapta credinta de inselaciuni, intotdeauna.

- alte probleme care ar trebui rezolvate CITITI AICI

Imi exprim in continuare durerea ca Patriarhia ne impinge incet dar sigur spre schisma si ca dialogul este impiedicat de unii ce se cred mai mult decat sunt. Induhovnicirea ramane in continuare principalul scop in viata si preocuparea esentiala pentru orice crestin. Sunt unii, din pacate, care cred ca impiedicand sau amanand decizia de “stantare” isi pot vedea nestingheriti de viata caldicica de pana acuma. Acestia sunt dintre cei care exagereaza in ton si in idei, cei neduhovnicesti, putin dati pe la biserica. Mersul pe la biserica si trecutul pe sub epitrahilul duhovnicului sunt cele 2 criterii prin care recunoastem un marturisitor de un anarhist. Clar sau nu?

SALVATI ICONOSTASUL DE LA COTROCENI

Prin H.G. nr.194/25.02.2009, Guvernul Romaniei a dispus transferul de la Muzeul National de Arta al Romaniei in administrarea Administratiei Prezidentiale a unui numar de 108 bunuri culturale mobile.

Iconostasul bisericii fostei manastiri Cotroceni, databil catre 1682, este piesa cea mai importanta din ansamblul ce face obiectul transferului, fiind singurul pastrat din perioada cantacuzina in colectii publice muzeale. Acest iconostas reprezinta una dintre capodoperele Galeriei de Arta Veche Romaneasca, care expune cea mai ampla si coerenta colectie de arta medievala romaneasca, prezentand obiecte reprezentative pentru perioada cuprinsa intre secolul al XIV-lea si secolul al XVIII-lea.

Concluzia unanima a comisiei de specialisti convocata de MNAR pentru a analiza consecintele care ar fi generate de mutarea iconostasului a fost aceea ca demontarea ansamblului iconostasului, precum si schimbarea brutala de mediu pe care o presupune mutarea sa intr-un spatiu nou construit, i-ar produce degradari structurale severe si iremediabile. In plus, acest transfer ar limita sensibil accesul publicului larg la obiectele de patrimoniu vizate de HG 194/2009 si ar duce la dezmembrarea celei mai mari si mai reprezentative colectii publice constituite de arta medievala romaneasca.

Printre membrii comisiei de specialisti s-au numarat cunoscuti restauratori si istorici de arta: Pia Stinghie (coordonator al echipei care a realizat ultima restaurare a iconostasului în 2002), Prof. Univ. Dr. Dan Mohanu (Sectia de Conservare Restaurare Pictura Murala a Universitatii Nationale de Arte Bucuresti), Prof. Univ. Dr. Oliviu Boldura (Universitatea Nationala de Arte Bucuresti), Mihai Stinghie, Cornelia Savescu, Dinu Savescu, Romeo Gheorghita, Geo Niculescu (Institutul National de Cercetare in Conservare si Restaurare), Dan Stefanescu (Sef Sectie Restaurare Muzeul Taranului Roman), istorici de arta si cercetatori precum Prof. Univ. Dr. Corina Popa (Universitatea Nationala de Arte Bucuresti), Ioana Iancovescu (Institutul de Istoria Artei „George Oprescu”), Constanta Costea (Institutul de Istoria Artei „George Oprescu”) si Tereza Sinigalia (Institutul National al Monumentelor Istorice).

Deoarece transferul pieselor a fost dispus fara ca aceasta situatie sa fie discutata in Comisia Nationala a Muzeelor si Colectiilor, Reteaua Nationala a Muzeelor din Romania lanseaza un apel public pentru a initia o dezbatere la nivel national privind oportunitatea deciziei luate de forurile administrative, in conditiile in care nu s-a avut in vedere aspectul degradarii iremediabile a iconostasului in cazul mutarii acestuia.

Autor: Reteaua Nationala a Muzeelor din Romania

MOASTELE DE LA AIUD AU IZVORAT MIR

Tocmai am primit si eu un mesaj in toiul noptii cum ca niste moaste de la Aiud pe care le-ar fi avut la el Danion la conferinta de la Iasi, ar fi izvorat mir. Ha-ha! Cred ca mor de ciuda toti cei care s-au opus canonizarii lor! Urmeaza sa vedem filmuletul si eventual niste foto. Sa ne rugam ca PF Daniel sa nu moara de inima rea la aflarea vestii, si odata cu el, toti lupii in blana de oaie din Biserica Ortodoxa. Nu de alta, dar ar fi un gol prea mare, brusc!

Detalii la:

Moldova Mare si Danion

TITULATURA NOUA: PATRIARHIA SEMIORTODOXA ROMANA

“Cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni” spune psalmistul David. Afirmatie perfect valabila.

Ce citim in Evenimentul Zilei de azi? Ca un anumit preot de la o biserica din Bucuresti, Pr. Nicolae Burlan, a indemnat enoriasii sa participe la un miting organizat in fata Parlamentului, impotriva actelor cu cip. Bravo lui, un preot vrednic, macar din punct de vedere al marturisirii credintei, ca altii nici atata lucru nu fac. Nu-l cunosc pe acest parinte, am citit in EVZ de dansul, dar pare un parinte curajos, cum se cade tot crestinului sa fie. Patriarhia a si sarit sa condamne atitudinea lui, “mai ales ca suntem in Post”.

Acest purtator de cuvant al patriarhiei, Stoica, incepe sa ne calce pe nervi tot mai apasat, in timp ce Prea Fericitul ne arunca in schisma. Deja relatiile din Sinod sunt foarte tensionate, tot datorita acestuia din urma, care-si impune propria dictatura. Patriarhia se inseala amarnic de crede ca noi o sa rabdam mult timp aceste umilinte la care suntem supusi tocmai de catre niste oameni care ar trebui sa fie reprezentativi pentru Biserica. Acest lup in blana de oaie, C. Stoica, a adunat numai bile negre de cand a ajuns la putere PF Daniel si lasa impresia ca slujeste la 2 domni: lui Dumnezeu cand isi arunca pe el haina preoteasca, si Mamonei cand o da jos, a se citi o leapada, ca parca odata cu lepdarea hainei isi leapada si credinta. Cel putin asa da impresia…

Nu stim de unde tupeul asta, nemaiintalnit la oamenii sfinti de odinioara, de a pune pumnul in gura, de a ascunde voit adevarul, de a jongla cu termeni cu dublu inteles, totodata acuzand pe altii tocmai de ce sufera ei: de manipularea maselor, de subminarea credintei si de… extremism.

Acest parinte din Bucuresti a fost luat in vizor si, mai mult ca sigur, asa cum da de inteles Evenimentul Zilei, va fi judecat in Consistoriu. Asta dupa ce si Pr. Valica, autor al unei pozitii pur si simplu lamuritoare asupra Comunicatului Parintelui Iustin, a fost la randu-i luat in vizor. Sa vedem ce va fi si pana unde va merge obraznicia si provocarea acestor lupi in blana de oaie, tradatori de neam si credinta.

Biserica nu este o institutie, Biserica este o comunitate a celor ce impartasesc acelasi crez. Noi suntem trecatori pe acest pamant, de drept, cetateni ai Cerului. Ne supunem stapanirii pamantesti si dam cezarului ce este al cezarului, dupa porunca dumnezeiasca, dar ascultarea merge pana la pacat!

Domnul parinte Stoica nu face el legile, si nici Inalt Prea Fericitul. Legile Bisericii sunt Canoanele Sfintilor Parinti si asa cum un judecator pune in aplicare legea si nu o face el, tot asa, judecata in Biserica se face dupa niste Canoane, care nu se elaboreaza in cerc restrans, in mai stiu eu ce chilie.

In Biserica stau laolalta cei facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Onoarea, demnitatea, marturisirea sunt virtuti dumnezeiesti si de capatai. Nici o lege pamanteasca nu le poate aboli. Mai mult, Declaratia Drepturilor Omului sprijina aceste drepturi dumnezeiesti recunoscandu-le si in statul laic. Nerecunoasterea lor inseamna totalitarism si abuz. Ei bine,  daca datorita unor vanitati omenesti aceste virtuti ajung sa fie nesocotite, iar chipul cel dumnezeiesc al omului, stalcit, asa cum a fost si in comunism, acest comportament este de condamnat in Biserica lui Hristos!

Ori parintele Stoica traieste in dimensiuni paralele si timpul domniei sale trece mai greu, ramanand captiv in era comunista, ori ne indreptam, asa cum am spus mai sus, spre o schisma, care NU ESTE DE DORIT.

Mi-e si sila deja, sa citesc comunicatele Patriarhiei care numai ortodoxe nu prea mai e. Sa nu uite cei de acolo, ca nici un mormant nu-i prea adanc, in care sa nu patrunda in el blestemul si mania lui Dumnezeu (de la Iorga citire!) si ca Dumnezeu e milostiv judecator cu pacatosul de rand si aspru judecator cu cei carora le-a incredintat pastorirea turmei castigata cu scump Sangele Sau! Sa nu indrazneasca cineva sa-l mustre (pe linie bisericeasca) pe acesti parinti, c-o vom lua-o in nume personal si sa vezi atuncea mitinguri!

PS! Nu sunt cleric.

STRUTII UMANOIZI, MUTATIA GENETICA A EREI NOASTRE

Recentele dezbateri despre biocipuri care au tinut prima pagina a ziarelor si au ridicat audientele televiziunilor in aceste vremuri (cu adevarat grele pentru ele, cand criza financiara – bau-bau-ul zilelor noastre – a determinat daca nu inchiderea, cel putin restructurarea unor mari ziare) au fost pentru multi “caldicei” un dus rece. Destui s-au trezit brusc in fata problemei care s-a dezbatut “pe la colturi” de ani buni: traim vremuri pre-apocaliptice. Pentru cei de buna credinta care s-au mai dumirit ce e cu apocalipsa asta li se pare normal sa cerceteze si sa aprofundeze subiectul. Altii, insa, au ales metoda strutului, cu deosebirea ca strutul, cand baga capul in pamant, nu bombane, in timp ce “strutii” umanoizi, da. Ii stiti si voi: sunt semnatarii articoleleor zeflemitoare la adresa Parintelui Iustin si cei care au ironizat (ironizeaza si vor ironiza) aceste demersuri pentru intarzierea legilor de tip big-brother. Naivitatea, slugarnicia, fatarnicia, sentimentalismul ieftin si argumentarile sofiste se impletesc de minune pentru a crea personalitatea, profilul psihologic al acestor struti umanoizi. Lipsa de atitudine, mai ales cand acestia sunt obligati (macar de profesie daca nu de constiinta) este direct proportionala cu muntele de grasime pe care si-l poarta tot timpul cu ei si care pentru acestia este cel mai pretios bun, singura implinire. Ei au replica la orice, argumentele tale nu-i indupleca pentru simplul motiv ca nu se sinchisesc sa le inteleaga. Ei STIU.

Dar acesti struti umanoizi au si pastori, pastori care pentru a-i tine mai din scurt, trag din cand in cand cu pistolul in sus, iar bietele animale repede baga capul in pamant de frica. Frica este fireasca in momentele cand esti incoltit, problema se pune insa: de ce sa stai sub stapanirea unui smenar care iti da de mancare (si aia plina de e-uri) doar pentru a-ti vine ouale?

Alex Jones si multi altii au aratat clar cum ca pentru a manipula turma (de struti) se pot face multe actiuni care sa bage frica in ei si sa-i faca sa creada ca este cineva care le vrea raul, iar ei, stapanii lumii, promit sa faca un tarc maaaaare, mare, mare, in care sa adune struti si sa aiba grija de ei ca nimic sa nu-i ameninte. Camere de luat vederi vor fi amplasate peste tot, ca nimeni sa nu-i talhareasca, mancarea va fi atent controlata, ca nimeni sa nu-i otraveasca. In schimb, strutii se angajeaza sa nu faca mai mult de un baby-strut/pe cuplu, pentru a nu strica productia de oua necesare pentru asigurarea “bunastarii obstesti” adica a bunastarii “protectorilor”.

Si strutii se bucura, nevazand viclenia baronilor si multi oameni vor suferi mutatii din om in strut umanoid. Pentru ca scopul pare nobil in sine, dar mai departe se ascut cutitele.

Ei, Prikoke, de ce nu pricepi?

DEZVINOVATIRE: ORICE ASEMENARE CU REALITATEA SI FAPTE REALE NU ESTE INTAMPLATOARE. SE ADMINISTREAZA IN DOZE BINE PORTIONATE, CATE UN DOCUMENTAR PE SAPTAMANA, NEAPARAT DUPA MASA, INSOTI DE RUGACIUNE, DE 3 ORI PE ZI. LA PRIMELE SEMNE DE IRITARE MARITI DOZA – ESTE PRAGUL PSIHOLOGIC PESTE CARE DACA TRECETI, VA VINDECATI. DACA APAR ALTE MANIFESTARI NEPLACUTE CONSULTATI DUHOVNICUL.