un blogger SCEPTIK

Asa cum anuntam, un nou UPDATE pe eresulcatolic. Noutatile sunt marcate cu “NOU!”.

Asistam in vremurile noastre la atacuri tot mai dese fata de Biserica. Aceste atacuri provin fie de la oameni rau intentionati fie de la nestiutori, care “prind” si ei ceva, dezvolta, “infloresc” si dau mai departe. Asa este cazul autorului articolului “Creştinismul şi marginalizarea femeii” din EVZ din 17 martie 2008. El confunda lucrurile si face o “salata”, iar apoi trage niste concluzii eronate.

In primul rand se afirma ca in Apostolul ce se citeste la cununie (Efeseni 5,20) este scris ca “barbatul este cap femeii”, dar nu se aminteste “Bărbaţilor, iubiţi-vă femeile voastre, cum Hristos a iubit Biserica şi pre sine s-a dat pentru dânsa ca să o sfinţească… Aşa sunt datori bărbaţii să-şi iubească femeile lor, cum îşi iubesc trupurile lor. Cel ce iubeşte pre femeia sa pre sine se iubeşte. Că nimeni niciodată nu şi-a urât trupul său, ci-l hrăneşte şi-l încălzeşte pre el ca şi Hristos Biserica. Deci, fiecare să-şi iubească femeia sa ca şi pre sine, iar femeia să se teamă de bărbat”. Asadar este un indemn la convietuire, la dragoste si respect reciproc. Cine ne indeamna la asa ceva? Sfantul Apstol Pavel, care este contestat de autorul articolului din EVZ, pe motiv ca nu merge pe linia egalitatii propovaduita de Mantuitorul. I-auzi! De altfel, intreg capitolul 5 este un indemn spre iubire si supunere unul fata de celalalt. Iata ce este scris la v21: “Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos”, iar la v33, ultimul al acestui capitol:”Încolo, fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat”. Asadar este vorba de osupunere din dragoste, nu de sila, este un indemn la pastrarea unei randuieli in familie, nicidecum discriminare.

Mai departe, jurnalistul EVZ crede ca “Legile care afirmă supremaţia bărbaţilor făcute de Părinţii Bisericii se mai regăsesc şi astăzi în discursul preoţimii. Din acest punct de vedere, se poate spune că, înainte de a se război cu păgânii şi păcatele, Biserica Creştină s-a răfuit cu femeile, în cea mai lungă şi înverşunată dintre Cruciade”. Ce denota acest pasaj? In primul rand lipsa unor minime cunostinte teologice, pentru ca daca n-ar fi lipsit, jurnalistul ar fi stiut ca Sfantul Apostol Pavel, discipolul contestat de dumnealui, a interzis femeii sa taca NUMAI IN BISERICA. Discriminarile amintite in articolul din EVZ precum salarizarea proasta nu-si gasesc locul in Traditia Bisericii, asa cum vrea dumnealui sa amestece itele. Este vorba de 2 lucruri distincte: ce spune Biserica despre femeie (interzicerea hirotoniei) si cum este considerata femeia in societatea de astazi. Ori eu nu cred ca daca am permite hirotonia femeilor, acest lucru va duce la indreptarea acestei “discriminari” daca se poate vorbi de discriminare, asa cum da sa se inteleaga jurnalistul EVZ…

O dovada clara de ambiguitate ne-o ofera pasajul “Dacă, pentru o femeie, adulterul reprezintă o crimă aspru pedepsită de legi şi de opinia publică, în schimb pentru bărbaţi astfel de lucruri reprezintă chiar o sursă de mândrie, o dovadă de virilitate. În lumea satului românesc, astfel de atitudini sunt legi nescrise şi în zilele noastre, conduita femeilor fiind judecată cel mai aspru tot de femei (gura satului)”. Vedem cum, aici, titlul nu are nici o legatura cu continutul, deoarece acest pacat este pedepsit la fel de catre Biserica, indiferent daca este savarsit de femeie sau de barbat.

Pastrand linia articolului, as putea face si eu, la randu-mi, niste precizari:

- barbatul ESTE mai rational decat femeia, femeia fiind mai mult supusa simturilor

- daca la inceputul vietii femeia se maturieaza mai repede, atat fizic cat si intelectual decat barbatul, pe masura cu inaintarea in varsta, raportul se schimba!

- femeia nu este mai cinstita in alta parte mai mult ca in crestinism. “Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai slavita (fara de asemanare) decat serafimii” iata ce cuvinte de lauda au crestinii pentru o femeie, Maica Domnului

- Maica Domnului este aleasa protectoarea Sfantului Munte, iar interdictia femeilor de a intra in acest spatiu sacru s-a dat din evlavie catre Maica Domnului, iar nu din discriminare.

- si in biserica femeia ocupa un loc de cinste fiind pictata alaturi de barbatii sfinti. Oare n-avem noi icoane cu femei, carora ne rugam si pe care le cinstim?

- nu in ultimul rand trebuie amintit curajul Mironositelor care si-au aratatdragostea fata de Hristos, atunci cand Apostolii s-au comportat cu lasitate.

SI, MAI MULT DECAT ATAT, FEMEIA A REPREZENTAT DE MAI MULTE ORI UN SIMBOL AL LUI HRISTOS, ASA CUM MARTURISESTE SFANTUL NICOLAE VELIMIROVICI:

Cele zece drahme: Domnul sub infatisarea unei femei

Puteti crede ca Mantuitorul Hristos s-a infatisat pe Sine sub infatisarea unei femei, in doua din parabolele Sale? Una este cea a femeii ce a luat trei masuri de faina si a facut aluat. Dar mai intai sa vorbim despre cealalta, in care Domnul ne spune despre femeia care a avut zece drahme si a pierdut una. Acestea sunt cele mai tainice dintre toate parabolele Mantuitorului. Deoarece parabola drahmei pierdute este scurta, o vom cita in intregime.

Sau care femeie, avand zece drahme, daca pierde o drahma, nu aprinde lumina si nu matura casa si nu cauta cu grija pana ce o gaseste? Si gasind-o, cheama prietenele si vecinele sale, spunandu-le:

Bucurati-va cu mine, caci am gasit drahma pe care o pierdusem (Luca 15:8-9). La prima privire aceasta parabola pare atat de simpla, sau chiar naiva, incat nu il impresioneaza pe cititorul Evangheliei. De fapt, in aceasta parabola simpla ni se dezvaluie taina universului.

Daca o luam in mod literal, starneste nedumerirea. Femeia a pierdut doar o drahma. Chiar si zece drahme nu reprezinta o suma mare; de fapt, o femeie care are doar zece drahme trebuie sa fie foarte saraca. Sa presupunem, inainte de toate, ca gasirea drahmei pierdute a insemnat un mare castig pentru ea. Si totusi se prezinta ca un paradox, caci cum se face ca, desi fiind atat de saraca, ea aprinde lampile, matura casa si isi cheama toate prietenele si vecinele pentru a-i impartasi bucuria? Si totul pentru o singura drahma! O asemenea pierdere de timp – aprinderea unei lumanari si punerea casei in ordine, inainte de toate! Mai apoi, daca isi invita vecinele, este silita, potrivit obiceiului oriental, sa le ofere ceva de mancat si de baut, o cheltuiala de loc mica pentru o femeie saraca. Sa nu faca astfel ar insemna ignorarea unui obicei neschimbator.

Alta observatie importanta este ca ea nu invita doar o singura femeie careia i-ar putea oferi dulciuri, fapt ce nu ar fi implicat cheltuieli mari. Ci a invitat multe prietene si vecine, si chiar de le-ar fi intretinut modest, cheltuiala ar fi depasit cu mult valoarea drahmei pe care a gasit-o. De ce ar trebui ea sa caute drahma cu atata sarguinta si sa se bucure la aflarea ei, doar pentru a o pierde in alt fel? Daca incercam sa intelegem aceasta parabola in mod literal, nu se potriveste in cadrul vietii cotidiene, ci lasa senzatia a ceva exagerat si de neinteles. Deci sa incercam sa aflam sensul ei mistic sau ascuns. Cine este femeia? Si de ce este o femeie si nu un barbat, cand un barbat este mai predispus la a pierde bani in cadrul obisnuit al vietii? A cui casa este cea pe care o curata si umple de lumina? Cine sunt prietenele si vecinele ei? Daca cautam dupa intelesul duhovnicesc al parabolei, in locul celui literal, vom gasi raspunsurile la aceste intrebari. Domnul spune, Cauta si vei gasi.

Femeia il reprezinta pe Insusi Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Cele zece drahme sunt ale Lui. El este Cel care a pierdut una dintre ele si s-a apucat sa o caute. Drahmele nu sunt monezi de aur sau argint. Potrivit teologilor ortodocsi, numarul zece inseamna deplinatatea. Cele noua drahme nepierdute sunt cele noua cete ingeresti. Numarul ingerilor este dincolo de intelegerea muritorilor, caci depaseste puterea noastra de calcul. Drahma pierduta reprezinta omenirea in intregul ei. Prin urmare Hristos Mantuitorul S-a coborat din cer pe pamant, la casa Sa, si a aprins o lumanare, lumina cunoasterii Lui. A curatat casa – adica a curatit lumea necuratiei diavolesti – si a gasit drahma pierduta, omenirea pierduta aflata in greseala. Apoi Si-a chemat prietenii si vecinii (dupa slavita Sa Inviere si Inaltare), si anume, nenumaratii heruvimi si serafimi, ingeri si arhangheli, si le-a descoperit marea Sa bucurie. Bucurati-va cu Mine.

Am gasit drahma pe care o pierdusem! Aceasta inseamna: Am gasit oameni pentru a umple golul din Imparatia Cerurilor, provocat de caderea ingerilor mandri care au apostaziat de la Dumnezeu. La sfarsitul vremilor numarul acestor suflete gasite si mantuite va trebui sa fie de bilioane, sau, in limbajul Scripturii, va fi la fel de nenumarat precum stelele de pe cer si ca nisipul de pe malul marii. Domnul nostru S-a infatisat ca o femeie deoarece femeile sunt mai grijulii decat barbatii la ingrijirea averii, la pastrarea casei in randuiala si la primirea oaspetilor. Daca aceasta scurta parabola, care consta in numai doua fraze, este explicata astfel, care inima nu se va cutremura? Caci cuprinde intreaga drama a lumii vazute si nevazute. Explica de ce Fiul lui Dumnezeu a venit pe pamant. Aduce o raza stralucitoare de lumina asupra istoriei omenirii si asupra dramei existentei fiecarui individ. Ne pune fata in fata cu o decizie rapida, deoarece viata noastra trece cu repeziciune – o hotarare daca dorim sa fim drahma pierduta gasita de Hristos sau nu. Hristos ne cauta. Ne vom ascunde de El, sau ne vom lasa gasiti de catre El inainte ca moartea sa ne ascunda de El, din lume si din viata?

Este o problema vitala si sta in vrerea noastra sa Il acceptam sau sa Il respingem. Dupa moarte va inceta sa fie o problema deschisa, si atunci nimeni nu va mai astepta un raspuns de la noi.

 

Trei masuri de faina

Si iarasi Iisus a zis: Cu ce voi asemana imparaţia lui Dumnezeu? Asemenea este aluatului pe care, luandu-l, femeia l-a ascuns in trei masuri de faina, pana ce s-a dospit totul. (Luca 13:20-21).

Aceasta e alta parabola tainica ale lui Hristos pe care multi o gasesc greu de inteles. Tema actuala, luata din viata de zi cu zi, este simpla si clara. Din cele mai vechi timpuri sotiile s-au ocupat cu brutaria; ele iau faina, o pun in vase, fac dospitura, framanta aluatul si il coc. Aceasta a fost indeletnicirea zilnica a femeii casnice in Orient si Apus, timp de mii de ani. Dar nu i-a trecut nimanui prin minte sa ia aceasta indeletnicire simpla ca o infatisare sau simbol a Imparatiei lui Dumnezeu. Doar Domnul Iisus Hristos, pentru Care nimic nu era prea simplu sau neimportant, a luat acest indeletnicire gospodareasca obisnuita si a folosit-o pentru a explica ceva uluitor si extraordinar.

Putea sa isi infatiseze Siesi pe propria mama la lucru.

Voi pune urmatoarele intrebari cititorului Evangheliei. De ce Hristos a luat drept exemplu femeia, in locul barbatului, de vreme ce barbatii au fost brutari de-a lungul secolelor? Si de ce drojdia, de vreme ce azima [painea nedospita] era folosita in mod uzual? Si de ce femeia a luat trei masuri, si nu una sau doua sau patru? In sfarsit, ce legatura sau asemanare se gaseste intre stapanirea lui Dumnezeu si lucrul in bucatarie al unei gospodine?

Daca acestor intrebari nu le poate fi dat un raspuns, cum putem intelege parabola? Si inca a le raspune fara o cheie duhovniceasca ar duce doar la alte dificultati. Toate parabolele trateaza cu superficialul, dar intelesul lor adevarat zace in profunzime. Ele plac ochiului si par indeajuns de evidente, dar privesc duhul si duhovnicescul.

Aceasta parabola are o dubla interpretare spirituala. Prima are de a face cu cele trei rase principale ale omenirii, a doua cu cele trei facultati sau puteri fundamentale ale sufletului omenesc. Pe scurt, ceea ce este remarcabil si neobisnuit in parabola aceasta este procesul istoric si personal al mantuirii omului.

Dupa Potopul cel Mare, au rasarit din fii lui Noe – Sem, Ham si Iafet – trei rase de oameni, semitii, hemitii si iafetitii. Acestea sunt cele trei masuri de faina in care Hristos pune drojdia Sa cereasca – Sfantul Duh Care insemneaza ca El a venit ca Mesia si Mantuitor al tuturor neamurilor si natiunilor omenirii fara exceptie. Precum, cu drojdia, o femeie poate transforma faina fireasca in paine, si Hristos, prin Duhul Sfant, transforma oamenii firesti in copii ai lui Dumnezeu, in vietuitori nemuritori ai Imparatiei Ceresti. Din aceasta cauza, potrivit invataturii ortodoxe, sfintii sunt numiti ingeri pamantesti sau oameni ceresti, deoarece, fiind „dospiti” de Duhul Sfant, nu mai sunt faina obisnuita sau azimi nedospite ce zac pe pamant, ci sunt paine dospita care s-a inaltat. Potrivit Bibliei, azima era painea sclavilor, in timp ce painea era pentru cei liberi, copiii lui Dumnezeu. Deci din acest motiv Biserica Ortodoxa foloseste paine dospita la Sfanta Impartasanie. Procesul dospirii a inceput in acea prima Duminica a Treimii sau Rusaliile, cand Duhul Sfant a coborat din cer asupra apostolilor. Din acea zi, acest proces a continuat pana in ziua de astazi si va continua pana la sfarsitul timpului cand totul va fi dospit. Aceasta este, deci, interpretarea istorica a parabolei misterioase despre brutareasa. Cea de-a doua interpretare este psihologica si personala, si priveste cele trei facultati sau puteri fundamentale ale sufletului omenesc: intelectul, inima si vointa, sau, cu alte cuvinte, puterea de a gandi, puterea de a simti si puterea de a actiona. Acestea sunt cele trei masuri nevazute ale sufletului omului launtric.

Aceste trei puteri fie raman pe de-a-ntregul nedospite, precum painea robilor, sau dospesc cu drojdia ranchiunei si ipocriziei. Prin urmare, Hristos le-a spus ucenicilor sai sa se pazeasca de aluatul fariseilor care este ipocrizia, deoarece este plamada lumeasca si omeneasca, care vlaguieste toate puterile sufletului si il lasa infirm si bolnav. Dar Hristos Mantuitorul a adus pe pamant un aluat nou pentru a inalta puterile sufletului. Cei ce primesc aceasta noua plamada cereasca prin Botez in numele Sfintei Treimi sunt numiti fii si fiice ai lui Dumnezeu, mostenitorii Imparatiei vesnice. Ei nu vor muri, caci chiar atunci cand vor parasi trupul, vor fi vii si vor trai vesnic. Aceast aluat ceresc ii umple cu lumina gandirii, cu caldura iubirii dumnezeiesti si slava faptelor bune. Toate cele trei puteri ale sufletului cresc impreuna in armonie, si se inalta catre cer, catre desavarsire. Precum Domnul a zis, Fiti, dar voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este.

Femeia a fost luata ca model de desavarsire si nu barbatul, si Hristos s-a comparat Insusi cu o brutareasa, deoarece femeia ca sotie si mama pregateste painea pentru familie intr-o maniera iubitoare, pe cand brutarul coace painea spre a o vinde pentru profit. Tot ceea ce Hristos a facut pentru omenire a fost facut din dragoste curata, si prin urmare El se compara cu o brutareasa.

Aceasta e cea de-a doua interpretare, dar ambele interpretariale parabolei sunt corecte. Intelesul istoric si psihologic al parabolei este precum un copac ramuros ce creste dintr-o ghinda, pentru ca este cu adevarat maret in amploarea sa istorica si profund in adancimea sa psihologica.

Aparut in Orthodox Life, 1951, numerele 5 si 6. (Traducerea din limba engleza: Radu Hagiu).

ASADAR DISCRIMINAREA ESTE NUMAI IN MINTEA UNORA.

Presupunerea existentei altor lumi cu civilizatii extraterestre se sprijina pe deductii astronomice, pe aparitiile unor obiecte zburatoare neidentificate (ozn-uri), pe enigmaticele monumente megalitice ale preistoriei si, pentru unii, pe rastalmacirea unor texte biblice; dar nici una din aceste sustineri nu trece de pragul unor simple presupuneri sau ipoteze, care uneori cad în absurd.

Desi se afirma ca ar exista conditii prielnice de viata si pe alte planete, sau ca probabilitatea ca din întreg universul sa existe cateva miliarde de posibile sisteme planetare, ar fi destul de mare, toate acestea nu pot depasi stadiul unor teoreme. si oricat de fascinanta ar fi, oricat de logice si plauzibile ar parea, ele nu sunt cu nimic verificate.

Si orice rationament care porneşte de la o premisa falsa, sau doar aparent întemeiata, ajunge la o concluzie eronata.

Aşa s-a întamplat, spre deceptia multora, în urma cercetarilor întreprinse de sondele spatiale Wiking I si II, în 1976, cand nu s-au gasit pe Marte nici canalele descoperite la sfarsitul secolului trecut de Schiaparelli si acceptate teoretic de centrul astronomic Flagstaff din Arizona (SUA), nici martieni, nici urmele unor supercivilizatii, nici macar nişte cat de reduse microorganisme.

Nu numai imensitatea universului sau marturiile despre ozn-uri dau naştere la speculatii ci si monumentele gigantice din antichitate sunt aduse în discutie de cei ce sustin teoria extraterestra.

Dar iata ca, potrivit afirmatiilor arheologului sovietic Serghei Simionov, din cercetarile efectuate asupra uneltelor din piatra folosite si a posibilitatii lor de manuire, reiese ca omul preistoric din neolitic avea o putere de opt ori mai mare decat a omului contemporan. Se mai subestimeaza si faptul ca aceste impunatoare edificii din preistorie, ca si altele de mai tarziu, au fost executate în multi ani, folosindu-se zeci si sute de mii de oameni care lucrau într-o organizare desavarsita. Din Biblie rezulta ca pentru construirea templului din Ierusalim si a palatului lui Solomon s-au folosit 80 000 de pietrari la cariere, 70 000 de salahori la transporturi, 3 600 de supraveghetori, zeci de mii de cioplitori si dulgheri pentru procurarea si fasonarea materialului lemnos din Tir si Sidon, precum si un numar nedefinit de meşteri si lucratori, constructori, sculptori, cizelori, aurari, argintari si vopsitori de purpura si tesaturi de in, pentru împodobirile interioare (2 Paral. 2, 1-10).

Faptul ca multe enigme ale trecutului sunt înca pecetluite în tainele lor, nu înseamna ca ele nu si-ar putea gasi alte explicatii, mai plauzibile sau mai excentrice, decat aceea cosmica. Nefondata apare parerea ca imensa platforma de piatra de la Baalbek, din Liban, ar fi fost o pista de aterizare pentru navele cosmice care veneau din alte lumi. Aceasta ipoteza se infirma chiar prin faptul ca straniile nave zburatoare, aşa cum rezulta din toate marturiile, aterizeaza oriunde, fara piste, pe orice teren, si apoi se pot înalta pe verticala, fara dificultate.

A crede însa ca fiinte superioare omului, strabatand spatii siderale de zeci de ani lumina, au putut veni pe Pamant, din alte constelatii, ca sa ia parte activa la executia mausoleelor unor faraoni sau sa ajute la presupuse excavari si transportari de monoliti giganti sau sa topeasca platina si sa modeleze giuvaeruri, este cu totul absurd.

Omul modern din zilele noastre, care traieşte în epoca de aur a tehnologiei si descoperirilor ştiintifice, n-ar putea accepta faptul ca oamenii din vechime sa fi putut dispune de obiecte prin care sa creeze lucruri de amploare, sau inteligenta necesara întocmirii operelor literare. Aceluiasi om din zilele noastre îi este mai uşor sa gaseasca explicatii materialiste la enigmele trecutului sau prezentului, decat sa accepte interventia si pronia divina, chiar daca explicatiile lor sunt de-a dreptul puerile si neverosimile. Astfel, ei desconsidera tot ce le este contrar, ca fiind naivitati. si întunecandu-li-se mintea, hulesc pe adevaratul Dumnezeu, facandu-si lorusi idoli din propriile credinte si pareri, despre care nici macar cei ce le-au nascocit nu pot spune multe. Noi, creştinii, spunem ca Dumnezeu a creat universul si s-a întrupat pentru a salva neamul omenesc din moarte, îndumnezeind pe tot omul ce crede în El si I se închina Lui. Astfel, prin Întruparea Sa, El a pus la dispozitia omului cea mai înalta întelepciune, cel mai mare bine si cea mai cuprinzatoare dragoste; cinstea cea mai de pret, scopul cel mai nobil, cea mai divina ştiinta si cel mai mare dar care exista: nemurirea. Iar în sprijinul acestora aducem marturie trupurile sfintilor care nu putrezesc dupa moarte si care degaja un miros foarte placut (spre deosebire de cele a oamenilor obişnuiti, care putrezesc si put), minunile lor (unii sunt tamaduitori si înainte-vazatori) chiar din timpul vietii, icoanele izvoratoare de mir, Agheazma care nu se strica, Sfanta Lumina de la Ierusalim, si celelalte, si nu în ultimul rand dovezile istorice prin care se întaresc toate cele relatate în Sfanta Scriptura.

Din marturiile unor cercetatori sau contactori, extratereştrii sunt întelepti, aproape atotputernici, iubitori de oameni si preocupati de evolutia noastra spirituala.

Dar despre ce progres ar putea fi vorba; ce altceva ar putea sta mai presus de nemurire? Mai presus de sfintenie si de unirea cu Dumnezeu pe veci? Dar chiar si aşa, daca au sa ne împartaşeasca din vastele lor cunoştinte de ce nu le dezvaluie tuturor? De ce nu se arata public? Daca au ajuns atat de departe cum se face ca se feresc de nişte bieti muritori si lucreaza în umbra?

Dumnezeu S-a facut cunoscut tuturor primind la El pe oricine si nu a ramas ascuns nici dupa Înaltare, ci este veşnic cu noi si cu noi va ramane pana la sfarsitul veacului. si de vreme ce Dumnezeu S-a descoperit în Biserica si ne-a poruncit sa pastram neschimbate învataturile Lui, macar de înger luminos din cer ne-ar porunci altfel, pe cine vom recunoaşte drept Dumnezeu? Caci si Satana poate lua chipul unui înger de lumina pentru a-i înşela pe unii dintre noi. si dupa cum reiese din statistici, o consecinta a „contactului” cu „fiintele extraterestre” este tocmai lepadarea de credinta si îmbratişarea diverselor forme de meditatie, anumite sechele psihice sau tulburari de conştiinta sau alte ciudatenii, încat simptomele acestor „contacte” sunt izbitor de asemanatoare cu cele ale posedarilor demonice, dupa cum sustine si Lynn Catoe, bibliograful şef al lucrarii „OZN-urile si cei care le-au vazut – o bibliografie comentata”, lucrare aparuta sub egida Bibliotecii Congresului pentru Cercetarea Ştiintifica a Aviatiei Militare a SUA „literatura ce studiaza fenomenul OZN este strans legata de misticism si metafizica. Ea se ocupa cu subiecte precum telepatia mintala, scrierea automata si entitati invizibile, si de asemenea cu fenomene precum manifestari si posedare tip poltergeist. Multe dintre rapoartele OZN publicate acum în presa accesibila maselor relateaza aşa zise incidente care sunt izbitor de asemanatoare cu posesiunea demonica si cu fenomene parapsihologice” [Ankerberg, John & John Weldon, Realitatea despre OZN si despre alte fenomene supranaturale, ed. Agapis, Fagaraş 1997].

Redam, pe scurt, principalele caracteristici ale întalnirilor cu extratereştrii, consemnate si constatate de-a lungul timpului:
-sentimentul de frica si de groaza
-violenta din partea „extratereştrilor” asupra vointei si corpului
-luarea de probe biologice de la oameni
-raspund absurd, prost memorizabil la întrebarea „de unde sunt”
-influenta prin hipnoza, adica violarea psihicului omului
-lezarea demnitatii umane, prin diverse cai
-invitatia de a intra în comunicare cu ei spre a primi sfaturi ce vor salva omenirea
-trezirea interesului pentru astrologie, meditatii si ştiinte oculte
-promovarea unei Noi Ordini Mondiale, lucru necesar pentru procesul evolutiv al omenirii
-transformarea societatii, prin distrugerea creştinismului, omenirea fiind eliberata de conformism si idei preconcepute, -eliberare ce o va diviniza.

Pentru a ne forma o idee despre infatişarea acestor fiinte, readucem în prim-plan aceleasi marturii facute publice, din care reiese ca extratereştrii, desi difera ca înfatişare, au imprimat pe trup acelasi semn, al unui balaur sau al unui şarpe. Daca langa acestea alaturam faptul ca nu putini sunt mediumii care afirma ca poseda cunoştintele de la „învatatorul mondial universal” cu numele Ashtar Sheran observam dorinta diavolului de a-si supune fiinta omeneasca prin înşelare, deoarece Ashtar, în ebraica Ashtarot, în vechiul Babilon si Asiria – Ishtar, este numele aceleiasi zeite eline Astarta, zeita razboiului si vanatorii, a cerului si a stelelor, care era reprezentata înveşmantata în flacara (sa ne amintim înfatişarea ozn-urilor), deseori cu coarne pe cap, cu tolba cu sageti si arcul (armele mortii), stand pe un leopard sau balaur (simbolul setei de sange). Demonii au pastrat cunoştintele despre tainele existentei si dupa izgonirea lor din cer si încearca sa-si supuna omul, atragandu-i atentia si interesul prin dezvaluirea unor „taine” ale cunoaşterii si înzestrandu-si discipolii cu capacitati supranaturale. Omul, posedand aceste cunoştinte magice tainice, si punandu-le în practica, ajunge rob desavarsit diavolului, lepadandu-se de Dumnezeu. Dar înainte de a continua, trebuie analizat daca poate fi vreo legatura între aceste aparitii luminoase si magie; între astrologie si satanism. De asemenea trebuie cercetat daca demonii au putere asupra lucrurilor fizice si daca astrologia (incluzand aici si pe cei ce întocmesc horoscoape sau alte superstitii) poate coexista cu creştinismul. Avand în vedere aceste observatii esentiale în vederea concluzionarii asupra acestor enigme, sa purcedem în cercetarea Scripturii, a Sfintilor Parinti si a istoriei. Ateii sau cei de alte religii pot considera aceste idei subiective, însa noi cei care ne numim creştini, nu putem avea o parere diferita de cea a Sfintilor Parinti si evident, de ce a Sfintei Scripturi, lucru indubitabil pentru cei de buna-credinta.

Spre surpriza multora din cei ce vor avea curiozitatea sa cerceteze în izvoarele sus-mentionate despre demoni, vor constata ca aceştia au capacitatea sa faca schimbari uimitoare în natura vizibila, sa ucida pe oameni, sa abata asupra lor boli, ba mai mult, conform Sfantului Ignatie Briancianinov, dracii pot intra înlauntrul corpului omenesc cu toata esenta lor volatila, aşa cum ar intra aerul, aceştia avand o însusire de elasticitate deosebit de dezvoltata, asemanatoare gazelor care pot ocupa un volum de diferite proportii. Dar pentru a intra în om, diavolii trebuie mai întai sa-i supuna simturile, ca acesta sa nu-si dea seama de posedarea ce are loc, parandu-i-se un lucru firesc, ba chiar fiind multumit pe deplin de noile puteri capatate dintr-o data.

Dupa spusele Marelui Vasile, cei ce nu împlinesc voia Domnului bucura pe demoni, aceştia alimentandu-se din energia eliminata de om în procesul desfatarii vicioase, energie pe care demonii o absorb cu întreaga lor fiinta. Un om patimaş si desfranat – spre exemplu - reprezinta o sursa nutritiva excelenta pentru duhurile necurate. Caci aceasta energie prefacuta în vapori sau emanatii, descompunandu-se în particule fine, se prefac intr-o stare ce corespunde esentei demonilor.

În Vechiul Testament (Deuteronom 13, 1-5), vrajitoria, ghicitul, talmacirea viselor este considerata închinare la idoli si ofensa adusa lui Dumnezeu, motiv pentru care Acesta porunceşte lui Moise: «Iar de se va ridica întru tine prooroci, sau vreunul care viseaza vis, si-ti va da tie semn sau minune sa nu ascultati de cuvintele proorocului acela sau a celui ce a visat visul acela. si proorocul acela, sau cel ce a visat visul acela, sa moara». Iar Sfantul Nicodim Aghioritul, în opera sa „Hristoitia” acorda un amplu capitol acestei teme, intitulat simplu: „Despre vrajitorie”.

Înca din antichitate, astrologia, alchimia si magia erau strans legate între ele. Magul, sarcedotul, ghicitorul în stele cumula de obicei în persoana sa îndeletnicirile de astrolog, vrajitor, talmacitor de vise. Astfel, potrivit lui Herodot, magul Ostan, care îl însotea pe Xerxes în expeditiile sale asupra Eladei, a facut publice între elini unele cunoştinte de astrologie. Preotul lui Baal, Berozos, se bucura de o popularitate atat de mare în Atena, încat i s-a înaltat un monument care îl înfatişa cu limba de aur ca fiind un inestimabil profet. La Daniel (Dan 2,27), dar si în multe alte surse, gasim de asemenea confirmarea unitatii magiei si astrologiei. Prin urmare, putem trage o concluzie prealabila ca astrologia, magia si alte genuri de ocultism au avut între ele o legatura stransa, si una si aceeasi sursa de provenienta.

Acceptarea acestui fenomen si mai ales, practicarea lui duce la înşelare si chiar la demonizari, dupa cum marturiseşte si Serafim Rose în cartea sa „Sufletul dupa moarte”: „vizionarul suedez Emanuel Swedenborg, caruia filosoful american Emerson îi dedica un amplu eseu în lucrarea sa «Representative Men», numindu-l «unul dintre mastodontii literaturii, inegalat de toate colegiile carturarilor obişnuiti», are o vedenie în care un om, înconjurat de reptile multe, ce se tarau pe podea, îi spune ca el este Dumnezeu si Mantuitorul si ca l-a ales (nn pe Swedenborg) pentru a explica lumii semnul spiritual al Scripturii, pe care el, însusi i-l va descrie.” (Serafim Rose, Sufletul dupa moarte, ed. Anastasia, 2002, p. 105). Sfantul Ioan Damaschin, autorul Dogmaticii, accepta influenta planetelor asupra starii de sanatate a unor oameni, datorita magnetismului, dar neaga cu desavarsire influenta acestora asupra destinului omului si se alatura tuturor Parintilor care condamna astrologia ca pe o ştiinta oculta. Dar chiar si filosofii pagani, Platon spre exemplu, socotesc hilara ideea cum ca planetele ar influenta destinul omului si pun aceasta idee pe spinarea celor lenesi si indiferenti.

Ajungand pana la acest punct al analizei, nu putem sa nu remarcam un paradox, anume ca multi dintre cei ce neaga existenta lui Dumnezeu, accepta cu uşurinta idea guvernarii destinului de catre astre; neaga Jertfa de rascumparare a Mantuitorului dar accepta si primesc cu bratele deschise pe extraterestrii care vin sa salveze lumea (de ce?); neaga îndumnezeirea si unirea cu Dumnezeu prin Biserica, dar accepta cu uşurinta „contopirea” cu divinitatea, prin meditatii si diverse ritualuri. Ca sa nu mai pomenim – lucru mult mai grav – de cei ce se numesc creştini, dar care combina morala creştina cu elemente pagane, care nu pot coexista, tocmai acesta fiind motivul Întruparii Domnului. Nu poate exista decat o singura explicatie pentru aceştia, pe care a dat-o si Platon si pe care ne-o însusim si noi, anume: nepasarea – ca forma a existentei si lenea, sau akedia, dupa cum este cunoscuta în termeni religiosi. Oamenii zilelor noastre aleg raspunsurile cele mai simple, cele mai la îndemana fara o cercetare prealabila, amanuntita. si tocmai aceasta lene, care vine din nepasare reprezinta osanda si declinul omenirii, caci pacatul aduce moartea (I Iacob 13,15). Daca un lucru se se strica în parte, oare proprietarul acestuia nu-l va înlocui? Iar daca se deterioreaza în întregime, oare nu-l va arunca?
Vedem aşadar ca omul, oricare ar fi el, doreşte, în linii mari acelasi lucru: îndumnezeirea, libertatea sufletului, despovararea de cele lumeşti. Aceasta dorinta de nemurire, de viata veşnica, salaşluieşte în oameni - dupa parerea savantului N. Paulescu dar si a Sfintilor Parinti sau a altor filosofi – în plan ontologic. Aceasta unanimitate de idei nu face decat sa întareasca revelatia biblica despre creearea lumii si a omului si ofera raspunsul satisfacator asupra multor probleme în plan metafizic sau existential. Însa pentru a raspunde la întrebarea: ce se va întampla cu sufletul dupa moarte? - în jurul careia graviteaza altele precum: exista Dumnezeu?, exista reincarnare?, exista posibilitatea salvarii neamului omenesc de alte civilizatii, eventual parasirea planetei secatuite de resurse? – trebuie o cercetarea minutioasa, îndelungata facuta cu sinceritate si discernamant. Daca alegem un raspuns – primul ce se afla la îndemana riscam sa ne compromitem si poate ca nu numai pe noi însine ci si pe altii.

Cine se socoate pe sine însusi creştin nu are vie sa nesocoteasca scrierile sfinte si sa le înlociuasca cu ale sale proprii. Despre personalitatea/impersonalitatea lui Dumnezeu, creştinul va raspunde ca si parintele Dumitru Staniloae ca: „În creatia lumii din nimic, în producerea ei si în pastrarea ei în stare curata, veşnica se arata atat atotputernicia cat si iubirea Lui fata de ea. Iubirea Lui si maretia lumii merg pana la capat în asumarea lumii în ipostasul Cuvantului. Dumnezeu a pus în lume capacitatea de-a fi asumata, a pus în ea capacitatea ca sa-L nasca printr-o fecioara. Nascandu-se om din Fecioara, Îsi arata atat atotputernicia cat si o anumita putinta de înarticulare a Lui în lume sau a lumii în El. În simtul responsabilitatii umane, dar si în putinta revoltei împotriva lui Dumnezeu se arata iarasi ca Dumnezeu l-a facut la un nivel de partener al Lui. În toate acestea se arata adevarata atotputernicie si personalitate a lui Dumnezeu. Un Dumnezeu care nu s-ar putea întrupa, n-ar fi Dumnezeu adevarat, n-ar arata iubirea pana la capat si nici puterea de-a crea un om de suverana capacitate”. Cat priveşte libertatea, despre care se vehiculeaza fel si fel de idei, care mai de care mai revolutionara, creştinul va oferi acelasi raspuns al aceluiasi parinte: „Libertatea adevarata e libertatea de patimi. Ea îl face pe om mare, puternic. Puterea lui se arata în virtute, care este dovada libertatii si a efortului. Unde e patima e si îngustime în judecata, sau lipsa de întelepciune. Acolo e robie si tavalire în noroi.

Demnitatea omului e batjocurita si el se face nerusinat ca si tatal rautatii. Numai binele întareşte vointa, pentru ca cere eforturile ei. Raul, placerea se face aproape de la sine, fara efortul vointei”. Adevarata libertate se dobandeşte numai prin Hristos, iar salvarea noastra este de noi însine, de patimile noastre, si se face tot prin Hristos, iar nu prin extratereştri sau diverse meditatii care conduc la demonizari si boli psihice. „Hristos n-a venit pur si simplu sa ne scuteasca de orice obligatie a vreunui efort spre a deveni nepacatosi si buni, cum învata protestantismul, ci ca sa ne dea puterea sa facem si noi efortul pentru a deveni aşa. Hristos n-a venit sa ne declare drepti sau sa ne mantuiasca ca pe nişte buşteni, ci ca sa ne faca si prin contributia noastra „liberi” de pacate sau de patimi. Nu poti deveni liber fara sa practici libertatea”. (Pr. D. Staniloae)

De unde totusi aceste rataciri chiar si în randul celor ce se declara credinciosi adevarului biblic? Datorita superficialitatii si nesinceritatii lor, fata de ei însisi si fata de Dumnezeu. Caci spune, acelasi parinte Dumitru Staniloae: „Cei ce se gandesc tot timpul la Dumnezeu cu toata fiinta lor, Îl înscriu pe Dumnezeu mai adanc în fiinta lor. Dar prin aceasta si ei se întiparesc mai mult în memoria lui Dumnezeu. Cu cat strigi mai mult pe Dumnezeu în ajutor si cu cat pomeneşti mai mult numele Lui, cu atat Îl faci sa se gandeasca mai mult la tine. Cei ce sunt plini de Dumnezeu, se resimte si Dumnezeu de faptul ca Îl faci sa fie mereu în tine. Cei ce nu sunt întru totul si neîncetat cu gandul la Dumnezeu, nici Dumnezeu nu e neîncetat cu gandul la ei si nu se resimte atat de mult prezenta Lui în ei sau a lor în El” si iarasi: „Grija omului fata de Dumnezeu provoaca grija lui Dumnezeu de om, ca aceasta sa mareasca grija omului de Dumnezeu”. Cu alte cuvinte, omul ce se roaga cu sinceritate si cu inima curata, „în duh si adevar”, cum spune Scriptura, este cu neputinta sa cada în înşelare. Cel ce se împartaşeşte cu trupul si sangele lui Hristos si face din viata lui tel desavarsirea si despatimirea, acesta, cu ajutorul divin - caci prin forte proprii (meditatii, yoga) este imposibil – se va învrednici de dobandirea Duhului Sfant si, odata cu Acesta si prin Acesta, va dobandi si putinta discernerii duhurilor, care îl va salva de la pierzanie si îl va feri de înşelare, caci „Dumnezeu asculta rugaciunea dreptului”. Astfel luminat si povatuit, va umbla în Lumina si nu va spune întunericului lumina nici luminii întuneric, nici binelui rau si raului bine. Pentru ca „începutul întelepciunii este frica de Domnul”.

Cat despre probabilitatea existentei altor lumi, sa dam cuvantul din nou lui Platon care spune ca daca „bunatatea a fost aceea care l-a determinat pe autorul lumii sa intre în actiune, din care motiv, el nu a putut construi decat o lume buna pentu ca El era bun si în acela care este bun nu exista invidie; si ca lipsit de rautate, el a voit ca toate lucrurile sa se nasca, pe cat posibil, asemenea lui, de unde rezulta ca lumea este ordonata si buna, iar autorul ei este fiinta suveran buna – O Theos (Dumnezeu), care a voit ca toate lucrurile sa fie bune îndepartand, cat îi sta în putere, orice imperfectie, putem spune ca exista un singur cer, o pluralitate sau o infinitate? Raspunsul este ca exista unul singur, pentru ca a trebuit sa fie construit dupa imaginea modelului. Nevoia ca lumea sa semene viului absolut l-a determinat pe creatorul ei sa nu faca nici doua, nici o infinitate, ci una singura”.

dupa Mihail URZICA, Biserica si viermii cei neadormiti, editura Anastasia, Bucuresti

Am scris cum bine stiti despre faptul ca volumele din seria Harry Potter calauzesc micutii spre vrajitorie si ocultism. Unii nu cred asta, considerandu-le simple basme. Pai se compara basmele noastre romanesti cu aceste volume ale carei autoare recunoaste ca este adepta Bisericii lui Satan?

Dar iata ca recent, JK Rowling confirma ceea ce unii fani Harry Potter banuiau, anume ca directorul scolii de magie este homosexual. Apoi a adaugat “V-aş fi spus mai de demult, dacă aş fi ştiut că vă bucură atât de mult acest lucru”.

“Este bine că literatura pentru copii include şi aspectul acesta al realităţii, homosexualii, de vreme ce noi facem parte din societate”, a declarat Peter Tatchell, un celebru activist britanic pentru drepturile homosexualilor. “Sunt, însă, dezamăgit că (Rowling n.r.) nu a făcut mai explicită orientarea sexuală a lui Dumbledore în seria Harry Potter”, a adăugat acesta.

“Astfel am fi putut trimite un mesaj mai puternic despre înţelegere şi acceptare”, a spus Tatchell.

Rowling a spus că Dumbledore s-a îndrăgostit de vrăjitorul Gellert Grindelwald, dar că în momentul în care a descoperit că Grindelwald este interesat de magia neagră, Albus a fost “foarte dezamăgit” şi şi-a distrus rivalul iubit. Aceasta a fost una dintre “marile tragedii” ale vieţii lui Dumbledore, a spus scriitoarea. “Iubirea ne poate orbi într-o anumită măsură”, a adăugat Rowling.

GANDUL

O stire de ultima ora din California!

“Mama si Tata” precum si “sot si sotie” au fost interzise in scolile Californiene de guvernatorul Arnold Scwarzeneger care de asemenea a dat voie ca vestiarele fetelor sa fie impartite si de baieti si invers.

“Suntem socati si indignati de faptul ca senatorul a atacat direct valorile traditionale, familia, in California” spune Karen England, director executiv al Capitol Resource Institute.

“Prin aceasta decizie, guvernatorul Scwarzeneger a dat de inteles parintilor ca valorile lor sunt irelevante. Multi parinti nu vor avea de ales si isi vor retrage copiii de la scoala, scoli care au devenit centre de indoctrinare sexuala”.

“Arnold a dat copii pe mana celor ce-i vor initia in viata sexuala alternativa”, a spus Randy Thomasson, presedintele Campaniei pentru Copii si Familie. “Asta inseamna ca micutii de 5 ani vor fi molestati mintal in salile de clasa”.

“Sa-i fie rusine lui Scwarzeneger si Partidului Democrat pentru ca au facut posibil ca scolile californiene sa se transforme in centre de indoctrinare homosexualo-bisexualo-transexuala” a mai spus Randy.

Analistii avertizeaza ca aceasta decizie va avea un impact urias si asupra celorlalte scoli, dupa cum majoritatea manualelor sunt tiparite in California, si probabil nu-si vor permite sa le cumpere din alte provincii. Decizia lui Arnold include si articolul SB777 care interzice orice manifestare publica ce ar putea aduce prejudicii sau discrimina pe homosexuali. Nu exista un articol similar pentru studentii/elevii cu principii traditionale.

“SB777 va duce la o discriminare inversa, adica elevii cu valori traditionale vor fi agasati de minoritatile sexuale”. este de parere Meredith Turney, de la Capitol Resource Institute. “Parintii vor sa fie siguri ca prin participarea la cursuri, copii lor vor invata cititul, scrisul si aritmetica nu indoctrinarea sexuala privind moduri de viata sexuala alternative, a mai spus Meredith.

De asemenea, parintii si profesorii care vor folosi termenul de nunta referindu-se la persoane de sex opus vor fi acuzate de hartuire si judecat conform legii. Schwarzeneger a mai semnat si AB14 care interzice orice manifestare care nu respecta dreptul minoritatilor sexuale, sau care nu promoveaza mesajul lor. Mai mult, orice spital - de stat, sau apartinand unei institutii religioase- trebuie sa respecte aceste decizii anti-crestinesti.

Daca spre exepmlu esti baiat dar te simti… fata si vrei sa-ti schimbi numele intr-unul de sex feminin, scoala este obligata sa te strige pe numele femeiesc, desi esti… mascul.

TRADUS SI ADAPTAT DE LA INFORMATIONLIBERATION.COM

LINDSEY TANNER, AP Medical Writer relateaza cum ca Julio si Mauricio Cabrera, doi frati homosexuali convinsi ca orientarea lor sexuala are origini adanci la fel ca si nationalitatea lor mexicana, iau parte, alaturi de alte 1000 de perechi de homosexuali, la un studiu care vrea sa dovedeasca faptul ca homosexualitatea este provocata de o gena. Cu alte cuvinte, vor sa demonstreze ca homosexualitatea nu este un pacat, un lucru imoral ci ca salasluieste in ADN-ul unora.

Dar sunt si unii homosexuali inspaimantati de ideea gasirii unei astfel de gene. In opinia lor s-ar ajunge la discriminare, mai ales daca parintii ar putea deduce viitoarea orientare sexuala a copilului lor. Totusi, scepticii, mai ales doctorii, nu cred in existenta unei astfel de gene.

Si nici n-au sa gaseasca asa ceva. Homosexualitatea este un pacat foarte mare, este un pacat impotriva firii. De aia si Dumnezeu a creat-o pe Eva lui Adam si de aia a distrus cu foc Sodoma si Gomora. Ce sa mai vorbim, traim vremurile de pe urma. Are cineva dubii?

Stiati ca globalizarea mareste capacitatea intelectuala? Da, ne face mai destepti. Nici eu nu stiam, dar aflam din ZIUA.

Cica personajul principal din Matrix merge pe aceeasi linie cu Moise si Iisus Hristos. Diferenta, pe care autorii n-o subliniaza, este ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, nu o naluca, nu un rod al imaginatiei, pe cand Matrixul…

Curiosii sa intre pe COTIDIANUL

Multi au fost aceia care au ironizat despreharrypotter.go.ro. Au ras cand le-am zis ca Harry Potter pregateste lumea pentru Antihrist, au ras cand le-am zis ca Harry Potter provoaca migrene si demonizare, au ras cand au citit ca in Harry Potter exista simboluri pagane si sataniste si n-au bagat in seama avertismentele privind indracirea copiilor si lepadarea de Dumnezeu. Li s-a parut totul un basm, un basm poate la fel de captivant ca si volumele HP.

Iata acum ca fenomenul s-a accentuat. O simpla cautare pe Amazon.com releva faptul ca in paralel cu volumele HP au aparut si altele care vor sa aduca la realitate povestile cu sarmanul Harry. A aparut chiar si o “Evanghelie dupa Harry Potter” scrisa de Connie Neal. In traducere a aparut “Manual de initiere in vrajitorie”, de Oberon Zell-Ravenheart care cu siguranta vor atrage pe multi nestiutori care cu siguranta isi vor pierde sufletele. Si apoi vor veni randuri-randuri la… preoti, sa le citeasca… dezlegari. Iaca, pan la urma mai ai nevoie si de… popi.

COTIDIANUL

Momentan numai in Bacau si Bucuresti. De asta aveam acuma nevoie. Sau poate editorii s-au gandit ca la cat de indobitocita e lumea acuma n-ar strica s-o indobitoceasca si mai tare si pe deasupra, sa scoata si un ban frumos, cinstit cred ei, din asta. Ce contine acest soi de dictionar nu-i greu de imaginat. Cine nu locuieste in orasele sus-mentionate, poate citi in Evenimentul ce si cum…

Academia Romana s-a aratat neputincioasa cand a generalizat incultura, admintand scrierea nicio, asa ca nu ne mai mira nimic, desi gradul de incultura al poporului din care facem si noi parte n-ar trebui sa ne lasa chiar asa de reci. Zic io…